În ce situații devine neascultător? Cum reacționezi tu? Ce strategii funcționează pentru a-l potoli? Ce nu funcționează? Iată câteva întrebări care te pot ajuta.
Patru sunt motivele pentru care copiii încep să se comporte într-un mod nepotrivit: lipsa de atenție, lupta pentru putere, dorința de răzbunare sau pentru că nu a fost înțeles și a renunțat să se poarte adecvat. Și cel mai întâlnit comportament nepotrivit la vârstele mici este să se pună contra.
Există o perioadă în viața unui copil când acesta devine neascultător doar pentru că înțelege că poate exercita un control asupra lumii lui. Crede că poate lua singur decizii și decide să te sfideze. Astfel, pentru orice îi vei cere tu, îți va servi un „NU!“. Și cu fiecare NU servit, va crește încrederea în „puterea“ pe care o exercită asupra ta.
Unii copii sunt, prin natura lor, mereu în opoziție. Cei ale căror reacții emoționale sunt mai intense, dar și cei considerați timizi și precauți pot pune opoziție mai des decât cei cu un temperament flexibil. De ce? Pentru că ei sunt copiii care au dificultăți atunci când trebuie să treacă printr-o schimbare chiar și numai de stare.
De exemplu, punerea în scaunul auto, mersul la culcare sau vizitarea unui loc nou sunt situații stresante care pot duce la o mare varietate de strategii de protest venite de la copiii mici.
Nu există copil care să nu manifeste, la un moment dat, un comportament considerat nepotrivit de către adulți. Lipsa de atenție poate duce la comportamente destul de deplasate, nu doar nepotrivite, care pot lăsa grave urmări în viața tuturor.
Într-o lume plină de idei copiate din afară, fie că se potrivesc, fie că nu, metodele de educare ale copiilor sunt în derivă. În ciuda tuturor conferințelor și întâlnirilor pe teme de parenting, care reclamă părinților fel și fel de metode unele mai prietenoase decât altele, relația părinte-copil pare să fie mai jalnică decât oricând.
Dar între două extreme, cea care se baza pe reguli extrem de stricte cu ani în urmă, și cea de astăzi, în care părinții sunt mult prea excesivi, există o zonă foarte echilibrată, în care părinții sunt sfătuiți să își crească copiii învățându-i regulile, la care nu sunt obligați să se supună orbește.
Cum apare neascultarea la copil
De la 0 la 18 luni. Copiii mici nu au abilități de gândire pentru a-și sfida în mod intenționat părinții. Când nu răspund cererilor unui părinte, este pentru că acționează asupra impulsurilor lor, nici nu se pune problema de manipulare. Bebelușii nu au abilitatea de a face invers decât li se spune, pentru că nu înțeleg logica, nu stăpânesc controlul și nu știu nici ce e aceea o regulă.
De la 18 la 36 de luni. În jurul vârstei de 18 luni, copiii încep să înțeleagă că sunt ființe separate de ceilalți, că au propriile gânduri și sentimente, care pot fi diferite de cele ale celorlalți. Înțeleg și pot îndeplini cerințe scurte și simple, cum ar fi „Du-te și adu mingea!“. Sunt dornici să-și lase amprenta asupra lumii pe care o descoperă, vor să devină independenți.
Și prima modalitate prin care își arată independența este sfidarea părinților. Așa că te-ai putea trezi, într-o bună zi, spunând: „Copile, e timpul să te îmbraci pentru grădiniță!“, iar răspunsul lui să vină instant: „Nu! Eu stau acasă azi!“. Acest tip de sfidare este tipic pentru copiii mici, aceștia fiind dornici să-și exercite controlul asupra lumii lor și să facă alegeri proprii.
Copilul nu e ascultator? Ce răspunsuri să cauți
Mai degrabă te-ai întreba a cui este problema? A ta sau a lui? Problemele lui sunt, cel mai probabil, legate de certurile cu frații, cu prietenii din parc, temele. Ale tale sunt cele legate de sănătate, de siguranță, de proprietate și de reguli.
Trebui să te asiguri că e sănătos, crește în siguranță, are ce-i trebuie și învață regulile. Regulile trebuie învățate pentru a știi ce e sănătos și sigur. Dacă nu știe regulile, înseamnă că nu o face dinadins. Dacă le știe și totuși are astfel de comportament, înseamnă că o face din cele patru motive enunțate mai sus.
Ce strategii să aplici
Anticipează pe cât poți situațiile care îl fac să se opună regulilor. Apoi încearcă să previi apariția comportamentului nepotrivit arătându-i înțelegere și oferindu-i o opțiune. Spre exemplu, îi poți spune că știi și tu cum e când nu ai dispoziție pentru a pleca de acasă, dar oferă-i o carte sau o jucărie cu care să se joace până la grădiniță, pentru a face tranziția mai ușoară.
Când vine vorba de cei mici e mai simplu. Un grafic cu activitățile de dimineață l-ar putea impulsiona să ducă la bun sfârșit treaba, mai ales că micuților le place să bifeze sarcinile îndeplinite. Dar nu uita să stabilești și să păstrezi limite clare!
În niciun caz nu implementa metoda recompensă-pedeapsă. Scopul recompenselor este acela de a-i determina pe copii să facă cum vrem noi, iar folosirea lor ca metodă de educație îl va face pe copil să înțeleagă că va obține ceva dacă face ceva ce îl rogi tu să facă.
Fără recompense, copilul va înțelege rolul acelor acțiuni pe care trebuie să le facă și importanța acestora pentru el. Dacă le înțelege cu adevărat, el va știi că nu are voie să fugă în mijlocul străzii pentru că îl lovește mașina, că nu are voie să lovească alți copii pentru că îi face să-i doară, dar acestea sunt limite, nu pedepse.
În loc de a da pedepse, încearcă să găsești timp pentru a înțelege comportamentul copilului, punând întrebări, ascultând și, la final, explicându-i efectele faptelor sale.
Pe de altă parte, copiii obraznici sunt…
… independenți. Admiri oamenii care gândesc singuri, oamenii după ale căror idei se construiesc căi pentru alții, dar nu suporți să vezi când copilul tău preia inițiativa. Tu te frustrezi ori de câte ori refuză să meargă la culcare pentru că „proiectul“ lui nu este încă finalizat, când nu vrea să îmbrace hainele pe care i le-ai cumpărat, când stă altfel decât ceilalți la poză. Dar el e tipul care se concentrează numai asupra lucrurilor cu adevărat importante.
… sensibili. Copilul tău obraznic va fi primul care va sări în ajutorul unui coleg neîndreptățit de un profesor. Înainte de a-l condamna pentru ceea ce a făcut, te sfătuiesc să stai mai întâi de vorbă cu el, să afli ce l-a împins să sară în ajutorul colegului.
… ambițioși. Chiar dacă această ambiție se traduce în comportamente nebunești și uneori periculoase, tenacitatea e de admirat. E adultul care, mai târziu, va merge până la capăt pentru o cauza nobilă.
… oameni de știință. Adică învață făcând, descoperind. Indiferent câte experimente nefericite încearcă în bucătăria voastră, nu-l descuraja să renunțe la această curiozitate înnăscută.
… emoționali, și iubitori, au simțul umorului și convingeri frumoase.
