Toți copiii plâng, și cei mici și cei mari, iar unii plâng mai mult. Știind asta n-am rezolvat problema. Hai să vedem ce e de făcut și ce nu.
Veste bună e că plânsul acesta se va rări pe măsură ce copiii cresc. Acum că ai aflat vestea bună, să vedem cum putem face liniște pe moment.
Bebelușii, spre exemplu, plâng când sunt flămânzi, obosiți, bolnavi, când simt un disconfort (le e cald, ori sunt uzi, ori nu stau bine pe stânga) sau o durere. Uneori plâng pentru că au nevoie de afecțiune, alteori că s-au plictisit.
Și copiii mai mari plâng. Aceștia ar putea să plângă pentru că sunt frustrați (da, da, când nu reușesc să meargă și cad, ori când nu pot duce papa la gură cu lingurița, ori când castelul de cuburi s-a dărâmat… mai am exemple multe!), triști sau supărați.
E dificil să afli motivul pentru care îi curg lacrimile șiroaie pe obraji, mai ales dacă nu știe să vorbească încă. Singurul mod în care vei putea afla este să începi să verifici dacă nu are vreo problemă medicală ori legată de disconfort. Dacă sunteți părinți pentru prima oară, vă sfătuiesc să sunați la pediatrul copilului, care vă va liniști îndrumându-vă cum trebuie verificat bebelușul.
NU scutura, lovi sau răni niciodată un bebeluș care plânge! Oricât ai fi de stresată de plânsul lui, dacă simți că îți vine să-i faci rău, îndepărtează-te și trage adânc aer în piept. Apoi cere ajutor unei persoane din familie sau din apropiere. Este un simptom care semnalează prezența depresiei post-partum, boală care se tratează.
Ce trebuie sa știi despre plânsul bebelușilor
Bebelușii se nasc cu abilitatea de a plânge și este un lucru bun, pentru că în felul acesta ei ne transmit că ceva nu le e pe plac. Nici nu au cum altfel. Acesta este singurul lor mod de a ne atenționa că ceva nu merge bine.
Aproximativ un bebeluș din zece plânge foarte mult. „Mult“ însemnând mai mult de trei ore pe zi. Cei mai mici de 12 luni par să plângă mai mult după-amiaza și seara, ceea ce devine foarte stresant, pentru că exact atunci ori faci baie unui copil mai mare (în cazul în care ai mai mulți), ori pregătești cina.
Din fericire, această etapă va trece mai repede decât credeți, dispărând, așa cum a și apărut, din neant, în jurul vârstei de trei sau patru luni. Puf!
Cum să gestionăm plânsul bebelușilor
Primul pas: verifică dacă este flămând, obosit, ud, îi e prea cald/prea frig etc. Checklist-ul acesta îl vei folosit doar în prima lună, hai, poate prima lună și jumătate, pentru că în toată această perioadă vei ajunge să-ți cunoști copilul și modul în care plânge. Da, nu e glumă, știu că pare SF acum când citești asta, dar vei vedea, vei știi de îndată cum plânge ce anume își dorește.
NU ignora un bebeluș care plânge pe motiv că ți-a spus cineva sau știi tu de undeva că dacă îl iei în brațe cum plânge îl răsfeți. E cea mai mare prostie! Un bebeluș nu știe să mintă, nu face conspirații. Nu zic că nu va învăța mai târziu, dar acum sunt mult prea departe de ziua aceea. Du-te la el și oferă-i alinare!
Iată câteva strategii care vor ușura crizele de plâns ale bebelușului:
Pune bebelușul în cărucior sau în sling și ieșiți la o plimbare. Dacă nu iești prea obosită, poți lua și mașina. Se pare că pe mulți plângăcioși mici îi adoarme sau liniștește mișcarea ritmică. Dar chiar dacă nu se liniștește imediat, ție sigur îți va fi mai ușor să faci față când ești în mișcare.
Rugați o prietenă sau o vecină, dacă nu pe cineva din familie, să vă ajute în perioadele când știți că bebelușul plânge mai mult. Inexplicabilele crize de „colici“ se manifestă, așa cum spuneam, după-amiezile și serile. E bine să fie cineva care să-l plimbe pe bebe sau să se ocupe de alte treburi urgente seara.
Dacă ești singură, totuși, și te simți copleșită, pune bebelușul într-un loc sigur (cum ar fi la el în pătuț) și ia o pauză de cinci minute. Nu va păți nimic în acest timp, dar e vital ca tu să nu te duci spre el nervoasă, ci având stările tale sub control.
Eu obișnuiam să o pun în pătuț și să mă duc la baie (care era foarte aproape) și să cânt, ori să dau drumul apei de la robinet, ori să pornesc foehnul. De cele mai multe ori se liniștea când făceam așa, și-mi dădea timp să-mi reintru în starea de liniște de care aveam nevoie ca să o liniștesc și pe ea.
Când mângâi bebelușul care plânge, el află astfel că lumea este un loc sigur și previzibil când ești cu el. Cu timpul, primind consolare de câte ori plânge, un bebeluș va descoperi că poate avea încredere în tine și va plânge tot mai puțin. Un bebeluș lăsat să plângă fără a fi consolat poate dezvolta temeri și frici, și se va atașa mai greu de părinții săi.
Plânsul copilului mai mare
Copiii mai mari plâng cam din aceleași motive ca bebelușii, plus încă unele în plus. Frustrarea, jena sau gelozia se vor manifesta la copiii mai mari tot prin plâns, pentru că nu știu să spună în cuvinte că-i deranjează aceste sentimente. Nu știu altfel să spună că ceva este în neregulă, pentru că nu sunt atât de dezvoltați intelectual. Și-atunci plâns.
Nu-l ignora, pentru că dacă nu îl asculți și nu-i explici acum că ceea ce simte este normal și că, mai mult, și oamenii mari simt aceleași lucruri, nu vei mai avea ocazia niciodată să primești titlul de „cea mai bună mamă din lume“ sau „cel mai prietenos părinte“.
Iată câteva sugestii pentru a gestiona cele mai frecvente crize de plâns ale copilului:
Dacă crezi că e obosit, o pauză de odihnă e bine-venită. NU e nevoie să îl pui să doarmă, citește-i o poveste liniștitoare sau cuibăriți-vă unul în brațele celuilalt, ascultând muzică și făcându-vă reciproc un masaj.
Dacă plânge la culcare, e nevoie de răbdare și multă diplomație. Spune-i, spre exemplu, că lucrurile neterminate (de regulă aici vorbim despre joacă) au și ele nevoie de somn. Culcați avionul, păpușa, cuburile în cutie și faceți împreună rugăciunea de culcare.
Dacă are o problemă sau ceva îl supără, oprește-te din ce faci, ieși din rutina pe care o respecți, și stai si-ascultă-l. Fă-l să vorbească, ascultă-l și iubește-l necondiționat. Nu-și va lua nasul la purtare, dar își va lua zborul și îi va fi mult mai ușor să înțeleagă cauza și efectul.
Dacă plânge foarte des și foarte mult și pare că nimic nu-l liniștește, schimbă planul: bagă-l în cada plină cu spumă, plecați la pădure, ori la magazin, ieșiți din rutină. O schimbare e bine-venită și la cei mici, și la cei mari!
Copiii plâng mai puțin pe măsură ce cresc. Și învață, aș adăuga. Învață că și adulții pot fi frustrați, nervoși și triști. Că acestea sunt sentimente care vin, dar trebuie să mai și plece. Că ne îmbolnăvesc dacă rămân. Și că nimeni nu arată bine dacă e supărat și plânge tot timpul.
