Despre autodiversificare s-au scris lucrări de specialitate, cărţi, articole ştiinţifice. S-au făcut studii, studii paralele cu copii diversificaţi clasic şi autodiversificaţi şi singurul lucru asupra căruia au căzut de acord vasta majoritate a medicilor specialişti este că pediatrii nu sunt, în prezent, dispuşi să îşi asume eventualele riscuri asociate autodiversificării. În acest noian de informaţii, metoda BLISS pare să ofere o cale de mijloc, mai uşor de acceptat şi de către specialişti.
Care este principul care stă la baza autodiversificării?
Se consideră că, instinctiv, bebeluşul ştie care sunt alimentele de care are nevoie şi care este cantitatea de mâncare ce îi este necesară. Rolul părintelui este să îi ofere alternative sănătoase, preparate şi prezentate adecvat vârstei şi fazei de dezvoltare, rămânând însă la latitudinea bebeluşului să le testeze şi să aleagă.
Ce este BLISS?
BLISS a început ca un studiu de 2 ani care a debutat în anul 2013, în Noua Zeelandă, unde autodiversificarea a câştigat foarte mult teren în rândul părinţilor. Părinţilor implicaţi în studiu li s-a oferit îngrijirea medicală standard pe finalul sarcinii şi după naştere, suplimentată cu discuţii cu consultanţi în alăptare şi alţi specialişti dispuşi să le ofere informaţiile necesare. Ei au fost încurajaţi să amâne începerea diversificării până după vârsta de 6 luni şi să le permită bebeluşilor să se hrănească singuri după această vârstă. Ulterior au fost urmărite mai multe aspecte generatoare de îngrijorare în rândul specialiştilor care s-au exprimat împotriva autodiversificării.
Care sunt adevăratele motive de îngrijorare când vine vorba despre autodiversificare?
Principalul lucru pe care îl aduc în discuţie specialiştii este riscul ca bebeluşul să se înece cu bucaţelele de mâncare oferite. Până la urmă, avem de-a face cu copii care abia dacă au 1 + 2 dinţişori şi care abia învaţă să mestece şi să plimbe eficient mâncarea în gură, cu limbuţa.
O altă problemă adusă în discuţie de către specialişti este legată de cantitatea de mâncare pe care o consumă bebeluşii autodiversificaţi şi de acoperirea necesarului lor de nutrienţi, în vederea unei dezvoltări armonioase.
Anemia feriprivă este un alt amănunt care îi îngrijora pe medici. La vârsta de 6 luni, mai ales bebeluşii alăptaţi sunt expuşi riscului de a dezvolta o anemie feriprivă importantă, iar cantitatea redusă de alimente pe care o accepta şi pe care sunt capabili să o mănânce singuri nu îmbunătăţeşte situaţia.
În sfârşit, autodiversificarea elimina, cel puţin în teorie, ideea de introducere treptată a solidelor, calendarul clasic de diversificare, cele 3 zile interval între două alimente diferite introduse pentru prima oară şi aşa mai departe.
Care au fost rezultatele testului şi concluziile cercetătorilor?
Atunci când vine vorba despre înecul cu alimente, se pare că el nu a reprezentat o problemă semnificativă, cu excepţia unor situaţii în care bebeluşilor li s-au oferit alimente complet nepotrivite vârstei lor. În afara acestor momente, reflexul de gag ii protejează la fel de bine pe micuţii diversificaţi cu piureuri şi pe cei autodiversificaţi. Nici măcar din punct de vedere statistic nu au fost înregistrate diferenţe semnificative din acest punct de vedere.
Conform datelor înregistrate de către echipa care a supravegheat dezvoltarea bebeluşilor incluşi îm studiu, în cazul copiilor autodiversificaţi s-a observat tendinţa ca aceştia să se menţina pe aceeaşi percentilă ca şi înainte de introducerea alimentelor solide. În rândul bebeluşilor care au fost hrăniţi cu alimente pasate, de către părinţi, s-a remarcat însă tendinţa schimbării percentilei cu una superioară, adulţii recunoscând că sunt tentaţi ca la fiecare masă să ignore indiciile oferite de către copii şi să îi păcălească determinându-i să mănânce mai mult decât şi-ar fi dorit aceştia.
În ceea ce priveşte ordinea introducerii alimentelor şi riscul de anemie feriprivă, au fost formulate reguli stricte care să prevină incidentele grave legate de apariţia de alergii severe sau a unei anemii serioase.
Care sunt precizările suplimentare pentru o autodiversificare în siguranţă?
Punând cap la cap rezultatele obţinute, specialiştii au formulat câteva principii care sa ghideze întregul proces de autodiversificare, transformându-l în unul mai sigur.
