Iată că a trecut deja un an de la naşterea bebeluşului! Printre multele evenimente asociate acestui moment se numără şi evaluarea medicală periodică făcuta de către pediatru sau medicul de familie. Dar copilul este mai agitat şi mai neliniştit decât până acum, şi probabil mai reticent faţă de ideea de a fi atins şi manevrat de către un necunoscut. Şi chiar dacă intri într-un cabinet plin de jucării, nu te mira de dorinţa celui mic de a sta lipit de tine. Pentru ce trebuie să te pregăteşti cu ocazia acestui consult?
Bebelușul la 1 AN – Cum va fi evaluat copilul?
Unul dintre primele lucruri pe care va vrea medicul să le facă este să verifice greutatea şi înălţimea copilului tău. Nu uita că, de acum, rata de creştere este mult mai mică decât în primele luni de viaţă. Poţi consulta şi tu grafice şi tabele de creştere pentru a urmări dacă copilul rămâne pe aceeaşi percentilă.
Cel mai probabil, la vârsta de un an, copilul şi-a triplat greutatea de la naştere, dar asta nu este o regulă obligatorie, mai ales la copiii a căror dezvoltare s-a făcut pe o percentilă mai mică decât 50.
Pe de altă parte, dacă bebeluşul consumă lapte praf iar greutatea sa este mult peste media pentru vârsta sa, e posibil ca medicul să facă unele recomandări legate de alimentaţie. Nu te teme, bebeluşii nu se pun la dietă, dar există ajustări în vederea unui regim de viaţă sănătos, pe care medicul le poate recomanda: de pildă, renunţarea la sucurile de fructe, în favoarea fructelor întregi.
CITEȘTE ȘI: La 1 an explorarea este modul natural de învăţare al copilului și dovadă clară a dezvoltării cognitive
Bebelușul la 1 AN – La ce întrebări te poţi aştepta?
Fiecare bebeluş este diferit, aşa că şi dezvoltarea lor este variabilă. Medicul va dori să îţi adreseze o serie de întrebări care să îl lămurească despre etapa de dezvoltare în care se află copilul tău.
Vei fi întrebată dacă, de la ultima voastră vizită, copilul a mai fost văzut de vreun alt medic şi pentru ce problemă. Urmează vreun tratament ca urmare a consultului respectiv?
Probabil vei mai primi întrebări legate de numărul de dinţi pe care îl are bebeluşul, ca şi despre abilităţile sale motorii. Poate să se ridice singur în picioare? Se deplasează cu sprijin? Ce metode foloseşte ca să ajungă acolo unde doreşte? Merge singur sau ţinut de mânuţă?
În ceea ce priveşte limbajul, în ce fază vă aflaţi? Spune şi altceva în afară de mama şi tata? E atentă la discuţiile celor din jur? Bolboroseşte pe limba sa? Manifestă interes către a imita gesturi şi sunete?
Răspunde atunci când îşi aude numele? Întoarce capul în direcţia sunetului când e strigat? Se uită către obiectele a căror denumire este pronunţată? Arată cu degetul un obiect pe care şi-l doreşte?
În ceea ce priveşte jocurile, ştie să aplaude sau să se joace de-a cucu-bau? Are cântecele preferate, cu gesturi pe care le imită? Se joacă cu diverse obiecte folosind ambele mâini şi mutându-e dintr-o mână în alta?
Se hrăneşte singur cu mânuţa, dacă are mâncare pusă în faţă? Bea apă din căniţă? Imită unele gesturi văzute zilnic, de tipul spălatului pe faţă? Imită măturatul, spălatul vaselor sau alte treburi casnice văzute zilnic? Caută obiecte ascunse?
Bebelușul la 1 AN – Schema de vaccinare
Vârsta de un an este un fel de punct de cotitura în ceea ce priveşte schema de vaccinare. Dacă în primul an de viaţă bebeluşul a fost imunizat destul de frecvent împotriva a numeroase boli grave, de acum numărul de vaccinări scade. Este un moment bun să verificaţi împreună dacă micuţul a respectat schema sau dacă este în urmă cu unele imunizări, astfel încât să vă programaţi cum le recuperaţi. Vârsta de 1 an este potrivită pentru vaccinul ROR.
Controlul medical de rutină la 1 an – Alte subiecte de discuţie
Având în vedere că discutăm despre un control medical important, poate există şi alte subiecte pe care doreşti să le aduci în discuţie. Sau poate că medicul are nişte recomandări suplimentare de făcut, pe baza observaţiilor.
La unii copii poate fi necesară repetarea unor investigaţii, în funcţie de eventuale probleme observate în primul an de viaţă. Poate fi vorba despre un test de auz, un consult oftalmologic, o ecocardiografie.
Dacă în familia extinsă există persoane cu boli contagioase cronice, iar copilul are contact cu acestea, poate fi necesară o testare. Poate fi vorba despre tuberculoză, hepatită sau alte afecţiuni.
În funcţie de rezultatele examinării, medicul poate prescrie o serie de analize de sânge, dacă este preocupat de ceva anume.
Dacă aţi avut vreo vizită la secţiile de urgenţă în perioada trecută de la ultima vizită, spune-i medicului despre asta. Informează-l despre o eventuală medicaţie pe care o administrezi.
CITEȘTE ȘI: 10 sfaturi testate de mămici care îți uşurează viaţa când ai un bebe de 1 an
Nu ezita să aduci în discuţie eventualele tale îngrijorări
Poate că există lucruri care te îngrijorează sau care te pun pe gânduri în ceea ce priveşte felul în care evoluează copilul tău; ar trebui să le aduci în discuţie fără rezerve, căci medicul este persoana cea mai potrivită să te ajute sau să te direcţioneze către cineva mai competent pe subiectul respectiv.
Spune-i medicului dacă micuţul pare să nu îşi poată susţine propria greutate pe picioare, dacă priveşte cruciş uneori, dacă nu îşi foloseşte ambele mâini în aceeaşi măsură.
Spune-i dacă bebeluşul pare să nu îşi recunoască numele sau dacă nu vorbeşte pe limba sa. Spune-i dacă nu se deplasează în nici un fel, dacă nu pare fericit sau dacă nu caută să interacţioneze nici măcar cu membrii familiei.
Un motiv de îngrijorare este lipsa sentimentului de teama sau de anxietate, căci la aceasta vârstă anxietatea de separare este un semn important al unei dezvoltări normale. De asemenea, pot exista probleme dacă copilul nu arată cu degetul diverse obiecte sau dacă pare să fi pierdut o abilitate pe care o dobândise anterior. Discută despre probleme eventuale legate de vedere, auz sau de consumul de alimente: înecare frecventă cu alimente sau lichide, salivat excesiv şi aşa mai departe.
Chiar dacă fiecare bebeluş se dezvoltă în propriul ritm, este important să discuţi cu medicul orice detaliu care te îngrijorează. Uneori poate fi vorba despre un copil mai leneş la unele achiziţii, care compensează în alt domeniu, alteori poate fi nevoie de puţin sprijin specializat pentru ca lucrurile să revină la normal.
