Draga mami si tati,
Nu inteleg prea bine schimbarile care au loc in viata familiei noastre. Nici macar nu imi dau seama daca mai suntem, sau nu, o familie! Tot ceea ce se intampla ma sperie si ma intreb uneori daca veti pleca amandoi de langa mine…
Ma simt foarte trist atunci cand va certati. Stiu ca ne mai certam si inainte uneori, dar acum e altfel. Tu, mami, plangi atat de des si ramai furioasa multe ore dupa ce va certati. Tati tranteste atat de tare usile, ca uneori ma intreb daca nu o sa cada. Va spuneti lucruri care nu prea stiu ce inseamna, dar vad ca va ranesc mult pe amandoi.
Ma intreb daca asta se intampla din cauza ca am fost nepoliticos cu bunica atunci cand a venit la noi. Stiu ca ar fi trebuit sa fiu mai cuminte si imi pare rau ca atunci v-ati suparat cu totii atat de tare. Dar nu sunt un copil prost crescut, chiar nu sunt! Si imi pare rau ca am necajit-o. Ma intreb, daca mi-as cere scuze, poate toata lumea s-ar impaca si nu s-ar mai certa…?
Vad ca tati este din ce in ce mai rar acasa si ma intreb de fiecare data cand il vad, daca nu cumva asta e ultima data. Asta ma face ingrozitor de trist si de speriat. Credeam ca ma iubeste si ca nu ar renunta la mine niciodata, si acum vad ca nu mai contez deloc.
Ma intreb daca nu cumva si tu, mami, vei pleca asa cum face el, si vei uita de mine. Iar eu am atata nevoie sa fiti amandoi prezenti in viata mea…! Chiar daca nu mai suntem mereu impreuna, toti 3, mi-ar fi de mare ajutor sa pot vorbi cu voi oricand.
Putem vorbi la telefon in fiecare zi? Eu promit sa va scriu cate o scrisoare pe saptamana. Mi-ar placea sa stam de vorba cum faceam odinioara, acum parca nu mai contez. De ce nu ma mai iubiti la fel de mult?
Si daca tot am spus de stat de vorba…mi-ar placea sa pot vorbi cu voi si despre ceea ce se intampla. Nu stiu de ce va certati mereu, nu stiu unde pleaca tata cand nu este acasa si sunt mereu ingrijorat ca nu are unde sa doarma.
Ma gandesc mereu la ce va urma de acum incolo, dar nu am curaj sa intreb, pentru ca de cate ori vine vorba despre asta, ma certati si imi spuneti ca sunt prea mic ca sa inteleg, ca astea sunt probleme de oameni mari.
Nu prea sunt de acord, sunt si problemele mele pentru ca ma afecteaza si pe mine, dar nu mai spun nimic despre asta pentru ca si asa sunteti mereu nervosi sau intristati…
Am mare nevoie de voi si m-as bucura mult sa va vad cat mai des. Putem merge in parc sa stam pe o banca sau sa jucam fotbal, nu e neaparat sa mergem in parcul de distractii sau la cumparaturi. Nu e nevoie neaparat de bani pentru iesirile astea, o plimbare de mana cu voi ma bucura macar la fel de mult!
De asemenea, as vrea sa nu va mai certati in legatura cu mine. Niciodata nu stiu cu ce am gresit, si ma simt groaznic de vinovat ca am starnit discutii in plus.
Sper sa nu va supere pe nici unul asta, dar eu va iubesc pe amandoi si ma bucur mult de tot de fiecare clipa petrecuta cu fiecare dintre voi. Va rog sa nu fiti gelosi unul pe celalalt din cauza asta, va iubesc exact la fel de mult si fac lucruri minunate cu fiecare dintre voi!
Si as vrea sa va mai rog ceva. Nu ma implicati in problemele voastre. Nu ma transformati in mesager pentru a va comunica unul celuilalt nemultumirile.
Nu mai vorbiti de rau despre celalalt de fata cu mine, pentru ca eu sunt parte din amandoi, si daca voi nu va placeti unul pe celalalt, inseamna ca nu va place nici de ceea ce sunt eu. Simt uneori ca ma puneti la mijloc si ma puneti sa aleg intre voi doi, si asta nu este corect, pentru ca eu va vreau si am nevoie de amandoi.
Sper ca nu v-am suparat cu randurile mele. Va rog sa va ganditi un pic la ceea ce v-am spus si sa va amintiti de familia noastra!
Va iubesc!