Reguli generale
Toate alimentele oferite trebuie testate din punctul de vedere al consistenţei: ele trebuie să fie suficient de moi încât să fie strivite cu limba. În cazul alimentelor dure ele trebuie să fie suficient de mari şi de fibroase încât să nu elibereze bucăţele de dimensiuni mici atunci când sunt supte şi molfăite – în această categorie intră bucăţile de carne.
Vor fi evitate alimentele care tind să se aglomereze într-o singură îmbucătură în gură.
Alimentele oferite trebuie să aibă lungimea minimă a pumnului copilului, pe cel puţin o latură.
Copilul trebuie să stea întotdeauna în şezut la masă, niciodată înclinat pe spate.
Bebeluşul nu trebuie lăsat niciodată nesupravegheat atunci când mănâncă; este obligatorie prezenţa unui adult care să fie atent la el.
Bebeluşul este singurul care are voie să îşi introducă alimente în guriţă. El trebuie lăsat să mănânce în ritmul său, sub propriul său control.
Alimente care trebuie evitate
Conform observaţiilor de la finalul studiului BLISS, pentru siguranţa bebeluşului este necesară respectarea unor reguli privind alimentele pe care le va primi acesta.
Nu i se vor oferi nici un fel de alimente pe care nu le poate strivi singur între limbă şi cerul gurii.
Nu i se vor oferi alimente mici şi rotunde de tipul nucilor, alunelor, bomboanelor sau fructelor cu sâmbure unic. Poate primi cireşe, caise, prune şi alte fructe din această categorie numai după ce le-a fost îndepărtat sâmburele.
Nu i se vor oferi legume crude.
Nu i se va oferi măr crud, întreg sau feliat; îl poţi da pe răzătoarea mare, însă.
Nu i se vor oferi fructe tari sau pe jumătate crude.
Nu i se vor oferi citrice decât după decojirea fiecărei feliuţe.
Nu se ofera nuci, alune, seminţe, untul de arahide este în regulă, dar pus în cantitate mică pe pâine sau pe biscuite.
Nu i se va da popcorn.
Nu i se vor da cârnaţi, morcovi, alte alimente de această formă, tăiate în feliuţe rotunde; aceste alimente trebuie tăiate mereu sub formă de bastonaş.
Metoda Bliss – Ordinea introducerii alimentelor
În cazul autodiversificăriii, ordinea introducerii alimentelor menţionată de diversificarea clasică nu se respectă. Metoda BLISS susţine că în cazul bebeluşilor sănătoşi, fără risc de alergii, se pot oferi alimente fără să se ţină cont de un calendar anume sau de intervalul de 3 zile dintre alimentele noi. Dimpotrivă, bebeluşului i se pot oferi alimentele pe care le consumă adulţii, la masa acestora, cu condiţia ca ele să fie preparate și prelucrate într-o formă adecvată şi care respectă regulile menţionate deja.
Prevenirea anemiei feriprive
Având în vedere că în autodiversificare bebeluşul este expus mai degrabă unei game de alimente pe care o consumă familia, preparate adecvat vârstei saşe, decât unei liste foarte stricte pe zile, metoda BLISS a demonstrat că stă în puterea părinţilor să gestioneze înţelept şi eficient riscul de apariţie a anemiei feriprive.
Pentru aceasta, se recomandă ca încă de la începutul diversificării bebeluşului să îi fie oferite, la fiecare masă, alimente bogate în fier: carne de vită, ficat, gălbenuş de ou fiert tare, spanac, legume verzi şi aşa mai departe. Conform studiilor, nu există nici un motiv pentru a aştepta până la o anumită vârstă pentru a face asta căci, contrar opiniei medicale de până acum care spunea că alimentele cu potenţial alergen ar trebui introduse mai târziu, acum se ştie că amânarea expunerii nu face decât să crească riscul de declanşare a unei reacţii de hipersensibilitate.
Metoda Bliss – Concluzii
Cea mai importantă concluzie generată de acest sutdiu a fost legată de siguranţa autodiversificării: cât timp se respectă regulile menţionate mai sus, autodiversificarea poate fi folosită ca o metodă adecvată de introducere a alimentaţiei solide în dieta bebeluşilor.
Pornind de la observaţiile legate de greutatea corporală a bebeluşilor autodiversificaţi, comparată cu cea a bebeluşilor la care se merge pe diversificarea clasică, şi punând cap la cap obiceiurile alimentare ale acestor copii deveniţi preşcolari, se observă că autodiversificarea pare să creeze o relaţie mai sănătoasă a individului cu mâncarea.
În sfârşit, se recomandă ca toţi părinţii să urmeze cursuri de prim ajutor pentru bebeluşi şi copii, astfel încât să poată reacţiona prompt şi cotrect în cazul unui accident, care se poate produce indiferent de vârstă şi de metoda de diversificare aleasă.
