„În ciuda ultimelor trenduri, un copil nu are nevoie de foarte multe lucruri materiale sau de gadgeturi complexe pentru a se dezvolta armonios“, este de părere doamna doctor Ana Purel, medic specialist pediatru și consultant în alăptare. Ne explică în rândurile de mai jos cum se îngrijește corect un bebeluș și ce nevoi are în primul an de viață în ceea ce privește igiena.
- Baia nou-născutului, cum se face corect și cu ce frecvență?
- Cum trebuie îngrijit bontul ombilical?
- Igiena intimă la fetițe
- Igiena intimă la băieți
- Cum se curăță ochișorii, năsucul, gurița și urechile bebelușului?
- Cum se îngrijesc unghiuțele unui nou-născut?
- Cât de des se schimbă scutecul de unică folosință?
- Nou-născutul are nevoie de un mediu foarte diferit în care să crească?
Clubulbebelusilor.ro: Baia nou-născutului, cum se face corect și cu ce frecvență?
Dr. Ana Purel: Frecvența poate fi dată și de cât de mult îi place bebelușului să fie îmbăiat: dacă e o plăcere și se relaxează, se pot face băi mai frecvente, dar dacă avem un bebeluș care nu agreează neapărat momentul și plânge, putem rămâne la strictul necesar. După ce bontul ombilical a căzut, putem face baie scufundând corpul bebelușului în apă. Până spre vârsta de un an, când copilul începe să meargă, să exploreze, să se murdărească și să transpire mai mult, nevoia sa reală este de 2-3 băi pe săptămână. Dacă bebelușul este mic, are pielea mai uscată sau chiar are dermatită atopică, este suficientă și o baie pe săptămână, cu mențiunea că vom spăla zona scutecului de fiecare data când îl schimbăm sau pliurile pielii. Iarna, de asemenea, nu avem nevoie de băi frecvente, pentru că transpirăm mai puțin și pentru că pielea are tendința să fie mai uscată iarna comparativ cu anotimpurile calde.
Este bine să ținem cont și de momentul ales pentru baie; nu facem baie unui bebeluș proaspăt hrănit, pentru că nici noi nu facem baie după o masă copioasă, avem toate șansele să ne apuce greața, dar nici unui copil flămând, pentru că va plânge de foame și pentru el, dar și pentru părinte, baia va fi un eveniment tare neplăcut.
E foarte important să ne pregătim toate cele necesare înainte de a începe baia, iar odată ce copilul este în apă, în niciun caz nu-l vom mai scăpa din ochi, vom fi lângă el în permanentă. Dacă am uitat ceva de care avem nevoie/este obligatoriu să ne deplasăm, vom lua copilul cu noi, în niciun caz nu-l vom lăsa singur; chiar și 2 secunde sunt suficiente pentru a se întâmpla o tragedie, baia fiind cel mai des incriminată pentru înecul și, din păcate de multe ori, decesul copiilor sub un an.
Camera în care vom face baia copilașului trebuie să fie încălzită. Se recomandă folosirea unei cădițe adaptate vârstei, prevăzută cu un material antiderapant sau în care se va pune un prosop; se va umple cădița cu apă până la 7-10 cm înălțime, apa va fi testată de către părinte cu cotul (pielea este mai sensibilă). Foarte important: amestecați bine apa pentru a nu lăsa porțiuni de apă fierbinte, care să producă arsuri.
Pentru a fi mai simplu de urmărit, iată pașii de urmat pentru băița bebelușului, cu mențiunea că e posibil să găsiți aceste recomandări și într-o altă ordine, fără să fie o problemă.
