Înscris deja în clasa pregătitoare, copilul își începe parcursul școlar. Va petrece zilnic 4 ore în sala de clasă, unde va trebui să fie atent la vorbele doamnei învățătoare, să aștepte pauza pentru alte nevoi și să se poarte frumos cu ceilalți colegi de clasă.
Îi vor lipsi, probabil, prietenii de la grădiniță ori cei din parc, dar își va da seama repede, după importanța care i se dă, că tocmai a pășit într-o nouă etapă a vieții lui. Și e serioasă treaba: are ghiozdan, este dus zilnic și nu mai e lăsat atât de des acasă, dar asta îi place. Simte că și-a găsit locul, pleacă și el dimineața de acasă spre o treabă importantă, ca mami și ca tati. La serviciul lui.
E fericit că are responsabilități, altele decât cele de până acum, familia nu-i mai este suficientă pentru educație și socializare, dar are nevoie în continuare de suportul ei.
DEZVOLTAREA FIZICĂ a copilului de 6 ani
La vârsta de 6 ani, greutatea unui copil normal dezvoltat poate varia între 20 și 21 de kilograme (mai mult băieții, desigur), iar ca înălțime se va situa între 114 și 116 centimetri. Desigur, acestea sunt doar niște repere, niște cifre medii; copiii la fel de sănătoși și corect dezvoltați pot avea înălțimi și greutăți fie mai mici, fie mai mari. Este și vârsta la care pierde primul dințișor de lapte.
DEZVOLTAREA MOTORIE (fină și grosieră) a copilului de 6 ani
La copilul de 6 ani, iese în evidență o coordonare mai eficientă a corpului, mai multă siguranță în mișcare și amplificarea semnificativă a aptitudinilor motorii fine. Vârsta de 6 ani aduce, de fapt, o perfecționare semnificativă a abilităților fizice și motorii descoperite și dezvoltate în primii ani de școală.
Copilul de șase ani își continuă setea de descoperiri, de cunoaștere, dovedind parcă o și mai mare rezistență la efort care, însă, de multe ori, îl poate duce în pragul epuizării fizice. Iată ce mai poate să facă singurel la această vârstă:
- poate merge pe bicicletă fără să mai folosească roți ajutătoare;
- poate să sară coarda, fără a avea probleme legate de coordonare sau echilibru;
- folosește corect instrumentele de scris, pe cele pentru desenat și pictat;
- poate prinde o minge aflată în mișcare;
- se piaptănă și se spală pe mâini și pe dinți în mod independent;
- se îmbracă și se dezbracă fără ajutor și își leagă singur șireturile de la încălțăminte;
- își dezvoltă dexteritatea (poate decupa singur diverse forme geometrice);
DEZVOLTAREA PSIHICĂ ȘI COGNITIVĂ a copilului de 6 ani
La această vârstă, copilul este stăpânit de fascinația lumii exterioare. Acum, copilul intră în faza în care își concentrează dezvoltarea afectivă pe interesul de cunoaștere. Încă de când era mic, lumea înconjurătoare îi trezea interesul. De la 6 ani, copilul intră în faza sublimărilor intelectuale, a transpunerii curiozităților sale într-un cadru intelectual mai larg și mai deplasat.
Interesul copilului trece de la lumea observabilă către cea semnificată de semne, de la relațiile directe dintre oameni, la relațiile matematice (scădere, adunare).
Dincolo de aceste furtuni în dezvoltare, un copil de 6 ani normal dezvoltat ar trebui să știe și următoarele:
- să își amâne satisfacerea nevoilor pentru o acțiune care trebuie terminată;
- să anticipeze consecințele actelor proprii;
- să facă planuri;
- să desene forme geometrice simple (pătrat, cerc, dreptunghi);
- să colecționeze abțibilduri, timbre, jocuri;
- să poată comunica și colabora cu membrii unui grup;
- să se afirme ca persoană cu drepturi și responsabilități;
- să își dezvolte gândirea abstractă;
- cât mai multe jocuri și regulile acestora, reguli pe care le și respectă;
- să facă diferența între lumea reală și cea fantastică, deși are o imaginație foarte bogată;
- să efectueze operații matematice simple (adunări și scăderi cu cifre de la 1 la 10);
- să numere până la 50 și invers;
- învață să se joace pe calculator;
- să se orienteze bine în spațiu (știe stânga-dreapta, sus-jos);
- începe să devină conștient de diferența dintre bine și rău;
- participă activ la jocurile sportive adecvate vârstei și poate deveni pasionat de un anumit sport.
