Te-ai trezit deja intrebandu-te unde a disparut bebelusul pufos si vesel, si cand a fost inlocuit de micutul plin de personalitate care pare sa fie mereu pe picior de razboi? Ei bine, nici celui mic nu ii este usor in aceasta perioada. Iata cum poti pastra un mediu calm in familie chiar si cand copilul spune mereu NU!
Cel mic l-a luat pe NU in brate. Nu il lasa nici la somn, nici la masa, nici la joaca. Lui NU ii este niciodata nici somn, nici foame, NU vrea sa manance nici unul dintre cele 3 feluri de mancare pregatite pentru el, NU ii place nici una dintre perechile de pantaloni iar tricoul favorit pana mai ieri NU mai este pe placul sau.
NU mai vrea sa imparta jucariile, NU mai accepta nici un fel de negocieri si NU mai poate fi distras atunci cand isi pune ceva in minte. Si pe langa toate astea, pare ca orice alt cuvant din vocabularul sau a disparut sau a fost inlocuit de NU, spus ferm cu pumnisorii stransi.
Cand devine NU cuvantul preferat al celui mic?
La majoritatea copiilor aceasta etapa incepe in jurul varstei de 18 luni. Cu rare exceptii, toti copiii par sa treaca prin ea, spre frustrarea parintelui care desi a fost cat de empatic, atent si grijuliu s-a putut, desi a citit o mie de titluri de psihologia copilului si si-a crescut copilul cu respect si atentie, se trezeste deodata ca se confrunta cu o incapatane greu de imaginat.
De ce NU?
NU pentru ca….nu. Desi este bine sa-l iei in serios pe cel mic, sa ii respecti dorintele si preferinele si sa il tratezi ca pe un omulet mai mic, nu ca pe un catel care „oricum nu stie ce e mai bine pentru el” sau „pe ce lume traieste”, te sfatuim sa nu iei la modul personal NU-ul pe care il auzi de un milion de ori pe zi.
De cele mai multe ori, NU devine imediat DA daca problema este exprimata altfel.
In general, NU apare in momentul in care copilul devine constient ca el este o entitate aparte, separata de mama sa. Este o fiinta independenta, cu sentimente si nevoi proprii, asa ca ce ii ramane de facut cu aceasta descoperire, decat sa o foloseasca?
NU este prima manifestare a propriului eu. NU este modul copilului de a-si exersa independenta. In majoritatea situatiilor, NU nu este in sine un refuz, o manifestare a dezacordului sau o invitatie de a i se oferi alternative. El devine la un moment dat asemanator unui tic verbal.
De cate ori ti s-a intamplat ca cel mic sa clatine din cap repetand ca „NU, NU vrea struguri”, asta in timp ce indeasa in gura o boaba dupa cealalta?
Cum ne descurcam cu NU?
Chiar daca imaginea piticului tau caruia i se inchid ochii in timp ce iti explica hotarat ca NUUUUU ii este somn iti poate starni un zambet, nu e nevoie ca cel mic sa stie asta.
Este bine sa il tratezi in continuare cu respect, sa fii cat se poate de serioasa cand discuti cu el si sa nu „il iei pe sus” si sa il obligi sa faca ceva anume impotriva vointei atat de ferm exprimate.
Pana la urma, este doar o perioada , el va incepe in curand sa il mai foloseasca si pe DA, si nu are nici un rost sa incepi sa te plasezi pe pozitii de forta.
Incearca sa il inveti pe cel mic ce e DA-ul. Stii ca cea mai mare distractie a sa este sa mearga in parc la copii? Intreaba-l: „Mergem la copii in parc?” si raspunde tot tu repede, miscand afirmativ din cap: „Daaaaa !!”.
Astfel il vei invata ca DA poate veni la pachet cu lucruri tare placute pentru el. In curand vei vedea ca desi primul impuls este sa raspunda NUUUU, se va opri, va reevalua oferta care i-a fost facuta si o va accepta daca este destul de tentanta.
Evita si tu sa folosesti excesiv cuvantul NU. Stim, este foarte greu, ca mamica de copil mic, sa il scoti pe NU din vocabular, insa incearca sa te limitezi la a-l folosi cat mai rar.
NU ar trebui sa ramana un asa-zis „cod rosu”. NU trebuie sa fie spus doar atunci cand chiar NU e voie sau NU se poate. Umblatul la prize este NU, insa aruncatul apei din cada in timpul baii poate fi limitat folosind alta exprimare.
Ofera alternative. Daca il intrebi pe copil „Vrei sa te imbraci cu rochita asta?” risti sa ti se raspunda NU inainte de termina fraza.
Si asta nu ar fi atat de grav, insa vei intampina cate un NU la fiecare articol vestimentar din dulap, iar in final vei fi nevoita fie sa iesi cu copila in pijamaua sa preferata, fie sa o imbraci cu forta.
Este mult mai eficient sa scoti din dulap 2 sau 3 haine pe care le gasesti acceptabile pentru momentul respectiv si sa ii ceri sa aleaga pe care o va purta.
Daca reusesti sa il faci pe copil sa simta ca este capabil sa controleze singur anumite aspecte din viata sa, e mult mai probabil ca celebra incapatanare sa mai paleasca, iar momentele cand TREBUIE sa fie acceptate mai usor.
Daca stai sa te gandesti, este chiar simplu sa oferi alternative in cele mai multe momente ale zilei: la imbracat, la masa, la cumparaturi.
Chiar si spalatul pe dinti poate deveni amuzant daca cel mic are 2 periute diferite si trebuie sa aleaga pe care dintre ele o va folosi dimineata si pe care seara. Nu mai spunem de cata placere ii va face „concesia” de a le schimba intre ele!
Tu cum ai trecut de perioada lui NU? Ce alte metode ai aplicat ca sa nu starnesti valuri de refuzuri?