- Dezbrăcați bebelușul lăsându-l în scutec și înveliți-l într-un prosop;
- Cu apa care este deja în cădiță, curățați, cu ajutorul dischetelor demachante/compreselor de tifon ochii, fața, zona urechilor și șanțul din spatele urechilor, precum și pliurile care se formează pe gât;
- Susținând bebelușul de ceafă, deasupra cădiței, folosiți apa și eventual un șampon potrivit pentru spălarea părului cu mișcări blânde, apoi clătiți scalpul cu grijă mare, pentru a nu introduce șampon în ochi (chiar dacă șamponul e fără lacrimi); apoi uscați părul bebelușului cu ajutorul prosopului;
- Dezveliți corpul bebelușului, îndepărtați scutecul și ștergeți fundulețul, îndepărtând scaunul înainte de a scufunda corpul în apă;
- Susțineți bebelușul cu un braț la nivelul cefei și umerilor, cu cealaltă mână ținându-l de zona fundulețului, pentru a-i oferi siguranță; introduceți bebelușul în apă în acest fel, păstrând mereu mâna la nivelul cefei și umerilor, folosind cealaltă mână pentru a-l spăla efectiv; după ce ați spălat partea din față, neuitând de pliuri, puteți spăla partea din spate a corpului, susținându-l la nivelul pieptului și sub axile;
- După ce ați terminat baia, așezați-l cu mare grijă pe prosop (bebelușii uzi sunt deosebit de alunecoși, este bine să nu fie o distanța prea mare între cădiță și zona unde este așezat prosopul) și ștergeți-l blând, prin tamponare, fără a uita pliurile de sub gât, spatele urechilor, axilă, zona inghinală;
- Se poate aplica o cremă sau un ulei de masaj după fiecare baie;
- Nu uitați ca în tot acest timp să îi vorbiți blând sau chiar să îi cântați bebelușului și să nu vă panicați dacă pare să îi producă puțin disconfort. Cu toții avem nevoie să fim curați, fie că ne place sau nu. Nu e o idee rea ca la primele băi să participe ambii părinți sau mama să fie ajutată de o altă persoană, pentru a ușura puțin munca.
Clubulbebelusilor.ro: Cum trebuie îngrijit bontul ombilical? Unii specialiști spun că este recomandat să se evite baia până cade bontul, alții, dimpotrivă. Cum trebuie procedat corect?
Dr. Ana Purel: Până cade bontul ombilical, lucru care se petrece, în mod normal, până în a doua săptămână de viață, este de preferat ca atunci când spălăm copilul, bontul ombilical să rămână la aer, adică să nu ajungă scufundat în apă. Asta pentru că îl vrem uscat cât mai repede, astfel încât să nu îi prelungim șederea pe ombilic și pentru că ombilicul (buricul) este, totuși, până la căderea bontului, o poartă deschisă spre abdomen, crescând astfel riscul de infecții. Asta nu înseamnă că 2 săptămâni nu spălăm copilul, ci că nu îl îmbăiem cu apă până peste buric. Îl vom spăla mereu după ce are scaun, vom folosi apă pentru a curăța pliurile pielii, fără teamă și rezerve.
În privința îngrijirii bontului, este bine să răsucim spre interior marginea scutecului, mai ales la băieței, pentru a evita ca urina să ajungă la acel nivel. Cu alte cuvinte, după ce am montat scutecul, să vedem buricul în afară. O dată pe zi este nevoie să dezinfectăm marginile bontului ombilicat cu o compresă sterilă pe care o îmbibăm cu alcool sanitar sau soluție cu clorhexidină și, după ce am îndepărtat vechea compresă, prin mișcări blânde, dar ferme, să ștergem marginile bontului, să nu uităm să ștergem și clema aplicată la naștere, dacă este cazul, apoi să aplicăm o nouă compresă sterilă pe care să o legăm în jurul bontului. Nu este indicat să dezinfectăm bontul mai des de o dată/ zi deoarece dezinfectantul poate să inhibe migrarea leucocitelor, adică a celulelor responsabile de dezlipirea lui și să îi întârzie, astfel, căderea. După ce bontul se desprinde, este posibil să mai observăm o mică sângerare sau o secreție puțin gălbuie (fibrină); nu este motiv de panică, e nevoie să continuăm să curățăm blând și să ferim zona de umezeală și chiar să lăsăm buricul puțin la aer. Motivele de îngrijorare și care impun, totuși, un consult imediat ar fi: un miros fetid, ca de infecție și scurgerea unei secreții murdare (puroi) chiar și înainte de detașarea bontului, înroșirea și întărirea zonei din jurul buricului (fenomen care se numește omfalită), plâns și agitație când atingeți bontul sau zona din jurul ombilicului (semn de durere, deci de inflamație locală), sângerarea activă, continuă după detașarea bontului.
