Multe mame spun:”am incercat autodiversificarea dar copilului meu nu i s-a potrivit/ copiii sunt diferiti, pentru al meu a mers diversificarea clasica.” Crezi ca exista copiii carora nu li se potriveste aceasta metoda, daca da, care ar fi motivele? Cred ca exista parinti carora nu li se potriveste aceasta metoda. Fiecare parinte are cumva niste limite pana unde sau de unde lucrurile sunt confortabile sau acceptabile. Copiii sunt extraordinari, ei se pot adapta la orice. Si se vor conforma la “normalitatea” oferita de parinte. Totul e legat de asteptarile si rabdarea adultilor, ne spune Bianca Jula Nedelcu este psiholog si coach, licentiata in psihologie (Universitatea de Vest, Timisoara), Absolvent al cursului “Coaching for Now“, acreditat de International Coach Federation intr-un interviu despre experienta sa in autodiversificare cu cei trei copii.
Ai 3 copii si ai mers pe autodiversificare la fiecare? Ai putut sa constati diferente intre ei in privinta aceasta? Cum a decurs aceasta experienta cu fiecare?
Da, am mers pe autodiversificare cu toti trei. Diferente am observat cumva doar la preferinte catre anumite alimente.
A fost interesant de fiecare data: a fost cu entuziasm, cu rabdare, cu timp mult… Dar nu as schimba nimic, a fost o placere sa ii vezi niste mici omuleti cum incearca si reusesc. Cu primul am avut si mult sprijin din partea catorva persoane cu experienta. Apoi cu ceilalti doi a fost deja mai usor. Am incercat sa ii las pe ei sa ghideze tot procesul. Ca idee, #1 a mancat, pana la 2 ani, in afara de carne, orice; #2 manca orice cu carne dar sa fie usor picant; #3 manca orice daca era cu unt sau supa de pui cu taietei. Am trecut cu toti 3 prin perioade de refuz (eruptii dentare, mai o viroza, mai o raceala) insa ghidajul lor a ramas preponderent.
Cand ai descoperit conceptul blw si ce te-a convins sa incerci si sa promovezi acest tip de diversificare?
Am citit intamplator cand avea primul copil in jur de 4 luni, deci cu 2 luni inainte sa incep diversificarea. Cumva am cautat instinctiv ceva care sa ma ajute sa evit ideea de mancare foarte amestecata. Mi s-a parut foarte interesant sa ofer alimente simple si sa las copilul sa decida daca mananca si cat mananca. Dupa ce am inceput si am vazut cat de natural pot sa mearga lucrurile, cat de simplu poate fi abordat ceva ce parea foarte complicat, faptul ca e un alt pas in directia independentei asumate si ca mancarea poate fi si despre invatare si rabdare.
Ce beneficii consideri ca are pentru copil blw, mai ales din punct de vedere psihologic?
Tot ceea ce ofera libertate copilului are beneficii. Placerea de a descoperi, libertatea de a alege, constientizarea ca poate. Totul se invata si mancatul poate fi la fel. Plus ca mancand impreuna cu placere putem crea inca un moment de conectare. Momentul diversificarii e important pentru ca in jurul varstei de la 6 luni copilasul are parte de o sumedenie de achizitii pe plan motric si cognitiv. Si atunci, lasandu-l sa exploreze si hrana, ii oferim un plus de suport. Lasandu-l sa atinga mancarea, sa o inspecteze, sa o duca la gura, toate acestea contribuie la motricitatea fina, la coordonarea ochi-mana. De asemenea, lasandu-l sa manance singur ii cream inca un context pentru independenta, il incurajam sa stie ca stie ce e bine pentru el, ii încurajăm initiativa si ii oferim spatiu sa exerseze decizia.
Pentru ca unul dintre principiile blw e ca bebelusul mananca aceeasi mancare cu restul familiei, mai apare si avantajul unei educatii alimentare corecte. Mesele fiind adaptate si mancarea fiind gatita adecvat (fara sare, fara prajeli, fara zahar, produse supra-procesate etc), intreaga familie poate beneficia de resetarea aceasta a mancatului “sanatos”.
