Ai găsit o mulțime de informații legate de renunțarea la scutec și antrenamentul la oliță, dar nu pare să existe un consens în legătură cu vârsta optimă pentru începerea acestui proces. Când ar trebui să începi? În primul an de viață? Imediat după naștere? Când bebelușul stă în șezut? La 18 luni? La doi ani? Mai târziu?
Renunțarea la scutec – Fiecare vârstă are avantajele și dezavantajele sale
Există câteva lucruri care rămân evidente, indiferent de alegerea pe care o faci:
Renunțarea la scutec poate fi începută foarte devreme, dacă se folosesc metode sigure și adecvate nivelului de dezvoltare a copilului;
Pentru copiii mai mici, perioada antrenamentului la oliță poate dura mai mult decât pentru copiii cu vârsta mai mare de 2 ani;
Pe baza studiilor existente, se pare că majoritatea problemelor asociate renunțării la scutec apar la copiii la care antrenamentul a început mai târziu, după 24 luni, decât la cei la care s-a început mai devreme (înainte de 24 luni).
Studiile sugerează că antrenamentul la oliță înainte de 1 an i-ar proteja pe copii împotriva problemelor intestinale și urinare
În multe zone ale Globului, renunțarea la scutec începe din primele luni de viață ale bebelușului. Tehnica este cunoscută cu denumirea Elimination Communication (comunicarea eliminării) și se bazează pe ideea că, atunci când are nevoie să urineze sau să defece, bebelușul transmite unele semnale subtile. Familia este atentă la acestea, dezbracă bebelușul și îl țin deasupra oliței, chiuvetei sau vasului de toaletă, dându-i astfel micuțului un semnal că poate face. Să fie nocivă această practică? Pare puțin probabil. Unele studii sugerează chiar că intervenția încă din primele luni de viață pare să reducă riscul de apariție a problemelor pe termen lung.
În China, eliminarea comunicării este o procedură standard. Există mai multe studii (Xu și colaboratorii, 2021, Xing și colaboratorii, 2020) care au examinat un eșantion de peste 10.000 copii cu vârste între 4 și 10 ani și care au demonstrat că riscul de disfuncții legate de funcționarea vezicii urinare sau a rectului este minim la copiii care au fost antrenați în direcția renunțării la scutec înca înainte de a împlini 12 luni. De asemenea, s-a demonstrat că acei copii la care antrenamentul la oliță a început înainte de vârsta de 12 luni au un risc mai mic de a dezvolta o hiper reactivitate a vezicii urinare mai târziu în viață.
Există și varianta precoce a renunțării la scutec care folosește olițele clasice și debutează după ce bebelușul reușește să stea în șezut. Metoda este una blândă, cu așteptări realiste și adecvată vârstei și nivelului de dezvoltare al unui copil atât de mic. Până în prezent, nu s-au identificat nici un fel de neajunsuri sau de consecințe nefavorabile ale acestei metode. Citește și despre: Metode pentru învățarea la oliță a copilului – E pregătit să renunțe la scutece?
Studiile noi sugerează că e preferabil ca procesul renunțării la scutec să înceapă înainte de vârsta de 24 luni
Datorită informațiilor relativ contradictorii primite până acum, părinții se întreabă, pe bună dreptate, dacă din punct de vedere medical e de dorit ca antrenamentul la oliță să înceapă înainte de vârsta de doi ani sau dacă, dimpotrivă, e bine să mai aștepte.
Conform unui studiu amplu, care a examinat rezultatele a 10 alte studii publicate anterior, care au inclus un eșantion total de 24.000 copii, se poate afirma clar că acei copii la care renunțarea la scutec a început înainte de vârsta de 24 luni au avut, pe termen lung, unele avantaje din punct de vedere al sănătății (Li și colaboratorii, 2020). Vârsta la care a început antrenamentul la oliță nu are un impact asupra rezultatului final, cât timp aceasta este mai mică de 24 luni. CITEȘTE ȘI: Renunțarea la scutec – Cum alegem olița perfectă
Există și dezavantaje, desigur
Cel mai evident este acela că antrenamentul la oliță la o vârstă atât de mică presupune un efort suplimentar semnificativ pentru părinți. De asemenea, antrenamentul la oliță început atât de devreme durează mai mult decât dacă renunțarea la scutec se realizează mai târziu.