Aș mai menționa și granulomul ombilical, adică o mică zonă de țesut cicatricial care se poate forma după ce bontul cade, ca și cum ar fi o vindecare incompletă și de unde poate să curgă o secreție gălbuie, fără să fie semn de infecție. Dacă nu se retrage într-o săptămână, este nevoie de consult pediatric sau chirurgical pentru a se cauteriza zona respectivă.
Clubulbebelusilor.ro: Ce presupune și cum se realizează igiena intimă la fetițe? E adevărat că folosirea pudrei la fetițe, pentru zonele din scutec, nu este recomandată? De ce?
Dr. Ana Purel: Atât la băieți, cât și la fetițe, insistăm pe igiena zonei scutecului, pentru a preveni atât infecțiile urinare, cât și dermatitele de scutec. Este important de reținut că scutecul se schimbă după fiecare scaun, spălând zona cu apă și săpun/gel de duș pentru bebeluși. Preferăm să folosim șervețelele umede doar în cazul în care nu avem acces la o sursă de apă pentru a face toaleta. La nivelul pielii, cât timp copilul este purtător de scutec, recomandăm aplicarea unei creme speciale pentru scutec, care să acționeze ca o barieră între pielea fragilă și urină sau scaun.
Principalul motiv pentru care nu se mai recomandă pudra pentru zona scutecului este legătura dintre talcul conținut de aceasta și bolile pulmonare pe care inhalarea ar putea să le producă. Avem acum variante care sunt mai puțin riscante, cum sunt cremele sau pastele.
Legat de igiena zonei scutecului la fetițe, este de menționat că ele prezintă o particularitate anatomică și anume, au uretra mai scurtă și atunci au risc mai mare de infecții urinare; atât spălarea, cât și ștergerea cu șervețele umede și, mai târziu, cu hârtie, se face într-un singur sens, din față spre spate, pentru a nu aduce bacteriile din zona anală spre uretră.
Clubulbebelusilor.ro: Dar la băieței, ce presupune igiena intimă? Ce trebuie să știe o mamă de băiat? Ce trebuie să NU facă?
Dr. Ana Purel: Este important de știut că majoritatea băiețeilor au un grad de fimoză, adică un orificiu prepuțial mai îngust în mod fiziologic și care va începe să se lărgească spre vârsta de 3-4 ani. Acest orificiu îngust pune probleme și este motiv de consult chirurgical, atunci când copilul prezintă infecții urinare sau durere și umflarea prepuțului la urinare sau un jet urinar subțire. Altfel, îl lăsăm în pace, spălăm zona prepuțului cu apă și săpun și NU decalotăm, adică nu tragem de prepuț în jos, deoarece, prin tracțiune forțată fibrele acelea se fisurează și se formează un țesut fibros de vindecare care va strangula prepuțul și copilul va face o parafimoză, care devine un motiv de consult și intervenție chirurgicală de urgență.
Cu creșterea, mai poate să apară la nivelul prepuțului o secreție albicioasă nu tocmai frumos mirositoare, și care este smegma, un mix de celule moarte rezultate din procesul de separare a pielii dintre gland și prepuț.
Clubulbebelusilor.ro: Cum se curăță ochișorii, năsucul, gurița și urechile bebelușului? De ce trebuie curățate? Care este frecvența cu care trebuie acestea igienizate?
Dr. Ana Purel: În privința igienei ochilor, motivului pentru care este indicat să îi curățăm este unul simplu: cu toții ne spălăm pe ochi dimineața. În timpul nopții, prin faptul că lipsește mișcarea de clipire, care are și un efect de autocurățare, se adună secreții în colțul ochiului; pe acestea dorim să le îndepărtăm dimineața prin spălare.