DEZVOLTAREA AFECTIVĂ ȘI SOCIALĂ a copilului de 6 ani
La această vârstă, copilul tău devine și mai conștient de lumea exterioară a căminului. Începe să vadă că acele comportamente firești din familia sa nu mai sunt universal valabile și că în alte familii lucrurile se petrec altfel. Asta îl va face să relativizeze foarte mult regulile impuse de către părinți, să se opună lor. Va vrea să cunoască și să experimenteze reguli sociale din afara familiei, s-ar putea ca mama și tata să scadă în ochii celui mic, iar doamna învățătoare să cucerească teren în detrimentul părinților. Nu e nimic, grav, ci din contră, e un proces natural, firesc, următorul pas în dezvoltarea celui mic.
Copilul la vârsta de 6 ani urăște să fie minimalizat, infantilizat; detestă să mai folosească diminutivele cu care a fost obișnuit până acum, nu mai vrea să audă că e mic, nu mai acceptă ajutorul adulților și capătă o mimă de om serios. Are nevoie să fie luat în serios, să se pună preț pe părerea lui, să nu se simtă neglijat când se iau decizii. De aceea, începerea școlii este noutatea cea mai bună în această etapă de dezvoltare: aici, copilul în vârstă de 6 ani se simte important, are un rol, responsabilități pe măsură, treburi pe care le poate îndeplini cu succes. El se va simți valoros prin ceea ce se poate să realizeze, nu doar prin prisma iubirii necondiționate oferite de către mamă.
La această vârstă, copilul poate să:
- înțeleagă regulile și să adauge unele noi, inventate de el;
- fie mai responsabil cu lucrurile lui;
- meargă la școală, unde îi place dacă nu întâmpină probleme;
- fie mai responsabil cu lucrurile lui;
- aibă probleme cu prietenii;
- spună minciuni și să fure, neavând încă bine delimitate conceptele de bine și rău;
- devină mai responsabil.
DEZVOLTAREA LIMBAJULUI la copilul de 6 ani
Talentul de narator al copilului este în continuă creștere. Poveștile devin mai lungi și mai detaliate, acestea sunt fie inventate, fie despre evenimente care s-au petrecut. Știe să folosească cuvinte de legătură, face deosebirea dintre sensuri (Ce tare este patul! Ce tare că mergem la mare!) și, de asemenea, înțelege modelul cauză–efect (E ora 8, trebuie să fim la școală.).
Dacă li s-a acordat suficient de multă atenție până acum, mulți copii în vârstă de 6 ani știu să scrie și să citească, cu litere de tipar, ce-i drept. Și puține cuvinte, lipsite de context, de regulă numele lor, al părinților și bunicilor, alte cuvinte simple formate din 3 sau 4 litere. În general, nu mai mult de 10-15 cuvinte simple.
La această vârstă, copiii sunt deja în clasa pregătitoare, învață zilnic noi cuvinte și expresii și, mai mult, trebuie să știe deja când să tacă și când să vorbească, ținând cont că în clasă orele de curs nu trebuie deranjate. Trebui să știe că anumite cuvinte sunt nepotrivite și nu e recomandat să le folosească pentru că nu se potrivesc lui și cercului lui de prieteni și că, folosindu-le, ceilalți își vor face o părere urâtă despre el. Alte cuvinte pot jigni atunci când sunt adresate altui copil și asta, din nou, nu este voie să facă, pentru că ceea ce lui nu-i place cu siguranță nici altui copil nu-i place. La această vârstă, copiii știu:
- cel puțin 50 de cuvinte mai mult decât cu un an în urmă;
- multe poezii și cântecele;
- povești și istorioare care însă le sunt citite de către părinți;
- numele, vârsta, data nașterii și locul nașterii, precum și numele părinților.
