S-a terminat și primul an de joacă de-a școala, urmează clasa întâi și primele baze ale învățatului serios. Viața are reguli, școala are reguli, iar copilul va descoperi că trebuie să le respecte pentru a se putea integra.
Omulețul tău înțelege. Poți vorbi și te poți înțelege cu el, îi poți da câteva sarcini, are, și chiar îi place să primească responsabilități. E aproape un membru deplin, cu drepturi și obligații, atât acasă, cât și la școală. I se îmbogățesc trăirile afective, mai ales cele legate de școală (pentru care te sfătuiesc să rămâi aproape de el ca să afli ce îi place și ce-l deranjează), se formează noi sentimente, se conturează personalitatea școlarului mic și se cristalizează imaginea de sine.
DEZVOLTAREA FIZICĂ a copilului de 7 ani
La vârsta de 7 ani nu mai au loc schimbări dramatice în aspectul fizic al unui copil. I se vor alungi membrele, el se va mai înălța, devenind mai subțire, nu așa rotofei cum îl știai din anii trecuți.
Ca aspect fizic, copiii în vârstă de 7 ani oscilează, ca înălțime, între 18 și 30 de kilograme, iar ca înălțime între 109 și 129 de centimetri. După intrarea în școală, copilul va crește cu aproximativ 5 centimetri în înălțime și cu 3 kilograme în greutate, în fiecare an. Desigur, fetele înregistrează valori mai mici decât băieții. Însă, atât fetițele, cât și băiețeii, odată cu intrarea în mediul școlar, devin tot mai interesați de aspectul lor fizic (dezvoltarea corpului lor), comparându-se mereu cu cea a colegilor de clasă.
DEZVOLTAREA MOTORIE (fină și grosieră) a copilului de 7 ani
Cu siguranță, însă, abilitățile lui motorii (fine și grosiere) vor deveni din ce în ce mai precise. În primii doi ani de școală se produce o creștere inegală a oaselor, mușchilor și a organelor, astfel încât partea de jos a corpului crește mai repede decât cea de sus. Datorită creșterii intense, școlarii obosesc mai repede, ceea ce înseamnă că au nevoie de mai multe ore de somn.
De asemenea, se îmbunătățesc capacitățile motorii de bază (flexibilitatea, echilibrul, agilitatea, forța), iar dezvoltarea musculaturii mâinii duce la îmbunătățirea dexterității (se dezvoltă aptitudini motorii fine: scris, desenat). Atenție la purtarea ghiozdanului și la poziția din bancă!
Aspectele cele mai importante ale dezvoltării fizice sunt:
- creșterea în înălțime este ușor încetinită între 6 și 7 ani, dar apoi ritmul este mai mare;
- creșterea în greutate este relativ constantă;
- osificările cele mai importante din acest stadiu se petrec la nivelul coloanei vertebrale, dar curbura lombară este încă instabilă și în pericol de a se deforma, dacă școlarii au o poziție proastă la scris sau duc greutăți mari; în zona bazinului, la mâini (carpiene și falange); se continuă schimbul dentiției provizorii; se întăresc articulațiile și crește rezistența generală a sistemului osos;
- se dezvoltă și se perfecționează activitatea motorie generală, mai ales autocontrolul;
- este suficient dezvoltat pentru a putea face față mai multor activități sportive: mersul pe bicicletă, înot, patinaj, handbal, dacă este stimulat și susținut.
DEZVOLTAREA PSIHICĂ ȘI COGNITIVĂ a copilului de 7 ani
Suntem în plină perioadă a dezvoltării creierului, proces care începe încă din perioada intrauterină și care are nevoie de toți factorii externi (fără de care nu se poate) pentru a ajunge la completa sa maturizare. Întreaga sa dezvoltare, de fapt, va fi influențată de factorul școală, iar învățarea devine tipul fundamental de activitate, solicitând intens intelectul și determinând dezvoltarea unor capacități și strategii de învățare.
Copilul în vârstă de 7 ani e capabil (sau ar trebui să fie) să își facă singur rutina zilnică. Va vrea însă să se implice în mult mai multe acțiuni, să ia decizii singur și va încerca să se impună atât în mediul familiar, cât și la școală, în noua lui familie. El are o personalitate deja formată, fiind capabil să primească și să asimileze o cantitate mare de informații. În același timp, ca într-o contradicție ciudată, e încă un copil care are nevoie de sprijinul vostru, al părinților. E ușor de rănit, reacționează prost la eșecuri și la neacceptarea de către ceilalți, în principiu de către adulți.
Dacă etapa anterioară a fost depășită cu succes, el va dori să fie performant, să se integreze și să îi mulțumească pe cei din jur. Acesta este începutul unui stadiu mai îndelungat, care durează până la 14 ani.