În primul rând, ne spălăm noi pe mâini cu apă și săpun. Apoi curățarea se face cu compresă/dischetă demachiantă îmbibată în apă curată, cu care se curăță ochiul dinspre nas spre unghiul extern; de regulă, este suficient să facem această mișcare de 2 ori pentru fiecare ochi; de menționat este că fiecare ochișor are compresa sau discheta lui; dacă dorim să fim hiperprecauți sau dacă observăm niște secreții mai serioase, vom folosi comprese sterile cu ser fiziologic sau șervețele speciale pe care le găsim în farmacie. Un motiv de consult ar fi dacă unul din ochi sau ambii prezintă secreții mai abundente și murdare, semn de conjunctivită sau de canal lacrimo-nazal înfundat.
Nasul se curăță la nevoie, adică dacă auzim copilul că fornăie, dacă vedem secreții care ies din nas, dacă îl vedem că îi e greu să mănânce sau să respire din cauza acestor secreții. E de menționat că bebelușii nu pot respira pe guriță, așa că pentru ei un nas înfundat poate fi o reală tragedie, împiedicându-i să respire sau să mănânce, situație care apare de regulă în răceli, și nu așa, spontan, doar pentru că se adună mici secreții obișnuite, să zicem. Cel mai simplu este să folosim serul fiziologic și un instrument de aspirare. Pompițele tip pară nu sunt cele mai eficiente, mai ales când secrețiile sunt abundente; recomandăm mai degrabă un aspirator nazal tip batista bebelușului.
Gurița se curăță în special dacă vedem depozite albe mai abundente, de obicei, fiind de lapte; cu o compresă sterilă îmbibată în apă sau ser fiziologic și pe care o punem pe degetul arătător, ne plimbăm cu grijă pe limbă, gingii și obrăjori pentru a îndepărta acele depozite, fiind atenți să nu provocăm bebelușului reflexul de vomă, deci nu vom introduce degetul prea în spatele guriței.
Depozitele albe extinse dincolo de zona limbii, asociate poate cu un bebeluș care pare să se hrănească cu dificultate sau durere, și modificarea culorii zonei mamelonului la mamele care alăptează pot fi semne de candidoză, adică de infecție cu o ciupercă, și sunt motiv de consult și tratament.
Igiena urechilor. Chiar dacă găsim în magazine bețișoarele de vată pentru bebeluși, este prudent să nu introducem nimic în urechea copilului, deoarece există riscul de accidentare și pentru că ajungem noi să împingem cerumenul mai profund pe conductul auditiv. Urechile se curăță după baie cu un prosop moale atât cât se poate, fără măsuri în plus.
Clubulbebelusilor.ro: Cum se îngrijesc unghiuțele unui nou-născut?
Dr. Ana Purel: În primul rând… se taie! Spun asta deoarece de multe ori părinților le e teamă să taie unghiuțele, zona degetelor fiind foarte fragilă, și amână procedeul, astfel încât și la două săptămâni bebelușul e plin de zgârieturi pe față și poartă mănuși. Nu există o vârstă minimă la care se recomandă să începem să tăiem unghiile. Cât despre purtarea mănușilor, mă gândesc la copilul alăptat și cât de frustrant trebuie să fie pentru el să nu poată atinge cu pielea palmelor sânul mamei; compar asta cu o masă în care eu ar trebui să mănânc cu mănuși.
Există instrumente speciale pentru tăierea unghiilor, fie unghiere, fie forfecuțe cu vârful bont. Este bine să le mai dezinfectăm din când în când și să ne asigurăm că nu sunt ruginite, deși materialele din care se confecționează sunt de regulă, inoxidabile.
Alegem un moment în care bebelușul este calm, fie după o baie sau o masă, fie când chiar doarme. Apăsăm ușor pulpa degetului de sub unghie și apoi tăiem drept, nu facem mani/pedichiură, rotunjind colțurile, pentru a preveni creșterea lor ulterioară spre interior. La final, putem folosi o pilă pentru a le netezi. Unghiile de la mâini cresc mai repede și poate e nevoie să fie tăiate și de 2 ori pe săptămână, pe când cele de la picioare cresc mai lent.
Dacă totuși, se întâmplă lucrul de care ne era cel mai teamă și ciupim puțin pielea degetelor, e cert că se va lăsa cu plâns, însă nu e o tragedie; dezinfectăm zona, aplicăm puțină presiune și dacă persistă sângerarea, putem aplica și un plasture. Le recomand frecvent părinților să facă echipă: unul ține degetul și celălalt taie.
