Nu mai papa ou, deși îl devora până acum câteva săptămâni. Nu mai vrea nici ficăței. Strâmbă din nas la legume. De pește nu s-a atins niciodată. Unde am greșit?
Unii copii par să roadă fericiți morcovi, să muște dintr-un ardei gras cu poftă și să-l înmoaie în hummus. Alții par să fie adepții unei diete albe: numai paste, orez și pâine toată ziua.
Oare de unde vin mofturile lor alimentare? Ce-i determină să aleagă un aliment în defavoarea altuia… mult timp? Ei, se pare, că sunt un număr amețitor de motive pentru care copilul strâmbă din nas la masă.
Uitându-ne peste studiile privind acest aspect, începute prin anii 1990, constatăm că aceste comportamente alimentare sunt influențate de personalitatea copilului, de controlul parental în ceea ce privește nutriția, de influențele sociale, chiar și de modă. Sau de vârstă.
Asta pentru că, dacă e să ne luăm după majoritatea specialiștilor în nutriție, mofturile la masă sunt caracteristice și normale la copiii mici. Și că reacțiile exagerate ale părinților și încercarea acestora de a aplica regimuri stricte mofturoșilor sunt, de regulă, contraproductive.
Cu cât părintele este mai insistent, manifestându-și în fața copilului un anume gen de anxietate, cu atât mai mult mofturosul se va încrâncena să nu cedeze. Mult mai bine reacționează un astfel de copil dacă nu este constrâns, ci dacă vede în părinte un exemplu, o persoană mereu pozitivă, care iubește mâncarea pentru gustul ei bun.
Nutriționiștii și psihologii sunt de părere că un copil cu un astfel de comportament alimentar nu va deveni obez în anii care urmează, el tinzând mai degrabă să-și păstreze acest comportament, însă pericolul cel mai mare îl reprezintă anii aceștia de creștere și dezvoltare când pot duce carențe nutriționale și la apariția altor probleme.
Poate fi vorba despre o reacție la un gust sau la cum arată o mâncare, însă nu acestea sunt momentele definitorii, care schimbă comportamentul alimentar al unui copil. Războiul împotriva alimentelor poate începe cu fasolea verde sau cu mazărea, ori cu broccoli, însă refuzul de a încerca un aliment este o expresie a fricii sau a altor sentimente ascunse.
Asta spune Tina Rose, doctor în sociologie, autoarea cărții It’s Not About the Broccoli. „Controlul și capacitatea de a controla mediul alimentar este o problemă primară“, spune Rose.
Când sunt mici, copiii trebuie să învețe să controleze toate „departamentele“ corpului și funcțiile acestuia. Alegerea alimentelor și mai ales a ceea ce aleg să ducă în guriță și asta se învață.
Aici însă apar părinții, înverșunați în a controla nutriția copiilor, decid ceea ce trebuie să mănânce acesta, când și cât trebuie să mănânce. Copiii simt această presiune și ripostează. Așa începe lupta pentru putere.
„Nu-mi place!“. Cui? Lui sau nouă, părinților?
Puneți întrebarea asta și încearcă să înțelegi răspunsul după ce te-ai analizat câteva zile hrănindu-ți mofturosul. De câte ori i-ai spus copilului: „Hai, încă două lingurițe și apoi primești desert…“? Asta face ca desertul să devină extrem de valoros, iar mâncarea să piardă din valoare. De câte ori l-ai auzit spunând „Nu-mi place!“? Te-ai gândit vreodată că poate era doar supărat, ori obosit, ori nu avea poftă de acea mâncare atunci sau poate că nu-i era nici foame?
Copiii spun „nu-mi place!“ indiferent de motiv, nu știu să explice. Sau și mai pe înțelesul nostru, spun „nu-mi place!“ pentru că noi cedăm la aceste cuvinte și îi lăsăm în pace. Eu mi-am dat seama de asta ceva mai târziu, când fiică-mea (aflat la polul opus unui mofturos) trepida toată când vedea mâncare sau când doar povestea despre ea și-mi spunea: „Vai, ce foame îmi e de pepene roșu!“. Adică poftă…
Iată ce poți schimba în viața unui mofturos (dar și în a ta!):
Fii realistă! Se poate întâmpla ca la prima întâlnire a copilului cu un aliment nou să-l refuze. Nutriționiștii și alți specialiști în domeniul nutriției copiilor spun că trebuie să-l „refuze“ de cel puțin 12 ori ca să-l poți pune pe lista alimentelor care nu-i plac.
Sfat: expune-i mâncarea pe care vrei să o vadă și lasă-l să aleagă singur. Asta o poți face chiar de la magazin sau de când te apuci de gătit. Ciuguliți din ingrediente și lasă-l să te ajute, să pună mâna pe ele, să le simtă textura. I se va face poftă să guste. Dar ai răbdare cu el!
Schimbă meniul! „Mazărea este singura legumă pe care o mănâncă copilul meu!“. Mulți părinți spun asta, dar de cele mai multe ori se dovedește meniul vinovat de acest lucru. Varietatea, adică încercarea alimentelor noi și schimbarea lor periodică, este o componentă cheie a alimentației sănătoase. Chiar dacă masa este sănătoasă, mâncând zilnic același fel de mâncare pot să apară deficiențe nutriționale.
Sfat: când se poate, oferă-i posibilitatea de a alege ce vrea să mănânce. Acest lucru îl ajută să învețe să ia decizii și când vine vorba de mâncare.
Nu găti meniuri separate! Să le satisfaci pretențiile gătindu-le numai ce le place, altceva decât mănâncă restul mesenilor, e o greșeală. Poate fi o încercare de a-ți atrage atenția și, dacă va vedea că nu te interesează, s-ar putea să dispară de la sine acest comportament. Așa că, nu-i da apă la moară!
Sfat: dacă nu le place mâncare, au voie să se ridice de la masă după ce mănâncă un iaurt simplu. Crede-mă, niciodată nu vor alege alternativa.
Alege alternative pe care tu le vrei! Dacă nu vrei să aleagă macaroane cu brânza ca alternativă la ceea ce i-ai oferit, atunci nu pune această mâncare între opțiuni. Tu alegi variantele alternative, pentru a te asigura că mănâncă ceea ce trebuie.
Sfat: pune-i în pachețelul pentru gradi sau școală morcovi, iaurt și struguri. Chiar dacă nu deschide iaurtul și nici nu se uită spre morcovi, va mânca strugurii și asta e deja o alegere sănătoasă.
Fă deosebirea între problemele de comportament cele alimentare! Dacă un copil țipă sau are o criză de nervi la masă, vorbim despre o problemă de comportament, nu una de alimentație. Iar problemele de comportament impun alte rezolvări.
Sfat: calmează-i nervii înainte de a-i servi masa, pentru că, altfel, va asocia procesul de hrănire cu o experiență negativă și nu va mai avea chef de experiențe culinare noi.
Oferă-i oportunități de a se educa nutrițional! Pune la îndemâna lui un sertar cu dulciuri, dar stabiliți împreună reguli foarte clare cu privire la autoservirea din acel sertar. Au voie, spre exemplu, o singură gustare să-și aleagă de acolo, după-amiaza. Cu condiția ca în acea zi să nu fi mâncat deja desert, fie acasă, fie la gradi/școală.
Sfat: nu-i interzice dulciurile pentru că acest lucru poate duce la creșterea dorinței de a mânca astfel de alimente și la încălcarea tuturor regulilor când va da de dulce. Sertarul cu dulciuri este și un exercițiu de încredere, dincolo de oportunitate de a învăța un comportament alimentar.