Dominante în profilul de dezvoltare psihică sunt:
- învățarea școlară devine organizatorul principal al procesului de dezvoltare psihică și exercită influențe hotărâtoare pentru toate transformările ce au loc în acest stadiu;
- se stabilesc raporturi mai obiective cu lumea, școala integrându-l pe copil în aria inteligibilului, raționalului, cunoașterii;
- după formarea deprinderilor de bază (scris-citit și socotit), va accesa conținuturi din ce în ce mai ample de învățare;
- se însușesc statutul și rolurile de elev și se adaugă noi dimensiuni identității de sine;
- crește masa creierului până la 1 200-1 300 de grame;
- crește viteza de formare a legăturilor dintre neuroni;
DEZVOLTAREA AFECTIVĂ ȘI SOCIALĂ a copilului de 7 ani
În afara implicării percepțiilor vizuale și auditive, precum și a mișcărilor fine și complexe ale mâinii, se dezvoltă și alți factori cognitivi și noncognitivi.
Cei noncognitivi sunt: motivația pentru învățat, stabilitatea afectivă, încrederea în sine, atitudinea celorlalți față de copilul care citește. Progresul în citire se exprimă în caracteristici de genul: corect, cursiv, expresiv.
Trăirile afective școlarului mic sunt deosebit de intense. Comparând afectivitatea cu celelalte planuri psihice ale școlarului, s-a ajuns la concluzia că aceasta este eclipsată de celelalte. Emoțiile, dispozițiile, sentimentele copilului sunt mai puțin exteriorizate, atât cele pozitive cât și cele negative. Cu privire la acestea din urmă, se constată că tind să fie mai mult trăite în tăcere, copilul punând pe primul plan felul în care răspunde la cerințele școlii. Contactul cu noul mediu și problemele de adaptare intensifică răspunsurile afective și le fac să se succeadă uneori cu mare viteză și să se intensifice. Activitatea școlară, prin conținuturile și prin sistemul nou de relații pe care îl implică, îmbogățește emoțiile și sentimentele copilului. De asemenea, după faza de adaptare la acest mediu, se constată o creștere a capacităților de autocontrol asupra condițiilor emoțional-expresive. Pot chiar să simuleze cu succes suferința și tristețea mai ales când doresc să ascundă ceva părinților. Foarte importante rămân legăturile afective cu părinții, mai ales acum când copiii se confruntă cu sarcini numeroase și, adesea, dificile. Dragostea necondiționată a părinților este un important factor de securizare și sprijin pentru a trece peste dificultăți și unele insuccese.
Iată câteva structuri motivaționale care susțin celelalte activități și care, într-o măsură mai mică sau mai mare, ar trebui să existe:
- interesul pentru joc trebuie satisfăcut zilnic;
- atracția către grupul de copii;
- interesul pentru lectura trebuie stimulat, chiar dacă începe sa se manifeste doar prin clasele a III-a și a IV-a;
- atracția către tehnică la băieți;
- plăcerea lucrului la calculator;
- dorința zilnică de a viziona programe TV pentru copii;
- alcătuirea de colecții fără valoare, dar care le pot cultiva spiritul de ordine și disciplină și care pot susține relațiile de comunicare dintre ei.
DEZVOLTAREA LIMBAJULUI la copilul de 7 ani
Se poate spune că în această perioadă cea mai importantă schimbare în ceea ce privește dezvoltarea limbajului o reprezintă însușirea scris-citit. Aceasta are efecte și asupra celorlalte dimensiuni ale limbajului și anume:
- creșterea vocabularului pasiv până la 4 000-5 000 de cuvinte, dublându-se față de cel al preșcolarului, și îmbogățirea celui activ cu peste 1 000 de cuvinte;
- înțelegerea și a sensurilor figurative ale cuvintelor;
- exprimarea în fraze corecte din punct de vedere gramatical, prin folosirea corectă a cuvintelor de legătură;
- tot acum se dezvolta limbajul interior, limbajul „pentru sine“;
Dezvoltarea limbajului are loc odată cu creșterea interesului pentru citit, iar exprimarea se perfecționează în activitățile de dezvoltare a vorbirii libere, de compunere.
Vorbirea este mai bine reglată prin exigențele privind corectitudinea gramaticală cerută de scris-citit. Propozițiile și frazele sunt mai bogate și adaptate la situațiile de comunicare: în clasă, elevilor li se cere să se exprime complet, corect și clar, conform modelelor oferite de învățătoare. Tot în această perioadă apar și se dezvoltă capacitățile de exprimare în scris, cu respectarea normelor gramaticale și ortografice. Acestea au acum forma unor reguli practice, cuprinse în tabelele cu ortograme.
