Metode pentru învățarea la oliță a copilului – E pregătit să renunțe la scutece?

• CÂND e bebe pregătit să renunțe la scutece?
• Metode pentru învățarea la oliță a copilului
• Ce SĂ NU FACEM când îl învățăm să folosească olița?

Isteria care s-a creat în jurul acestui subiect – cum îl dezvățăm pe bebe de scutece – a înnebunit generații de părinți. Pe unii de ciudă pentru că al lor bebe nu reușea să facă la oliță ca alții de vârsta lui. Pe alții, de nevoie, pentru că grădinițele de stat nu primesc copilași care poartă scutece sau pentru că părinții cheltuie lunar bani pentru achiziționarea lor. Și pentru unii, și pentru alții, azi vorbim despre renunțarea la scutece.

Învățarea copilului să facă la oliță este un proces lung, diferit de la copil la copil, în care părinții trebuie să se înarmeze cu multă răbdare. Când aceștia se grăbesc și nu așteaptă ca micuțul să fie pregătit, se întâmplă ca acesta să refuze. El poate să devină nervos, irascibil față de acest subiect, să capete temeri, ori să pară că acceptă, învață, după care să intre într-o perioadă de regresii în dezvoltare, ceea ce înseamnă că se întoarce la a-și face nevoile din nou în scutec.

Se evidențiază două tipuri de situații, care țin de contextul social:

1) când părintele are un termen limită pentru a-l dezobișnui pe cel mic de scutece și de a-l antrena să facă la oliță sau toaletă – atunci când părintele se întoarce la serviciu, iar cel mic trebuie acceptat într-o grădiniță unde nu-l primește cu scutece sau când părintele nu-și mai permite financiar achiziția de scutece sau copilul e prea mare pentru a mai purta scutece.

2) când părintele lucrează de acasă sau stă acasă cu copilul și, în felul acesta, nu este constrâns de nicio situație pentru a grăbi antrenamentul la oliță sau dezvățul de scutece. Renunțarea la scutece se va face, astfel, în ritmul copilului.

Vârsta general acceptată de specialiști de a începe antrenamentul unui copil pentru a renunța la scutece este între 1,5 și 3 ani. Din păcate, este și perioada cunoscută ca fiind „epoca lui NU“, o perioadă în care copilul e dornic să experimenteze după capul lui, să descopere singur și se revoltă când este constrâns. De aceea, cel mai important sfat pentru părinți în această perioadă este acela de a avea RĂBDARE. Vestea bună e că niciun copil nu a plecat la facultate în scutece, deci ideea este că vom trece cu toții peste această perioadă și, mai mult, vom trece cu bine!

CITEȘTE ȘI: Cuvântul preferat al copiilor: ce putem face când copilul spune doar NU

CÂND e bebe pregătit să renunțe la scutece?

Emoțional, copilașul trebuie să fie pregătit de această schimbare, să fie capabil să înțeleagă ce i se spune și să coopereze. Vârsta la care majoritatea copiilor pot să fac acest lucru este undeva între 1,5 și 3 ani. Unii sunt capabili pe la 1,5 ani, alții pe la 2,5 ani.

Pentru a mări șansele de reușită, ar trebui să existe următoarele semne care îți arată că micuțul este pregătit să renunțe la scutece:

• face pipi suficient de rar (nu toată ziua sau din jumătate în jumătate de oră, semn că a început să aibă un control asupra mușchilor vezicii și intestinali: are scaune regulate – același număr și pe la aceeași oră din zi; lipsa scaunului în timpul somnului; scutecul uscat timp de 3 ore consecutive și după somnul de zi);
• înțelege ce i se întâmplă, știe să comunice, să spună ce i se întâmplă (asta înseamnă că vorbește sau știe să arate olița sau baia, ori să semnalizeze faptul că simte că urmează să facă caca sau pipi – încrucișează piciorușele, face anumite fețe, se înroșește la față, duce mâna la organele genitale ca și cum ar vrea să oprească procesul, spune pipi sau caca);
• are suficient control, adică simte că vine, știe ce se întâmplă și se abține până ajunge la oliță (anunță că face pipi sau caca, dar reușește să se țină când este luat pe sus până când ajunge la oliță sau la o toaletă);
• știe să se așeze singur pe oliță sau urca pe toaletă, știe cum să-și dea singur jos chiloțeii și pantalonașii (trebuie să fie capabil de mișcări fizice coordonate: să se aplece fără a-și pierde echilibrul, să se cațăre, să meargă fără să se împiedice, să stea singur în fund);
• devine interesat de comportamentele adulților (de ceea ce fac adulții la toaletă, ori își dorește să poarte chiloței ca mami și tati – semn că e pregătit să descopere ce se întâmplă la baie, de ce mami și tati își fac nevoile la toaletă, unde se duce caca când tragem apa, de ce trebuie să ne e frică de toaletă și așa mai departe).

CITEȘTE ȘI: De ce să nu-l pui devreme pe bebe la oliță

Metode pentru învățarea la oliță a copilului

Iată care sunt primii pași pentru începerea antrenamentului la oliță a celui mic.

Pasul 1 – ne împrietenim cu olița

Achiziționăm o oliță/reductor pentru colacul de toaletă și obișnuim copilul cu ea. E bine să-l lași și pe el să participe la procesul de achiziție, să-și aleagă olița preferată, dar ajută-l să înțeleagă că nu este o jucărie.

Pasul 2 – explicăm și arătăm la ce folosește o oliță

Îi explicăm pentru ce este și exersăm statul pe ea. De exemplu, punem copilul pe oliță cât timp mami/tati se spală pe dinți la baie sau chiar cât ei stau pe WC. Povestim despre ceea ce facem, pe înțelesul copilului. Putem folosi cărți pe care să le răsfoim/citim cât timp stăm pe oliță/WC pentru a-l ajuta să aibă răbdare.

Există și o metodă care funcționează în unele cazuri și care presupune să lăsaţi copilul fără scutec, doar cu o pereche de pantaloni mai largi. Această metodă însă nu este recomandată nici pe timpul iernii și nici de pus în practică într-un apartament de bloc, fiindcă există riscul ca micuțul să facă în mai multe locuri din casă, nereușind încă să se abțină suficient de mult până ajunge la oliță. Cu toate acestea, pare să fie o metodă pusă în practică de mulți părinți, cu șanse de reușită. Pe scurt, iată cum se procedează:

1. Plasăm oliţa astfel încât, în momentul când copilul simte ca trebuie să-și facă nevoile, să ajungă ușor la ea: în camera unde se joacă sau unde petrece mai mult timp sau în baie, păstrând ușa deschisă.
2. Pregătim haine de schimb, pentru orice eventualitate, și vor fi cazuri…
3. Nu certăm copilul dacă face pe el. În schimb, îl conducem la oliță și îi explicăm încă o dată, cu calm, la ce folosește.

Pasul 3 – exersăm și lăudăm

Odată ce a învățat la ce folosește olița și când avem nevoie de ea, continuăm antrenamentul încropind un ritual de folosire a acesteia: dimineața la trezire, după micul dejun, înainte de somnul de prânz, înainte de a ieși afară, seara, înainte de baie. Îl ajutăm și mai mult, folosind scutece ușor de dezbrăcat și haine care se dezbracă ușor pentru a facilita accesul celui mic la oliță/WC.

O altă metodă de a învăța copilul să facă la oliță este să-l lauzi de fiecare dată când cere să fie pus și după ce a reușit să facă acolo numărul 1 sau număarul 2. După ce copiii au fost duşi la oliţă de 10-12 ori și li s-a explicat la ce folosește, aceştia ar trebui să fie capabili să folosească singuri oliţa.

