Din momentul in care parasesc maternitatea, mamele stiu ca trebuie sa le dea bebelusilor cate 2 picaturi de vitamina D in fiecare zi, pentru a preveni rahitismul. Ce este de fapt rahitismul, cum apare, cum se manifesta, daca si cum se poate preveni si trata, veti afla din acest articol.
Ce este rahitismul?
Rahitismul este produs de deficitul de vitamina D, calciu sau fosfor. Rahitismul determina slabirea oaselor si este frecvent observat la copii intre 6 luni si 2 ani. Exista mai multe tipuri de rahitism, cel mai frecvent fiind cel provocat de aportul alimentar insuficient al celor 3 elemente mentionate anterior.
Rahitismul de origine nutritionala este provocat de deficitul de vitamina D. Vitamina D este liposolubila si este esentiala pentru formarea corecta a oaselor si a dintilor, fiind necesara pentru absorbtia calciului si a fosforului la nivel intestinal.
Ea se gaseste in cantitati extrem de mici in unele alimente cum sunt pestii de apa sarata (somon, sardine, hering) si in uleiul din ficat de peste. O cantitate mca de vitamina D se regaseste in ou, unt, organe, lactate si carne. Dar cea mai mare parte a vitaminei D necesara este sintetizata de celulele pielii in prezenta luminii solare.
Bebelusii alaptati exclusiv si cei a cacror mame au deficit de vitamina D sunt cei mai expusi sa dezvolte rahitism. Laptele matern este un aliment ideal pentru bebelusi dar este sarac in vitamina D. De asemenea, in categoria de risc intra si copiii neexpusi la soare si cei cu diete vegane.
Care sunt simptomele rahitismului?
Printre simptomele caracteristice rahitismului se numara durerea sau sensibilitatea osoasa, deformari ale danturii, aparitia tarzie a dintilor, reducerea fortei musculare, intarzieri de crestere, statura scunda si diverse deformari ale scheletului. Craniul de forma anormala, picioarele strambe, „mataniile” costale, deformarea cutiei toracice, a pelvisului sau a coloanei vertebrale pot fi tot atatea semne de rahitism.
Cum se diagnosticheaza rahitismul?
Initial, rahitismul se diagnosticheaza clinic, dupa o discutie detaliata privind istoricul medical si obiceiurile nutritionale ale pacientului.
In cazul in care un copil este suspectat de rahitism, in absenta simptomelor acute de tipul tetaniilor, se recomanda efectuarea de radiografii ale oaselor lungi.
In cazul in care radiografiile ofera unul sau mai multe indicii ca ar fi vorba despre rahitism, se recomanda efectuarea de investigatii suplimentare, prin determinarea nivelului de vitamina D, al fosfatazei alcaline, hormonului paratiroidian si electrolitilor, evaluarea functiei renale.
In cazul rahitismului de origine nutritionala, rezultatele testelor de laborator vor indica un nivel scazut de vitamina D, o crestere a valorii hormonului paratiroidian si un nivel scazut de calciu si fosfor.
Cum se trateaza rahitismul?
Tratamentul rahitismului depinde de cauza care l-a determinat. In primul rand trebuie corectate nivelurile de calciu si fosfor si de vitamina D. Suplimentarea cu vitamina D si calciu este esentiala mai ales in cazul copiilor cu diete vegane. In cazurile serioase, cu deformari osoase, este necesara consultarea unui ortoped.
La copiii ale caror diete sunt corect suplimentate cu vitamina D si calciu, defectele osoase se remediaza in cateva zile, pana la cateva luni, in functie de gravitatea acestora.
Chiar si in cazurile in care s-a produs curbarea evidenta a oaselor lungi – vizibila mai ales la picioare – se pot remarca imbunatatiri dupa o perioada lunga, de ordinul anilor. In cazurile foarte grave, totusi, modificarile pot fi permanente sau pot necesita interventie chirurgicala.
Prevenirea rahitismului
Este responsabilitatea medicului de familie si a medicului pediatru sa te informeze in legatura cu masurile care se impun pentru a preveni rahitismul la copilul tau.
Inca din perioada sarcinii ti se va recomanda sa ai o nutritie echilibrata si sa iei vitamine prenatale speciale. Apoi, dupa nastere, dieta bebelusului – mai ales daca este alaptat exclusiv – trebuie suplimentata regulat cu vitamina D.
Odata inceputa diversificarea, vei fi informata in legatura cu nutritia adecvata a copilului tau si cu expunerea acestuia la soare.
Trebuie sa stii ca s-a constatat ca in tarile industrializate, deficitul de vitamina D este in prezent considerat un factor de risc care afecteaza foarte multe persoane. Pana la 30% dintre copii au un deficit de vitamina D. Desi studiile pe aceasta tema nu s-au finalizat, se considera ca doza zilnica necesara este de macar 400 unitati de vitamina D.
Tu ce doza de vitamina D i-ai administrat bebelusului tau? Cum i-ai asigurat o alimentatie echilibrata, odata inceputa diversificarea?