Si, nu in ultimul rand, poate oferi bucuria de a invata inca ceva singur si bucuria ca a reusit ceva singur. Satisfactia aceasta nu e doar a copilului: mancatul impreuna la masa, entuziasmul lor si pofta lor sunt molipsitoare, parintii pot participa activ la bucuria aceasta a explorarii si invatarii mancatului.
Uneori mamele resping ideea de blw considerand ca e “riscant”, altele pornesc pe drumul blw fara sa isi puna problema riscurilor, care crezi ca e diferenta dintre a fi “prea relaxata” ca mama si a fi prea panicata in aceasta privinta?
Fiecare parinte, fiecare mama porneste cumva cu asteptari si are setate niste repere. De multe ori fricile pornesc doar din lipsa informatiilor iar respingerea este uneori bazata pe informatii incorecte sau disipate in mai multe surse. As spune ca “prea relaxat” inseamna sa nu te informezi corect. Si autodiversificarea are niste reguli privind alimentele cu risc de inec sau texturi nepotrivite. Cateodata intervin diverse aspecte de ordin fiziologic ale copiilor, de care trebuie sa tinem cont – detalii care tin de anatomia guritei – fren, de exemplu, sau val palatin inalt, sau unele alergii, sau reflux.
De asemenea, nu doar pentru autodiversificare ci si pentru diversificarea clasica, parintii ar trebui sa urmeze un curs de prim ajutor in caz de inec. E o masura preventiva care ar trebui sa fie pe lista de “necesare” atunci cand ne pregatim sa incepem diversificarea.
Cat despre panica, cumva si ea vine tot din lipsa informatiilor corecte sau coerente. Cu cat stim mai multe despre ceva si avem la indemana variante pe care le stapanim, cu atat fricile vor fi mai putine. De multe ori mamele se tem ca bebelusul nu stie, nu poate sau nu va fi interesat, ca nu va manca “destul” sau “tot din farfurie” tocmai pentru ca de cele mai multe ori nu au un termen real de comparatie, in general portiile de copii sunt oferite in cantitate mai mare decat ceea ce sursele oficiale recomanda.”
Cu ce asteptari ar trebui sa porneasca la drum o mama care aplica blw? Care sunt asteptarile realiste si care nerealiste?
Ar trebui sa porneasca fara asteptari. Blw este despre a descoperi, este despre curiozitate si invatare cu placere si rabdare. Baby lead weaning – intarcare ghidata de bebelus. Bebe ramane cu sursa principala de hrana, adica laptele. Si primeste in completare bucatele de alimente sau mancare gatita. Nu e important ca cel mic sa manance cantitati fixe sau mari sau sa goleasca farfuria. E important sa guste si sa manance cu placere. Ideal este ca bebelusul sa nu fie pus la masa flamand. Mai ales in prima perioada a diversificarii copilasii nu asociaza mancarea cu senzatiile de foame si satietate, laptele fiind cel responsabil. Deci vor dori lapte. Laptele matern, de exemplu poate fi oferit inclusiv in timpul mesei sau in loc de apa.
Asteptarile nerealiste in autodiversificare ar fi:
Ca bebelusul sa manance tot. Unii mananca, intradevar, mult si cu pofta, altii gusta, altii nu gusta doar cercetează bucatile, altii le arunca. Atata timp cat gusta si e interesat, este bine.
Lui bebe sa ii placa tot, sa aprecieze efortul gatitului. Copilasii mici au papile gustative mai sensibile. Si le au nu doar pe limba ci si pe interiorul obrajilor. Asta inseamna ca vor fi mai selectivi in ceea ce priveste gusturile. Deci nu ar trebui sa fie fortati sau sa se insiste sa manance ceva ce nu le place. E ok sa li se ofere si cu alta ocazie dar daca refuza, nu ar trebui “ascunse” anumite ingrediente in preparate, nu ar trebui pacaliti, si la fel de important, parintii nu ar trebui sa ia personal refuzul copilului. Cel mai simplu este sa li se ofere alternative fara a gati ceva special pentru ei. Gatitul sa fie pentru toata familia iar daca lui bebe nu ii place, i se poate oferi un fruct, un aliment simplu, ceva la indemana. Nu e cazul sa se apeleze la sarat sau dulce, ci la combinatii gustoase de alimente, la condimente, la culori.
