La 1 an, copilul tău este încă un bebeluş. Chiar dacă, poate, face deja primii paşi singur, chiar dacă stă cu voi la masă şi înţelege ceea ce îi spui, nivelul său de autocontrol este aproape egal cu zero. Ca şi capacitatea de a prevedea pericolele pe care le ascunde un gest de-al său. El nu poate nici să păstreze supărare pentru ceva ce i-a fost interzis, nu poate să planifice răzbunări şi nu face nimic ca să îţi facă în ciudă.
Chiar dacă ştii toate aceste lucruri, frustrarea generată de unele acţiuni pe care le face bebe în plin proces de descoperire a lumii poate să persiste. Este de aşteptat să îţi doreşti să stabileşti de la bun început nişte reguli de conduită sau să pui bazele unui comportament civilizat. Ce înseamnă, însă, disciplina la un copil de 1 an?
Bebe abia învaţă ce înseamna NU
Procesul de descoperire a mediului în care trăieşte este absolut firesc pentru dezvoltarea micuţului. Iar semnificaţia cuvântului NU încă mai trebuie desluşită. Ţine cont de faptul că bebeluşul este în plin proces de testare a limitelor şi a reacţiilor, deci nu trebuie să te aştepţi să reacţioneze prompt de fiecare dată când aude cuvântul nu.
E o idee bună să păstrezi cuvântul NU numai pentru situaţii cu adevărat importante, de pildă pentru momentele în care bebe face ceva care îl pune în pericol. Te va ajuta să îl înveţi mai repede care este mesajul pe care îl transmite acest cuvânt.
CITEȘTE ȘI: Ce putem face cand copilul spune doar NU
Când primeşte bebeluşul mai multă atenţie?
Este greu să îmbini treburile casnice cu îngrijirea şi supravegherea bebeluşului, prin urmare e de înţeles dacă uneori, preocupată de cină sau de calcatul rufelor, te bucuri că micuţul se joacă liniştit, singurel, şi eviţi să intri în contact cu el. De asemenea, e de înţeles şi că, atunci când observi că face ceva care l-ar putea pune în pericol, reacţionezi rapid și prompt pentru a-l opri.
Problema eacestui scenariu este că micuţul se învaţă să primească atenţie negativă….şi o va căuta. Dacă mami mă ignoră când îmi văd liniştit de treabă, trebuie sa îi atrag atenţia făcând unul dintre lucrurile alea care o fac sa sară ca arsă – cam acesta este raţionamentul său. Pentru a evita acest situaţii, asigură-te că dedici măcar acelaşi volum de timp şi laudelor, aprecierilor, jucatului, ca şi interdicţiilor.
Respectă ca să fii respectat
Bebeluşul colorează liniştit, sau îşi construieşte cuminte turnul de cuburi, iar tu îl întrerupi deodată pentru a-l lua la masă, pentru a-l schimba sau doar pentru a-l pupa. Ce va învăţa copilul de aici? Că e normal să întrerupem pe oricine, din orice ar face.
Ştim că exemplele menţionate fac parte din categoria celor legate de nevoi de bază, dar chiar şi aşa, lasă emoţiile deoparte şi gândeşte-te logic: dacă ar fi atât de flămând, micuţul ar plânge şi te-ar căuta, nu ar sta liniştit să se joace pe covor. Având în vedere că puterea sa de concentrare este mai mult decât limitată, muşcă-ţi limba şi ai un pic de răbdare să termine ceea ce are de făcut înainte de a-l chema sa facă altceva.
Securizează adecvat locuinţa
Ca să nu detaliem prea mult, îţi spunem doar atât: poţi lăsa vaza ta preferată pe măsuţa din hol, ca să stai cu ochii pe copil şi să strigi NU de câte ori se apropie de ea. Sau o poţi pune deocamdată într-un dulap pentru a fi protejată; în relativ scurt timp ea nu va mai prezenta acelaşi interes şi îşi va putea relua locul.
Este o regulă valabilă în multe situaţii. Ştim că iubeşti frumosul şi că ţi-ai amenajat căminul exact pe gustul tău, dar un mic compromis acum te va scuti de multe necazuri şi regrete pe termen lung. Şi să fim serioşi: poţi să spui că e vina copilului dacă îţi sparge cine ştie ce obiect decorativ preferat, pus pe faţa de masă care atârnă tentant lângă locul său de joacă?
CITEȘTE ȘI: Sfaturile expertilor pentru ca micutul tau sa fie in siguranta in bucatarie
Distrage-i atenţia
Desigur, este important să îi explici copilului tău cât mai multe din ceea ce se întâmplă în jurul său. Dar uneori, incapacitatea sa temporară de a prevedea consecinţele acţiunilor sale, te obligă să iei alt gen de măsuri. Atunci când bebeluşul urlă cu lacrimi de crocodil pentru că vrea să îi dai cuţitul ăla cu mâner multicolor, cea mai bună soluţie este să îi spui că se poate răni, după care să îi distragi atenţia cu altceva şi să profiţi de ocazie ca să îl piteşti undeva unde nu îl poate găsi.
Nu face o mare dramă din comportamentele nepotrivite
Să presupunem că micuţul tău rosteşte 5 cuvinte, dar al şaselea pe care l-au auzit este o înjurătură, pe care a reţinut-o repede şi bine.
Dacă vrei să te asiguri că nu va uita cuvântul urât niciodată şi că îl va folosi de câte ori îşi aduce aminte, fă o mare tragedie din asta. Încearcă să îi explici că e un cuvânt urât, sau că la voi în familie nu se folosesc asemenea cuvinte, unui copil de un an, iar el va fi atât de incitat de atenţia primită şi de mimica ta, încât îl va mai pronunţa de câteva ori, ca să vadă dacă reacţionezi la fel…
Se pare că e mult mai eficient să ignori comportamentele de acest gen – desigur, pe cele care nu pun pe nimeni în pericol – decât să reacţionezi exagerat la ele.
Explică, arată, explică încă o dată
La vârsta de un an, impulsurile copiilor sunt mult mai puternice decât capacitatea de autocontrol şi decât memoria. Să spunem că micuţul tău este atras de sulul de pungi, pe care evident, nu i-l poţi da ca să se joace. Spune-i clar, ferm şi calm, că nu îl poţi lăsa să se joace cu aşa ceva pentru că se poate lovi şi pur şi simplu îl iubeşti prea mult ca să îl laşi să se rănească, ia-l şi depozitează-l în altă parte şi distrage-i atenţia cu altceva.
Dar nu te aştepta ca data viitoare când acelaşi sul de pungi îi ajunge în raza vizuală, bebe şă spună: Staaaaai, că parcă nu aveam voie să mă joc cu chestia asta interesantă, că mama a zis că e periculos; nici vorbă de aşa ceva! Cel mai probabil va fi nevoie să reiei discuţia exact din acelaşi punct şi să îi explici încă o dată că este vorba despre un obiect periculos cu care nu are voie să umble.
CITEȘTE ȘI: Un parinte informat e un parinte pregatit sa infrunte orice! Obiceiuri in etapa de varsta 1-3 ani
