Atunci când copilul tău de un an pare a face exact pe dos decât ii spui, când pare sa observe exact ce anume te calca cel mai tare pe nervi și să facă taman lucrul acela, iar și iar, e greu sa nu devii frustrata. Dar acest gen de comportament pare să fie absolut normal pentru acest interval de vârstă. Iar dacă înţelegi ce anume determină acest gen de comportament, vei fi mai bine pregătită să îi faci faţă.
Ce trebuie să ştii despre copilul de un an?
Experţii în dezvoltare spun că unui copil de 12 şuni îi este imposibil să îşi plănuiască răzbunarea pentru o interdicţie, sau ca urmare a furiei pe care o resimte. Pur şi simplu la aceasta vârstă copiii sunt incapabili să reziste impulsurilor normale de a face ceva anume, doar pentru ca li s-a interzis. De fapt, cei mai mulţi dintre copii nu sunt capabili să respecte o astfel de interdicţie verbală până la vârsta de 4 ani.
La un an, bebeluşii încearcă să înţeleagă cât mai bine lumea în care trăiesc, explorând-o şi experimentând. Ei vor să facă unele lucruri ca să vadă ce se întâmplă. Explorarea este modul lor natural de învăţare, prin observarea relaţiei cauză – efect.
Harvez Karp, medic pediatru, spune că bebeluşii observă permanent modul în care funcţionează lumea înconjurătoare. Ei molfăie alimentele, într-o primă fază, nu pentru că ştiu că trebuie să mănânce, ci pentru că vor să vadă cum se simte asta. Aruncă lucruri din scaunul de masă nu ca să te enerveze, ci ca să vadă ce se întâmplă. Repetă gestul nu pentru că sunt încăpăţânaţi, ci pentru că vor să vadă dacă de fiecare dată rezultatul este acelaşi.
Aşadar, în loc să te enervezi pentru că ai un copil obraznic, bucură-te că ai un copil curios, al cărui comportament este o dovadă clară a dezvoltării cognitive. Atunci când copilul face lucruri şi urmăreşte rezultatul obţinut, când repetă gesturi şi aşteaptă să vadă dacă obţine acelaşi rezultat ca prima oară, el ÎNVAŢĂ.
Ce poţi tu să faci? În loc să te enervezi inutil, iată câteva soluţii interesante despre ce ai putea face ca să îţi susţii copilul în aceasta perioadă de explorare.
Creează un mediu sigur pentru joacă neîngrădită.
Apelează la soluţii pentru securizarea locuinţei, astfel încât copilul să beneficieze de un spaţiu sigur în care să experimenteze. Lasă-i la îndemână cărţi, puzzle-uri şi jucării la care să ajungă uşor, fără să fie nevoie să se caţere. Pune-i la dispoziţie jucării variate cu care să descopere lucruri noi despre dimensiuni, culori, forme. Foloseşte cutii, cuburi şi alte produse care să îl ajute să organizeze jocul în mai multe direcţii diferite. Ai mereu o atitudine plină de susţinere şi încurajare atunci când îl vezi că exersează lucruri noi.
Explică relaţia cauză – efect a acţiunilor lor.
Fiecare dintre modurile în care copilul explorează lumea îţi dă ocazia unor conversaţii cu el. Urmăreşte ce face şi comentează atunci când bebe îţi caută privirea aşteptând reacţia ta. Explică de fiecare dată ce se întâmplă sau ce se poate întâmpla, chiar dacă cel mic nu pare să înţeleagă încă mare lucru, sau dacă nu ştie să răspundă verbal.
CITEȘTE ȘI: Copilul de 1 an
Evită să faci abuz de NU
După vâsta de 6 – 8 luni, micuţii învaţă ce înseamnă NU, ba chiar pe la 18 luni încep să îşi spună singuri că nu e voie să facă câte ceva. Atunci când NU devine cuvântul pe care îl foloseşti cel mai des, vei ajunge să îi faci să creadă că totul este interzis. O variantă mult mai practică este să încerci să le distragi atenţia.
Ţine minte mereu: este mult mai eficient să te bucuri că ai un copil sănătos, energic, vioi, care se dezvoltă frumos, cu o minte activă şi un simţ de observaţie dezvoltat, decât să te enervezi la fiecare mişcare pe care o face. Va mai dura ani buni până când bebeluşul va deprinde nişte reguli de autocontrol suficiente cât să înţeleagă şi să respecte interdicţiile. Şi fii absolut sigură că nimic din ceea ce face nu e menit să îţi apese ţie butoanele sensibile sau să îţi declanşeze stări de furie şi frustrare.
CITEȘTE ȘI: Când și cum spunem “NU ai VOIE”?
Tu ce soluţii de păstrare a calmului ai găsit pentru dificila vârstă de 1 an?
