O să spui că stă cuminte. Știu! Că se uită la desene și ce-i rău în asta? Este mult rău! Lipsește interactivitatea și, în timp, duce la apariția sindromului de hiperactivitate (ADHD), a deficitului de comunicare și la obezitate.
TV sau tabletă, tot una. În zilele noastre nu mai vezi prunc discutând cu părinții la masă, la restaurant, până îi este servită mâncarea. Sau jucându-se cu un soldățel de plastic, ori păpușică. Ori colorând. Ca să facă față așteptării, toți copilașii primesc telefonul părintelui de cum se așază la masă. Și gadgetul rămâne în mânuța copilului chiar și după ce vine mâncarea, astfel încât mama trebuie să înfulece pe fugă, ca mai apoi să bage și în gurița celui căruia i-a deschis ușa spre o lume mult prea mare pentru simțurile lui.
Ți-ai pierdut copilul în TV? Iată cum îl recuperezi!
În mod normal, copiii până în doi ani nu au voie să urmărească nimic la televizor. Asta ar însemna că în camera lor ar fi bine să nu se afle niciun televizor. Nu are nevoie nici de tabletă, iar telefonul vostru ar trebui nici să nu știe ce reprezintă.
Specialiștii consideră că în această perioadă, 0-2 ani, are loc o dezvoltare rapidă și accentuată a creierului. În plus, nu uita, sunteți în plină perioadă a comportamentelor imitate de către cel mic, adică tot ce vede la voi, imită!
A noastră când era mică și auzea că sună telefonul fugea la telecomanda aerului condiționat, o punea la ureche și se plimba prin cameră așa, vorbind în bebelușească. De unde crezi că a învățat asta? Ne-a văzut pe noi, desigur. Dacă vă va vedea folosind telefonul altfel, va vrea să vadă și el.
Cate ore doarme noaptea bebe
1 luna >>> 9 ore de somn
3 luni >>> 10 ore de somn
6 luni >>> 10 ore de somn
9 – 24 luni >>> 11 ore de somn
*sursa: Baby center
Copiii până în doi ani au nevoie de multe ore de somn sănătos (adică acela ce se desfășoară pe timpul nopții). Culcă-l devreme, pentru a te asigura că doarme cât are nevoie. În felul acesta, îți rămân câteva ore bune de privit la televizor după ce culci bebelușul, ore în care te poți relaxa așa cum îți dorești.
Nici după ce împlinește vârsta de doi ani nu e sănătos să-l lași să stea în fața televizorului cu orele. Imaginația ta trebuie să devină și mai creativă de îndată ce piciul pășește în comunitate și întâlnește alți copii. Riscul să descopere acolo ce face o tabletă sau telefonul mobil al părinților crește. Vine acasă și cere, vrea și el jocul cu maimuța care sare din copac în copac și prinde banane.
Copilul meu a primit tableta prima oară în viața lui când avea 3 ani. M-am gândit că nu are cum să prindă „drag“ de ea dacă nu știe cum se folosește. Nu i-a luat prea mult să descifreze cum trebuia folosită, așa că am fost nevoită să o înlocuiesc cu alte activități, ca să uite de ea.
Am ieșit mult afară, numind plimbările noastre „expediții“. Ne făcuserăm un obicei din a descoperi lucruri mai greu de observat într-o trecere rapidă prin parc, cum ar fi ce se află sub pietre sau în tufișurile gardului-viu. Luam o lupă mare cu noi, ne prefăceam că suntem exploratori și căutam lumile secrete ascunse de ochii grăbiților. O lăsam să le atingă dacă își dorea. Apoi încercam să desenăm vietățile pe care le descopeream, discutam despre ele și le căutam în cărți.
Între timp, observam că își dezvoltă acel minunat obicei de a căuta informațiile de care avea nevoie în cărți. Am cumpărat bibliotecă în camera ei și am „populat-o“ cu cărți pline de ilustrații ce reprezentau descoperirile noastre. N-am simțit nevoia de televizor. În schimb, tableta am folosit-o pentru niște aplicații interactive extrem de prietenoase, un fel de teste de cultură generală create pentru grupe de vârstă. Și am vorbit mult! La masă, la plimbare, la culcare, la băiță. Peste tot. Despre orice.
Care sunt riscurile excesului de televizor si tableta la copii
Afecțiunile pe care le riscă un copil care petrece zilnic prea mult timp în fața televizorului sau computerului sunt urâte și de lungă durată.
Întârzierea în dezvoltare. Privitul pasiv nu-l ajută pe cel mic să înțeleagă și nici să învețe nimic din ceea ce vede. De multe ori, pentru că nu înțelege ceea ce vede, chiar și desene animate pot fi mult prea violente pentru un copil mic. În plus, toate studiile pe astfel de teme scot în evidență faptul că vizionarea emisiunilor, desenelor sau filmelor nu stimulează în niciun fel funcțiile creierului și nu-l ajută pe cel mic să-și dezvolte inteligența.
Deficitul de atenție. Pentru că imaginile se succed cu o viteză mult mai mare în anumite desene decât în realitate, trecerea de la acestea la cele din realitate nu va rămâne fără urmări. Pentru că în realitate imaginile nu se succed cu aceeași viteză, copilul își va pierde interesul pentru activitățile care îi sunt potrivite conform vârstei. De aici și până la deficitul de atenție este doar un pas.
Comportament agresiv. Este o altă consecință a folosirii îndelungate a gadgeturilor. Specialiștii spun că utilizarea nepotrivită a acestora (privitul prea mult timp sau privitul la emisiuni total nepotrivite) este asemănător cu un viciu, fumatul ori consumul de alcool, care face foarte rău sănătății micuților.
Obezitatea și supraponderalitatea. Sunt direct corelate cu timpul petrecut de copil în fața televizorului și a computerului. Pentru că utilizarea televizorului se potrivește foarte bine cu servirea unor gustări, vorbim despre instalarea obezității și, ceva mai târziu, despre diabet, atac cerebral și infarct.
Lipsa socializării. De aici, apar imediat problemele de socializare, copilul nu va învăța să comunice, nu va ști să pornească joacă alături de alți copii, se va retrage în lumea din fața acestora unde se crede în siguranță. Va deveni un inadaptat social. Nu-i așa că expresia asta e la modă acum?
Ce mai e de făcut
Schimbă totul, însă încetul cu încetul. Dacă nu-l mai poți dezlipi din fața televizorului, începe prin a-i oferi un joc TV interactiv sau care să-l determine să facă mișcare. Jucați-l împreună, în familie, începeți campionate și, mai apoi, lasă-l să-și cheme și prietenii acasă și să-i provoace să joace împreună. E un prim pas imens spre socializare. Te sfătuiesc să alegi un joc care să se poată desfășura și în realitate, pentru a fi ușor să-i muți terenul de joacă, mai apoi, afară.
Apoi schimbă „terenul de joacă“. Jucați același joc afară, în parc sau chiar într-o pădure, dacă ai cum. Pentru a fi și mai atrăgător, realizează costume și pregătește o recuzită (pentru un joc cu luptători, spre exemplu) sau transformă simplele leagăne și bare din parc într-un traseu cu obstacole. Va face multă mișcare în aer liber și va învăța să-și facă prieteni. N-ai idee ce ușor intră copiii în jocul adulților!
Principala ta preocupare este să schimbi programul astfel încât orele petrecute în fața televizorului să se desfășoare afară, alături de alți copii.
