Descopera daca micutul tau ar putea suferi de ADHD sau este doar un copil foarte activ! Afla care este varsta la care specialistul poate pune acest diagnostic si daca educatorii copilului tau au voie sa formuleze aceasta ipoteza.
Copilul tau este mereu in miscare, ii vine greu sa faca activitati statice, pare sa nu aiba rabdare pentru mai nimic si primesti in mod constant reprosuri de la bona, educatoare sau alti ingrijitori in legatura cu el? Copilul tau ar putea suferi de ADHD, dupa cum la fel de bine ar putea fi doar un copil extrem de energic. Afla tot ceea ce trebuie sa stii despre ADHD, cand se diagnosticheaza si la ce varsta a copilului este corecta evaluarea acestuia.
Ce este ADHD?
ADHD este prescurtarea in limba engleza pentru Attention Defficit Hyperactivity Disorder. Denumirea ADHD s-a incetatenit, in limba romana acest sindrom fiind denumit „Deficit de atentie si hiperactivitate”. ADHD este o boala care debuteaza in copilarie si poate continua si la varsta adulta si care il face pe individ sa aiba dificultati de concentrare.
Avand in vedere ca micutii care sufera de ADHD manifesta un grad crescut de agitatie si nerabdare, combinat cu dificultati reale de concentrare, integrarea lor intr-un sistem educational traditional poate fi dificila.
CITEȘTE ȘI: 7 semne de STRES la copii pe care păriții trebuie să știe să le recunoască
Care sunt simptomele ADHD?
Simptomele ADHD sunt variate si cele mai multe dintre ele sunt considerate comportamente normale in copilaria frageda. Dar desi este normal ca un copil sa aiba o rabdare si o capacitate de concentrare limitata, copilul care sufera de ADHD ajunge sa intampine dificultati in viata sa de zi cu zi. Ca regula generala, un copil cu ADHD se confrunta cu minim 6 dintre urmatoarele simptome, inainte de varsta de 12 ani:
- Este foarte usor de distras si uita foarte des
- Trece foarte repede de la o activitate la alta
- Are dificultati in a urma indicatiile
- „Viseaza cu ochii deschisi” mereu
- Are dificultati in terminarea activitatilor, fiselor, temelor
- Pierde des obiectele personale
- Se foieste intruna, pare sa nu isi gaseasca locul sau sa nu poate sta intr-un loc
- Vorbeste intruna si intrerupe conversatiile celorlalti
- Alearga intruna
- Pune mana si se joaca cu tot ceea ce ii este la indemana
- Este foarte nerabdator
- Face comentarii nepotrivite
- Are dificultati in controlarea emotiilor.
La ce varsta se face evaluarea pentru diagnosticul de ADHD?
Specialistii sunt de acord ca diagnosticul de ADHD nu poate fi asociat unui copil cu varsta mai mica de 6-7 ani. Nerabdarea si atentia limitata sunt caracteristice copiilor de varste prescolare, iar copiii se schimba repede la aceasta varsta. Daca insa primesti deseori „plangeri” in ceea ce priveste comportamentul copilului, daca ai vreo banuiala in ceea ce il priveste, este bine sa mergi la o evaluare si mai devreme. Medicatia nu este recomandata inainte de varsta de 6 ani, dar exista alte tehnici care il pot ajuta pe copil.
Cine este in masura sa puna diagnosticul de ADHD?
Trebuie sa ai mereu in minte faptul ca ADHD este o afectiune recunoscuta relativ recent, iar opiniile specialistilor despre diagnostic si tratament sunt destuld e diferite. Unii sunt de parere ca ADHD este supradiagnosticat, copii sanatosi dar extrem de energici primind pe nedrept acest diagnostic.
Cel mai bine este sa te adresezi unui psiholog specializat pe psihologia copilului, unui psihiatru pediatric sau unui neurolog. Insa contactarea unui medic cu experienta in ADHD ar trebui in toate cazurile precedata de controale riguroase la oftalmolog, ORL si medicul pediatru, care sa excluda orice alta problema de natura fizica ce ar putea reprezenta cauza pentru comportamentul copilului.
