Atașamentul a fost definit de psihologul britanic John Bowlby drept o conexiune psihologică de durată între ființele umane. Se știe că una dintre cele mai puternice relații de atașament este cea care se dezvoltă între mamă și copil, iar cercetătorii studiază de decenii impactul covârșitor pe care îl are aceasta în dezvoltarea copilului și în devenirea sa ca adult. Iată care sunt tipurile principale de atașament mamă – copil și care este impactul lor.
Atașamentul sigur (securizant, attachment parenting)
Atașamentul sigur, denumit și securizant de către specialiști, este forma ideală de atașament spre care tinde orice părinte și pe care orice psiholog sau psihoterapeut o va descrie în termenii cei mai favorabili. Practic, acest tip de atașamanet reprezintă idealul atunci când vine vorba despre teoria atașamentului. Mama, în acest caz, este o persoană directă, matură, sensibilă și empatică la nevoile copilului. Ea este capabilă să își ofere susținerea într-un mod consecvent, indiferent când, cât sau cât de des este nevoie de ea.
Maturitatea pe care o are acest tip de mamă îi permite să se descrie ca fiind un părinte suficient de bun pentru ca micuțul ei să crească într-o atmosferă de liniște și încredere. Ea este conștientă că este capabilă să răspundă prompt și eficient tuturor nevoilor pe care le are copilul.
Copilul crescut într-un mediu și o relație de tipul atașamentului securizant se bucură de conștiința faptului că nevoilor sale li se răspunde în mod prompt, astfel că se simte în deplină siguranță. În acest mediu favorabil, el se simte liber să exploreze și să descopere, încrederea în propriile forțe crescând cu fiecare pas făcut în direcția câștigării independenței. Obstacolele și eșecurile sunt depășite cu reziliență, susținerea mamei și încrederea insuflată fiind suficiente pentru a alimenta încercări repetate în direcția atingerii unui scop propus.
Citește pe larg despre: 7 Motive ca să alegi Attachment Parenting | Cea mai ușoara metodă de creștere a copilului
Atașamentul evitant
În cazul atașamentului evitant, relația ideală descrisă mai sus suferă unele modificări.
Mama care generează un atașament de tip evitant simte că nu are capacitatea de a răspunde, așa cum ar trebui, nevoilor copilului. Această convingere poate fi adânc înscrisă în subconștient și derivă, adeseori, de la o lipsă de încredere în propria persoană și de la un nivel redus de respect de sine. Mama are, în acest caz, tendința de a menține distanța, de a evita să se implice dincolo de un anumit prag. Adesea mama pare absentă, indisponibilă, înclinația ei naturală către a-i desconsidera și de a-i critica pe cei din jur răsfrângându-se și asupra copilului. Indisponibilitatea emoțională face ca educația duală pe bază de pedepse și recompense să fie varianta preferată, chiar dacă nu manifestă neapărat consecvență în această direcție.
Copilul crescut de o mamă care manifestă acest tip de reacție are momente în care se simte respins. El crește într-o atmosferă pe bază de stres, generat de reacțiile imprevizibile ale unei mame care poate fi în toane bune sau rele. Tendința de izolare emoțională pe care o manifestă copilul în familie poate deveni evidentă și în relațiile cu semenii, în diverse circumstanțe sociale în care se află.
Citește pe larg despre: 7 Motive pentru care pedepsele NU functionează
Atașamentul ambivalent
Mama care manifestă înclinație către tipul de atașament ambivalent este o persoană care știe că nu poate răspunde nevoilor copilului. De cele mai multe ori, comportamentul său în familie este marcat de inconsecvență, cu momente de indiferență, momente de irascibilitate și momente de afecțiune, adeseori manifestată în mod exagerat, pentru a compensa pentru ieșirile mai mult sau mai puțin necontrolate. Aceasta inconsecvență a mamei creează un mediu familial stresant și impredictibil.
Copilul obligat să se adapteze unei familii marcate de inconsecvență și irascibilitate este, la rândul său, inconsecvent și irascibil, căci acesta este singurul model pe care l-a învățat. El se simte singur, lipsit de susținerea de care ar avea nevoie și de siguranța care i-ar permite să își regleze emoțiile, prin urmare devine antisocial și furios. Pentru că nu a învățat cum să își controleze impulsivitatea, furia sa se poate concretiza în violență și agresiune asupra colegilor sau prietenilor. În cazul unui copil crescut într-un asemenea mediu impredictibil, trauma de abandon este prezentă și necesită o gestionare atentă.
Citește pe larg despre: Cele mai bune 10 modalități prin care părinții ajută la dezvoltarea copiilor
Atașamentul dezorganizat
Mama care manifestă tendința către aceasta formulă de parenting nu deține o strategie de a răspunde nevoilor copilului. Ea însăși se simte confuză în multe dintre situațiile pe care statutul său de părinte le poate genera deoarece, de multe ori, are propriile traume și dependențe pe care nu a reușit, încă, să le gestioneze într-un proces adecvat de terapie. Din cauza trecutului personal, mama care manifestă un atașament dezorganizat este temătoare și impredictibilă, având tendința de a reacționa exagerat atât în sens pozitiv, cât și în situații negative.
Copilul care crește într-un mediu dominat de o mamă cu atașament dezorganizat are tendința de a prelua rolul adultului și de a-l înlocui atunci când acesta pare să scape frâiele. În aceste condiții, eșecul mamei în a crea un mediu în care copilul să se simtă în siguranță conduce la nevoia de apropiere de străini care par capabili să ofere protecție. Copilul are o stimă de sine scăzută pentru că ajunge să considere că nu merită un mediu altfel decât cel pe care îl primește, ceea ce generează tristețe, teamă, furie sau pasivitate.
Citește pe larg despre: Mamă, TU vei fi întotdeauna IUBIRE pentru copilul tău
Esențial de reținut!
Aceasta clasificare a tipurilor de atașament reprezintă un model teoretic. În realitate, nu există mama care să ofere 100% din ceea ce presupune atașamentul sigur, nici mame care să manifeste exclusiv unul dintre celelalte tipuri de atașament.
Istoria personală a fiecărei persoane este scrisă în mulți ani de dezvoltare și este extrem de variabilă, ceea ce înseamnă că fiecare părinte manifestă o multitudine de caracteristici, incluse în toate cele 4 modele de atașament descrise mai sus.
În plus, copilul nu este exclusiv rezultatul interacțiunii cu mama. În viața copilului, chiar și a bebelușului, există și alți adulți, a căror interacțiune are și ea un cuvânt de spus.
Pentru a fi un părinte suficient de bun, este necesar un proces atent de autocunoaștere.
În cazul tău, ce elemente ai descoperit, aparținând cărora dintre tipurile de atașament descrise?
CITEȘTE ȘI: Meseria de mamă înseamnă 2 joburi și jumătate cu normă întreagă! Demonstrat științific pe pielea tuturor mamelor
