Când un copil atinge o anumită vârstă și încă nu vorbește este cazul să ne îngrijorăm? Aceasta este o dilemă cu care se confruntă mulți părinți atunci când micuții nu pronunță niciun singur cuvânt. Când e cazul să te îngrijorezi și mai ales cum să procedezi dacă ești în această situație?
- Care e diferența dintre întârziere și tulburare
- Cele mai frecvente cauze medicale ale întârzierilor de vorbire
- Posibile cauze sociale ale întârzierii vorbirii
- Cum îți poți ajuta copilul să înceapă să vorbească
„Copilul meu nu vorbește încă, abia pronunță anumite cuvinte și are deja 2 ani!“ Așa sună îngrijorarea unei mame legată de începutul vorbirii copilului ei. Este adevărat că există o vârstă medie la care copiii ar trebui să înceapă să rostească primele cuvinte. Cu toate acestea, fiecare copil evoluează în ritmul propriu, iar lipsa vorbitului nu înseamnă neapărat că are probleme de dezvoltare.
Care e diferența dintre întârziere și tulburare
Încă de la o vârstă fragedă, ființele umane manifestă particularități care dezvăluie ordinea perfectă a dezvoltării lor. De exemplu, căutarea vocii cu ochii, bâiguielile spontane, chicotitul, toate acestea, precum și alte semnale, indică faptul că nu există probleme cu vorbirea sau auzul.
De multe ori, motivul pentru care copilul nu vorbește sau nu pronunță corect anumite cuvinte are legătură cu educația. Adică poate prezenta acest comportament pur și simplu din lene.
Chiar și așa, faptul că micuțul nu vorbește încă poate fi destul de îngrijorător pentru părinți. E greu de crezut că este un simplu act de capriciu al copilului…
Uneori nici specialiștii nu știu exact de ce un copil nu vorbește încă la 2 sau la 3 ani. Mulți profesioniști greșesc din precauție și etichetează problema drept „întârziere“, când, de fapt, nu sunt încă siguri care este problema exactă. Este dificil să se identifice un diagnostic exact după o vizită sau două (sau 10!) la cabinet. În cazul unui copil cu vârsta cuprinsă între 1 și 3 ani, există multe dificultăți de comunicare comune.
Diferența dintre „întârziere“ și „tulburare“ este una enormă, însă.
O întârziere înseamnă că există doar o problemă de încadrare în media reperelor de dezvoltare. Competențele vin așa cum era de așteptat, dar el este mai lent în dobândire decât alți copii. De cele mai multe ori, o „întârziere“ înseamnă că există o așteptare că acel copil poate recupera.
Termenul de „tulburare“ spune că dezvoltarea acelui copil este, oarecum, atipică. Că există niște anomalii care, de regulă, nu există la cei cu o dezvoltare întârziată.
Tulburările, prin natura lor, sunt mai grave decât întârzierile și necesită ajutor medical. De exemplu, autismul nu este o întârziere de dezvoltare, ci o tulburare de dezvoltare.
Diagnosticul întârzierilor de vorbire poate reprezenta, astfel, doar o parte a unei afecțiuni de care suferă copilul sau, în cazuri fericite, singura problemă cu care acesta se confruntă.
Dacă ai îndoieli legate de dezvoltarea abilităților copilului, cere o evaluare a stării lui la un specialist. Cu cât descoperi mai repede, cu atât mai bine. Intervenția timpurie oferă copilului cea mai bună șansă de a minimaliza dificultățile pe termen lung.
CITEȘTE ȘI: 9 Secrete pentru a învăța copilul să vorbeasă repede și corect!
Cele mai frecvente cauze medicale ale întârzierilor de vorbire
Patologii ale sistemului bucal. Problemele existente la gură, limbă sau palatul bucal sunt cauze frecvente ale întârzierilor de vorbire. Pentru a fi sigură că nu există patologii ale sistemului bucal, consultă un specialist în acest domeniu.
Pierderea auzului sau deficiențele sistemului auditiv. Dacă cei mici au dificultăți de auz, ei au, de asemenea, dificultăți în înțelegerea limbii din jurul lor. Din acest motiv, pot face greșeli atunci când pronunță cuvinte.
Deficiențe de coordonare. Uneori poate exista o problemă într-o zonă a creierului care este responsabilă de vorbirea articulată. Ca urmare, apare o lipsă de coordonare între limbă, buze și maxilar.
Posibile cauze sociale ale întârzierii vorbirii
Caracterul copilului. Un caracter flegmatic ar putea prefera să asculte, să învețe, să analizeze, mai degrabă decât să vorbească, să se exprime așa cum ar face copilul sangvin.
Părinții excesivi de grijulii. Sunt acei părinți care întreabă și tot ei răspund la întrebările adresate copilului. Sau cei care de îndată ce copilul arată spre un obiect cerându-l fără să articuleze niciun sunet, părinții sunt cei care sar imediat să-i îndeplinească cerințele.
Părinții tăcuți. Așa cum spuneam, copilul va dori să vorbească dacă se vorbește cu el. Dacă, însă, părinții lui nu obișnuiesc să-i vorbească, el nu va găsi exemplu de care are nevoie în ei și vorbirea, în aceste condiții, poate să apară mai târziu.
Mediul de viață. Un micuț care trăiește într-o familie unde părinții poartă des discuții în contradictoriu, unde certurile sunt la ordinea zilei, s-ar putea simți speriat, acest lucru determinându-l, mai degrabă să-și interiorizeze acțiunile, decât să le urmeze exemplu.
Pe de altă parte, când chiar va porni să articuleze sunete (dacă nu există vreo condiție medicală care să-l împiedice), acest copil va rosti sunetele ca și cum ar țipa la ceilalți. Puterea exemplului, cum spuneam. Pe de altă parte, un copil care petrece mult timp în fața televizorului, chiar dacă aude cuvinte acolo, nu va căpăta dorința de a vorbi, fiind derutat de schimbarea permanentă a cadrelor.
CITEȘTE ȘI: Dezvoltarea creierului copilului – Ce trebuie să știe părinții
Cum îți poți ajuta copilul să înceapă să vorbească
Rolul părinților ar trebui să fie unul activ. Dacă copilul pare să aibă o întârziere de vorbire, trebuie să te implici și să participi la procesul de dezvoltare a acestei abilități. Iată câteva sugestii:
Copiii învață să vorbească dacă îi aud pe alții vorbind în jurul lor, în principal prin imitație. Vei fi întotdeauna exemplul lui cel mai bun. Vorbește clar și rar, arătând mereu lucrurile după ce le denumești;
Nu pierde nicio clipă de a-i vorbi. Vorbește cu micuțul tău din momentul în care s-a născut și în timp ce crește, punându-l să imite sunetele emise de tine. Citește-i mult sau povestește-i tot ce faci în timp ce lucrezi în bucătărie, prin casă sau prin grădină.
Nu râde de el dacă pronunță greșit! S-ar putea să creadă că pronunțând greșit te face fericită și va persista în această greșeală.
Jucați-vă mult! De exemplu, învață-l sunetele pe care le fac diferitele animale. Sau puteți imita diferite autovehicule: autoturisme, trenuri, motociclete, camioane de pompieri etc.
CITEȘTE ȘI: Semnele autismului la copii – Mami, observă aceste indicii timpurii!
Există o limbă a lumii pe care toată lumea o înțelege: limba entuziasmului, a lucrurilor realizate cu dragoste și scop, ca răspuns a căutării acelui ceva în care crezi și pe care ți-l dorești. Paulo Coelho