APAR PRIMELE MANIFESTĂRI DE INDEPENDENȚĂ. Testele vârstei
La vârsta de 6 ani apar primele manifestări de independență; copilul vrea să-și arate că poate să facă unele lucruri singur, că poate să ia unele decizii ale căror consecințe să și le asume: să iasă fără mănuși, chiar dacă e frig, spre exemplu.
Aceste manifestări de independență sunt testări ale mediului din jur și nu se realizează decât în condiții de siguranță. Chiar dacă unele decizii nu sunt tocmai bune, copilul are nevoie de aceste experiențe și nu e în regulă să se limiteze la experiențele altora. De aceea, părinții nu trebuie nici să se sperie, nici să devină prea protectivi, dar nici prea restrictivi.
Folosiți disciplina pentru protejarea copilului, nu pentru pedepsirea lui sau pentru a-l face să se simtă prost. Încurajează-l să povestească ce face peste zi, ce i-a plăcut și ce nu, implică-l în noi provocări, ascultă-l când are probleme și dă-i un sfat chiar dacă problema lui pare puerilă, ajută-l să învețe să se exprime liber, însă politicos, fără să deranjeze pe nimeni.
PROVOCĂRILE VÂRSTEI de 6 ani
Școala! Începerea școlii este cea mai mare provocare a acestei vârste. Însă, cu cât este mai pregătit, cu atât mai ușor se va acomoda și va simți trecerea mai ușoară. Știe să se îmbrace/încalțe singur? Va avea nevoie, pentru la școală nu va mai sta doamna educatoare să îi ajute pe fiecare în parte cu aceasta. La această vârstă, sunt încă niște copii care nu pot lega șireturile, așa că încălțămintea cu arici sau elastic le va fi foarte comodă. Poate folosi singur toaleta? E foarte important, mai ales că pauzele de la școală sunt destul de scurte și va trebui să se miște repede. În plus, mai sunt și alți copii, iar toaleta s-ar putea să nu fie lângă clasă. Știe ce înseamnă disciplina? Pentru că la școală e total diferit de grădiniță, nu are voie să vorbești în timpul orei, trebuie să stea cuminte în bancă, nu sunt tolerate loviturile, hârjonelile, deranjatul orei fără motiv. Știe să comunice cu un adult? Încurajează-l să vorbească, exersați acasă ridicatul mâinii pentru a solicita ceva. Trebuie învățat cum să ceară ceea ce are nevoie.
SEMNE ALARMANTE la vârsta de 6 ani
Există câteva semne care, odată observate, ar trebui să te trimită la medicul pediatru. Sunt semne care țin de o dezvoltare întârziată ori de afecțiuni care se manifestă prin întârzieri în dezvoltare:
- se împiedică și cade frecvent sau se lovește de persoanele și obiectele din jurul său?
- nu reușește să se exprime optim, încurcă sensul cuvintelor, vorbește în propoziții incorecte din punct de vedere gramatical?
- nu poate reține poezii sau cântece adecvate vârstei sale?
- prezintă dificultăți în a folosi obiectele de scris?
- face confuzii între stânga și dreapta?
- nu se îmbracă sau dezbracă singur?
- nu poate trasa linii simple după model?
- își pierde repede interesul față de activitățile în care este implicat?
- nu-l interesează activitățile interactive?
- dă dovadă de un egocentrism exacerbat?
- trece repede de la o stare la alta?
- pare să-și piardă abilitățile dezvoltate pe parcursul timpului?
IATĂ CE POȚI FACE TU ca să-l ajuți!
Rămâi lângă el, pentru că misiunea ta nu s-a încheiat. A început școala, și-a cunoscut învățătoarea, dar tot mai are nevoie de tine. În perioada preșcolară, disciplinarea trebuie să devină un obiectiv obligatoriu. Dă-i să execute treburi ușoare, adecvate vârstei lui, cum ar fi să-și facă patul, ordine în cameră, să adune cărțile de pe covor. El trebuie să înțeleagă că i s-a încredințat o muncă pentru care va răspunde. Oricum va fi îndeplinită această muncă (perfecțiunea se dobândește prin exercițiu, nu uita!), copilul trebuie lăudat și încurajat.