CITEȘTE ȘI: Renunțarea la scutec – Cum alegem olița perfectă

Pasul 4 – acceptăm

• Acceptăm faptul că s-ar putea să nu vrea absolut deloc să coopereze – ne înarmăm cu RĂBDARE și renunțăm o vreme la acest antrenament la oliță și așteptăm câteva săptămâni până când își manifestă interesul pentru oliță;
• Acceptăm că s-ar putea să vrea să facă la oliță doar pipi, nu și caca – ne înarmăm cu RĂBDARE, o perioadă ne bucurăm de această achiziție și nu insistăm să facă și caca la oliță. Dacă insistăm s-ar putea abține, constipa, dacă se constipă, defecarea vine cu dureri și se dezvoltă o teamă de oliță. E natural să facă mai întâi pipi și să controleze asta, apoi să dureze o vreme până face și caca. E un proces care implică răbdare, și care e diferit de la copil la copil;
• Acceptăm că s-ar putea să se mai întâmple și accidente – și ca să evităm cele mai frecvente accidente, vom renunța la scutec doar în timpul zilei, punând în continuare copilului scutec pe timpul nopții;
• Acceptăm că atunci când învață să folosească olița, exersarea acestei noi achiziții în dezvoltare îl va face să pună în plan secund alte abilități pe care le știe (cum ar fi vorbitul, comunicarea), de unde e posibil să ne gândim că are niște regresii. De fapt, e atât de concentrat pe noile funcții descoperite, încât uită să mai folosească toate cuvintele pe care le știe – RĂBDARE și încearcă să-l înțelegi că e mic și deja face foarte multe lucruri, toate noi, care nu au apucat încă să devină automecanisme.

ATENȚIE la accidentele care se întâmplă după ce întreg procesul de învățare la oliță a fost asimilat, copilul a învățat să spună, cere și face numai la oliță, apoi se întâmplă să înceapă să facă din nou pe el: aici trebui căutat/depistat ce întâmplare l-a făcut pe el să aibă acest regres (poate fi ceva ce i-a spus un frate mai mare – că a făcut un caca urât, de exemplu; poate fi legat de trasul apei la toaletă, mulți copii sunt speriați de acest lucru; poate fi o chestiune legată de olița personală, despre care află că a fost, să zicem, și a fratelui lui și nu-i convine acest lucru etc.).

Ce SĂ NU FACEM când îl învățăm să folosească olița?

Nu faceți o miză mare din acest proces. Cu cât îți dorești tu, mami, mai mult ca micuțul să scape de scutece, cu atât mai mare este presiunea pe care o pui asupra lui, cu atât mai mare ar putea fi refuzul lui și revolta de a face altfel decât i se cere.

Nu-ți pierde răbdarea. Renunțarea la scutec pare un proces lung și anevoios, cu accidente dese, cu reveniri la punctul de plecare, dar dacă reușești să te distanțezi suficient de mult de acest proces, vei vedea că e o perioadă foarte scurtă din viața voastră – doar câteva luni – comparând cu restul anilor frumoși când veți aduna experiențe minunate.

Nu-i vorbi urât. Când sunt la vârsta aceasta și învață sensul cuvintelor, pentru un copil cuvântul „urât“ poate fi extrem de jignitor. De asemenea, să-l cerți dacă nu reușește este extrem de nociv pentru el, care nu face nicio greșeală, doar urmează cursul unui proces firesc de dezvoltare. Nu reușește, nu e nicio problemă, încercați data viitoare, adică peste câteva ore! Povești să fie și cărți de citit, că în rest avem de toate, nu-i așa?

Nu uita să-l lauzi. Da, copiii reacționează tare bine la cuvinte frumoase și când sunt lăudați. De parcă noi nu, vei zice! Așa este, toți oamenii reacționează bine când sunt lăudați, când li se recunoaște meritul de a reuși așa că nu văd de ce n-ai face asta și cu copilul tău, mai ales că trece printr-o perioadă de intense achiziții fizice, motorii și psihice!

CITEȘTE ȘI:  Renunțarea la scutece și constipația