CITEȘTE ȘI: 7 motive pentru care copii nu (mai) ascultă de părinți și cum să generezi schimbarea într-un mod pozitiv
In ce consta evaluarea copilului suspectat de ADHD?
Spre deosebire de bolile fizice, care sunt cuantificabile prin numeroase analize, bolile care tin de psihic sunt mai dificil de diagnosticat. Exista multi copii energici sau agitati, care nu sufera de ADHD, dupa cum exista copii la care ADHD este asociata depresiei, tulburarilor anxioase sau altor probleme.
Unii experti sustin ca o evaluare completa pentru ADHD ar trebui sa dureze minim 3 ore. Simptomele ADHD nu se manifesta mereu, in toate situatiile, iar evaluatorul trebuie sa poata observa copilul un interval de timp ceva mai indelungat si in situatii variate.
CITEȘTE ȘI DESPRE: Fenomenul bullying este cât se poate de real și acut – Profilul agresorului
Conform standardelor internationale, diagnosticul de ADHD poate fi luat in calcul dupa o evaluare care cuprinde:
Un istoric medical si familial amanuntit.
Medicul iti va adresa numeroase intrebari, sau te va ruga sa completezi un formular special. De obicei, ADHD are un caracter familial, afectand mai mult de un individ din familie. De asemenea, medicul va dori sa stie de cat timp are copilul simptome (ar trebui sa fie mai mult de 6 luni) si daca le manifesta in medii diferite (de exemplu si la scoala, si acasa).
O discutie cu copilul in prezenta si in absenta ta, ca parinte.
Uneori copiii vorbesc mai liber si se cenzureaza mai putin atunci cand parintii nu sunt in incapere. Intrebarile vor fi unele relativ generale, legate de materia preferata, materia care le displace si motivele. In functie de varsta copilului, s-ar putea sa i se aplice anumite chestionare care sa scoata in evidenta care sunt dificultatile cu care acesta se confrunta.
In timpul conversatiei, dincolo de raspunsurile pe care le va primi, specialistul va aprecia si cat de agitat pare sa fie copilul, cat de usor ii vine sa raspunda la intrebari si asa mai departe. Evaluarea aceasta se realizeaza de obicei in 2 etape, fiecare durand aproximativ 60 de minute.
Interviul cu parintii.
Aceasta etapa va debuta de obicei de fata cu copilul, pentru a-si face o idee despre cum interactioneaza si functioneaza familia ca intreg, dupa care va continua discutia in absenta copilului. Este important ca ambii parinti sa participe la discutie, sau in cazul familiilor monoparentale, celalalt adult care locuieste in casa cu copilul sau in compania caruia copilul petrece mult timp (bunica, partenerul mamei/tatalui).
Este momentul in care esti invitata sa iti exprimi motivele de ingrijorare, frustrarile si asa mai departe. Iti vor fi puse intrebari despre stilul de viata al familiei, despre tipul de educatie pe care i-l oferi copilului, despre cand si unde isi face copilul temele, relatia pe care o are cu alti copii si asa mai departe. Partea de interviu care se desfasoara in prezenta copilului poate dura pana la o ora, partea a doua a interviului se poate intinde pe parcursul a pana la 90 de minute.
Interviu cu invatatorul.
Daca copilul merge de la scoala, medicul evaluator ar putea solicita ca invatatorul sau sa completeze un chestionar referitor la comportamentul copilului la scoala.
Odata interviul incheiat, probabil ca specialistul va va face o programare ulterioara pentru a discuta despre rezultatele evaluarii si despre ce este de facut mai departe. Veti vedea daca acesta considera ca este nevoie de tratament medicamentos, sau daca terapia comportamentala este deocamdata suficienta. Desigur, daca sunteti nemultumiti de rezultatul evaluarii, puteti solicita o a doua opinie.
CITEȘTE ȘI: Copilul nu e ascultator? Ce poate ajuta + calitățile copiilor obraznici