Clubulbebelusilor.ro: Cât de des se schimbă scutecul de unică folosință? De ce anumite scutece provoacă alergii?
Dr. Ana Purel: Un bebeluș urinează foarte des, poate și de 15-20 de ori în 24 de ore, motiv pentru care ar fi imposibil și chiar inutil să urmărim fiecare micțiune pentru a schimba scutecul. Spunem că e indicat să schimbăm scutecul tot la 2-3 ore, însă nu e necesar să trezim copilul pentru a-l schimba, el se trezește oricum frecvent (de 8-10 ori pe zi) pentru a mânca, ocazie cu care putem verifica și schimba scutecul.
Cât despre alergii, unele scutece conțin anumite materiale la care pielea bebelușului poate fi sensibilă. Adevărata provocare este să ne dăm seama dacă este, într-adevăr, o alergie la scutec, care impune și schimbarea tipului de scutec folosit, sau este o alergie la produsele pe care le folosim (săpun, creme, loțiuni, șervețele umede) sau este eritemul de scutec provocat de contactul pielii cu urina și scaunul din scutec sau o infecție.
Clubulbebelusilor.ro: Nou-născutul are nevoie de un mediu foarte diferit în care să crească?
Dr. Ana Purel: Evident că răspund la această întrebare, având în minte publicul țintă al acestui articol, deoarece pentru o parte din populația acestei țări, ceea ce urmează să înșir este, din păcate, o utopie. Un copil are nevoie de un acoperiș deasupra capului, de un mediu curat, dar nu de o curățenie exagerată, care să cuprindă dezinfectante și igienizante (spun asta pentru că am ajuns să dezinfectăm tot, de teamă ca bebe să nu se îmbolnăvească; or în acest fel îl privăm de antrenamentul sistemului imunitar în primul rând, iar în al doilea rând, se pare că această igienă excesivă este în parte responsabilă de apariția tot mai frecventă a bolilor alergice).
Un mediu optim presupune o temperatură potrivită, să nu fie nici prea cald, nici prea rece, să nu existe în casă umezeală excesivă, care crește riscul de igrasie, să fie lumină naturală, dar când bebe are nevoie de somn și lumina îl împiedică, să se poată acoperi ferestrele cu o draperie, și, pe cât se poate, să fie ferit de zgomote și poluare. Sistemul de încălzirea a casei este bine să nu presupună foc de lemne făcut direct în camera în care se află copilul, din cauza riscului de intoxicație cu monoxid de carbon, iar dacă avem centrale termice pe gaz, acestea trebuie verificate periodic, la fel și instalațiile de gaz și de curent, însă acestea sunt lucruri pe care un adult responsabil le face oricum, cu atât mai mult când devine părinte.
Aș menționa, pentru copiii puțin mai mari, care deja umblă, riscul de accidente sau cel de intoxicații atunci când ajung să atingă sau să înghită soluții de curățare (detergent, soluții pe bază de clor), diluant sau chiar și anumite plante de apartament pot fi otrăvitoare. Părintele trebuie să facă o comutare în gândire, să nu se mai gândească doar la el, ci să se întrebe dacă recipientul/substanța cutare poate reprezenta un risc pentru copil și să le depoziteze în locuri inaccesibile pentru cel mic și, la fel, să asigure scările, de exemplu, dacă acestea sunt prezente în casă. Sunt niște condiții de care avem nevoie cu toții, mici sau mari, pentru a crește și a ne dezvolta nu doar fizic, ci și emoțional, intelectual și pentru a fi feriți de accidente.
Dacă ar fi să mă gândesc la câteva condiții dăunatoare și consecințele lor, pot enumera câteva:
- igrasia, de exemplu, crește riscul bolilor pulmonare;
- consumul de apă contaminată cu microbi sau diferite substanțe crește riscul de infecții digestive sau intoxicații.
CITEȘTE ȘI: 3 Greșeli ale mamelor în îngrijirea bebelușului care îi pot face rău – Ce ne recomandă pediatrul