Efortul este evident mai ales în cazul aplicării metodei de comunicare a eliminării, care presupune ca părintele să fie, permanent, foarte atent la indiciile oferite de către micuț.
Dar și amânarea acestui moment are unele dezavantaje: mulți copii cu vârsta mai mare de 3 ani întârzie momentul eliminării pentru a evita să se întrerupă din activitatea pe care o desfășoară, iar asta are un impact negativ important deoarece poate determina constipație și probleme urinare. CITEȘTE ȘI: Renunțarea la scutece și constipația
Alte studii despre renunțarea la scutec și rezultatele lor
Windaele și colaboratorii, în 2020, au arătat că acei copii care pot să își dea jos, respectiv să își ridice singuri pantalonii au un avantaj în ceea ce privește folosirea oliței, dorința lor de a-și manifesta independența fiind satisfăcută de acest gest.
Un alt studiu (Blum, 2003) a urmărit peste 400 de copii cu vârste între 17 și 19 luni cu scopul de a descoperi cât durează perioada de antrenament intensiv la oliță până când copiii scapă de scutec. Momentul renunțării la scutec a fost considerat cel în care copiii aveau cel mult 3 accidente legate de urinare și cel mult 2 accidente legate de scaun, pe săptămână. Rezultatele au demonstrat că, la copiii la care procesul a început la 18 – 24 luni, perioada de antrenament a durat până la 14 luni, în timp ce la ceilalți, la care a început după 27 luni, aceasta s-a prelungit doar cel mult 10 luni. CITEȘTE ȘI DESPRE: O simplă febră, infecție urinară sau doar o cistită? Când suspectăm pielonefrita (infecția ricnichilor) la copii
Ce se întâmplă dacă aștepți până la trei ani, sau mai mult să renunțe la scutec?
După cum am menționat deja, începerea antrenamentului la oliță după vârsta de 24 luni se asociază unui risc crescut de apariție a disfuncțiilor tractului urinar. Dar se menține acest risc și după vârsta de 3 ani?
Nu există, până în acest moment, suficiente studii care să răspundă la această întrebare. Teoretic, urinarea are ca scop golirea vezicii urinare. Golirea completă a vezicii este importantă pentru prevenirea infecțiilor urinare, iar antrenamentul la oliță exact asta îi învață pe copii: să controleze sfincterele astfel încât să elimine complet urina acumulată.
Duong și colaboratorii (2013) au efectuat un studiu în care au monitorizat, comparativ, rata de golire a vezicii urinare la copii din Vietnam și din Suedia. Majoritatea copiilor vietnamezi au început antrenamentul la oliță la 6 luni și, până la împlinirea vârstei de 9 luni, reușeau să golească vezica urinară complet după fiecare micțiune. Pe de altă parte, copiii suedezi nu începuseră antrenamentul la oliță la vârsta de 24 luni, iar majoritatea au reușit să golească vezica urinară complet abia la împlinirea vârstei de 36 luni. CITEȘTE ȘI: Câtă apă ar trebui să bea un copil? | Necesarul zilnic de apă la bebeluși și copii
Vârsta antrenamentului la oliță are și un impact psihologic?
Conform studiilor, nu vârsta copilului este cea care determină impactul psihologic al antrenamentului la oliță, ci momentul ales de părinte pentru a face asta. Copilul trebuie să fie sănătos, binedispus și doritor să coopereze. Desigur, părintele trebuie să se asigure că metodele folosite sunt compatibile cu abilitățile pe care le are copilul la vârsta respectivă.
Indiferent de vârsta pe care o are copilul, procesul trebuie să rămână unul relaxat și pozitiv. Presiunea, coerciția, pedepsele și reproșurile nu sunt niciodată binevenite în timpul antrenamentului de renunțare la scutec. Citește și despre: Mami, mă doare când fac pipi! Cistita la copii, cum se tratează? Acasă sau la medic?