Bebe sa manance curat, sa nu scape mancare pe jos, murdaria e ok. Se spala. Face parte din procesul de invatare. Blw inseamna bucuria de a face inca ceva singur. E de munca pentru mame, dar un scaun cat mai simplu si hainute speciale “de scandal” mai diminueaza munca de dupa.
Sa nu studieze mancarea, uneori chiar si fara sa guste, sa manance mereu aceeasi cantitate, sa nu refuze alimente noi, sa nu refuze uneori orice i se ofera. Un copil sanatos nu va rabda de foame. Insa, un copil pisalogit si stresat cu mancarea poate sa refuze sa manance desi ii este foame. Insistatul cu mancarea poate produce exact efectul invers si copilul sa asocieze mesele cu situatii neplacute. Nici noi nu am putea manca daca cineva trancane mereu langa noi ca ceva nu facem bine, nu?
Pana la 2 ani sunt tot felul de greve, anxietati, puseuri, salturi mentale. Toate acestea ii pot agita si pot interfera cu cheful de a manca, pana pe la 2 ani le erup dintii de lapte, pot avea frecvent un sau alt disconfort din una sau mai multe cauze medicale.
Ce ar trebui sa stie orice parinte inainte sa inceapa diversificarea copilului? Ce ar trebui sa stie in plus pentru autodiversificare?
Ar trebui sa stie ca fiecare (adult sau copil) are ritmul propriu. Si asta e ceva de bine. Ca nu e concurs, ca nu trebuie sa bifam musai niste criterii universale si ca putem invata impreuna cu copilul, ca putem sa trecem cu copilul prin toate etapele impartasindu-i bucuria si entuziasmul. Ca nu mereu e despre program si reguli. Uneori e doar despre a fi prezenți. Dar insist pe informare inainte de a incepe. Nu ne documentam dupa ce am dat prima masa sau dupa o luna. Ne informam inainte, din surse avizate si alegem o directie in cunostinta de cauza.
Care sunt greselile cele mai frecvente pe care ai observat ca le fac mamele in ceea ce priveste diversificarea?
Nu cred ca le-as numi neaparat greseli. Insa as sublinia inca o data importanta informarii corecte. Intai legat de cursul de prim ajutor pe care l-am tot mentionat si apoi legat de alimentele cu risc de inec.
CITEȘTE ȘI: Pericolul înecarii cu alimente la copii, Manevra Heimlich de salvare de la sufocare
Materialele despre autodiversificare menționează o lista intreaga de alimente care nu ar trebui oferite inainte de 3 ani: alune intregi, seminte de rodie, boabe de mazare, struguri intregi, afine intregi, coacaze intregi, spaghete etc.
Ar mai fi de menționat ca uneori, din prea mult entuziasm sau graba, li se ofera copiilor de la inceput tacamuri sau alimente greu de manuit : supe, sosuri, iaurt, copilul nu se descurca, parintele vede ca nu a mancat si ajunge la concluzia e ca metoda nu este buna.
Cateodata parintii incearca sa “convinga” copilul sa manance distragandu-i atenția cu ecrane sau jucarii, in speranta ca va manca mai mult. Copilul, daca il lasam in pace si il lasam sa decida daca si ce va manca, va manca atat cat are nevoie. Cu conditia sa il lasam sa fie atent la mancare. Exista surse de informare, exista oameni care pot sa sprijine demersul, exista specialisti care pot sa indrume parintii astfel incat sa transformam acest stres al meselor intr-un moment placut.
CITEȘTE ȘI: Riscuri posibile în autodiversificarea bebelușului – Răspunsurile specialiștilor