Dacă mai există și se face apel la timp, la logoped se rezolvă acum toate dificultățile de pronunție. Dar, atenție, pot să apară altele: dislexii (dificultăți de citire) și disgrafii (dificultăți de scriere). În ambele cazuri este nevoie de logoped.
Limbajul intern își consolidează rolurile de anticipare și reglare ale celui extern. Dezvoltarea foarte bună a limbajului asigură o condiție de bază în dezvoltarea tuturor proceselor cognitive.
PRIETENII SUNT IMPORTANȚI la 7 ani
Caracteristic acestei vârste sunt prietenii, interacțiunea socială, pe care copilul ajuns la 7 ani și-o dorește cu ardoare. Vrea să facă parte dintr-un grup de copii care să-i aprobe comportamentul și să-l integreze, îi pasă de opiniile și de gândurile celorlalți, dar nu va reacționa foarte bine la presiuni din partea acestora. Realizează că succesul la școală îi va atrage laudele adulților și cereri de prietenie de la cei de vârsta lui. La fel cum își dă seama că insuccesul îl va marginaliza.
PROVOCĂRILE VÂRSTEI de 7 ani
Aici ar fi de amintit, în comparație cu criza de la vârsta de 3 ani când copilul își cerea dreptul la autonomie și independență, acum își dorește o poziție similară cu a unui adult, posibilitatea de a fi ascultat, de a lua decizii care să fie respectate de către ceilalți. De aici, pot apărea des conflicte, pentru că dorința celui mic de a fi independent se lovește de refuzul părinților, obișnuiți să acționeze după un alt model, cel de până acum.
Sfatul psihologilor este următorul: să fim mai atenți la emoțiile pe care le simte copilul la școală (puneți întrebări multe și lăsați-l să vorbească), ce crede despre colegi, cum sunt aceștia, ce face în pauze etc. Încearcă, pe cât posibil, să-i cunoști anturajul. Școala e primul contact cu străinii, iar dorința lui de a aparține unui grup social îl poate determina să facă alegeri pripite sau proaste.
CE TREBUIE SĂ ȘTIE la finalul clasei întâi
Clasa pregătitoare este primul an când ia contact cu școala, dar conținuturile predate și activitățile desfășurate aduc, mai degrabă, în acest prim an școlar, cu o grupă mare de la grădiniță. Clasa întâi este însă începutul adevăratei perioade școlare. După ce s-a obișnuit cu colegii, cu doamna învățătoare, cu orarul și rigurozitatea orele, școlarul de clasa întâi începe să învețe. La finalul acestui an școlar, va pleca în vacanță cu următorul bagaj cognitiv:
- să recunoască și să scrie cu majuscule numele și prenumele lui;
- să scrie de la stânga la dreapta;
- să facă diferența între cuvinte, propoziții și paragrafe;
- să se exprime singur, verbal și în scris, folosindu-se de cuvinte;
- să respecte reguli;
- să se comporte adecvat într-un grup;
- să lucreze în echipă, dar și independent;
- să distingă adevărul de ficțiune;
- să-și recunoască greșelile;
- să citească scurte povești, poezii și să înțeleagă ce citește.
IATĂ CE POȚI FACE TU ca să-l ajuți!
Ai nevoie de multă răbdare ca să înveți să-l asculți, pentru că a venit vremea ca el să vorbească. Ai nevoie de mult tact, ca să poți soluționa probleme ce lui îi par insurmontabile, iar ție, niște bagatele. Dar pentru el sunt cele mai importante, așa că nu-l lua peste picior și nici nu încerca să minimalizezi importanța lor. Învață să-l respecți ca pe un miniadult, să descoperi ce îl blochează, dar și ceea ce îl motivează. Susține-l în continuare, fă-ți timp (la culcare, spre exemplu, este un bun moment) să vorbiți despre tot ce a descoperit el în ziua care s-a încheiat.
Evoluția personalității se realizează concomitent cu dezvoltarea interrelațiilor sociale și valorificarea noilor experiențe de viață. Dezvoltarea intereselor sociale sunt determinate de viața socială, în general, și de viața școlară, în particular. Relațiile defectuoase dintre părinți și copii au efecte negative (agresivitate, hiperemotivitate, instabilitate, anxietate etc). Toate acestea se răsfrâng negativ la nivelul întregii activități școlare. Armonizarea relațiilor părinte-copil, o viață de familie echilibrată și afectuoasă dezvoltă trăsături de personalitate opuse celor enumerate mai sus: copilul are încredere în forțele proprii, se adaptează ușor vieții școlare și dobândește un real echilibru emoțional.
Este momentul potrivit să-i recomanzi să citească. Însă, atenție, trebuie să-i recomanzi genul de carte pe care el și-l dorește, astfel riști să capete repulsie față de citit și să nu se mai apropie de cărți. Răbdare și multă iubire, acestea sunt cuvintele cheie ale perioadei.
