Exista doua extreme in modul de abordare al nou-nascutului, si ulterior al copilului, ambele de nedorit si prin urmare de evitat: neglijarea si suprastimularea.
Ce inseamna a neglija bebelusul, respectiv copilul de 1-3 ani ?
Neglijarea copilului nu se refera doar la a uita sa-l hranim si sa-i schimbam scutecele sau a-l abandona in casa singur, aceea fiind neglijare extrema sau mai bine zis crima, in cazul unui copil atat de mic si lipsit de autonomie.
Exista si situatii in care neglijarea este mai „subtila”, parintii nefiind constienti ca este vorba despre asa ceva si nefiind rau-intentionati, dar efectele fiind tot nocive asupra copilului.
De multe ori mamele considera ca daca nou-nascutul este curat, hranit si tinut intr-un mediu propice ca temperatura este suficient si copilului nu-i mai lipseste nimic.
Prin urmare daca plange, este agitat sau pare nemultumit este fara motiv si nu trebuie luat in seama ci lasat sa planga pana se linisteste singur. Aceasta conceptie nu este deloc benefica, deoarece reduce copilul la o simpla entitate fizica, fara a se tine cont ca el are si nevoi emotionale, spaime care noua ni se par fara motiv dar pentru el sunt justificate, sufletesti, nu doar fiziologice.
CITEȘTE ȘI: 10 motive pentru care bebe plange | Cum sa actionam pentru a-l consola?
Prin urmare a nu raspunde prompt tuturor nevoilor nou-nascutului inseamna, din pacate, a-l neglija. El se va resemna pana la urma si nu-si va mai semnaliza atat de pregnant nevoile dar asta nu e un semn ca s-a procedat bine ci doar ca s-a adaptat circumstantelor nefavorabile in care a fost pus.
In alte cazuri parintii isi neglijeaza bebelusul incredintandu-l prea mult unor dispozitive neinsufletite precum balansoare cu diverse functionalitati (muzica, vibratii), leagane, chiar si carucioare sau tarcuri.
Copilul are nevoia primordiala de a simti prezenta umana langa el, in special a mamei, are nevoie cat mai des de caldura bratelor sale, de chipul familiar sau de simpla sa prezenta in incapere.
Este normal sa apelezi la un balansoar cateva minute pentru a-l distra sau adormi, sa-l pui in tarc pentru a fi in siguranta cat faci un dus dar a-l lasa prea mult timp acolo si a-l lipsi prea mult de prezenta ta este tot o forma de abandon si neglijare.
Cand copilul este mai maricel, peste 1 an, neglijarea lui se poate manifesta prin lasarea lui cu orele in fata televizorului pentru a-l tine ocupat si a nu se plictisi si pentru ca tu, ca parinte, sa te poti ocupa „de ale tale”. Acest obicei este nesanatos si cu repercusiuni foarte neplacute asupra dezvoltarii atat spirituale cat si fizice si chiar intelectuale a copilului.
Ce inseamna suprastimularea copilului ?
Intre 0 si 2 ani copilul se afla in faza senzo-motorie a dezvoltarii sale, prin urmare actiunea stimulilor si incurajarea motricitatii sale sunt foarte importante pentru evolutia lui, calea simturilor fiind prima care-i aduce informatii si contribuie la a-i da o idee despre realitatea inconjuratoare.
Insa trebuie sa facem o diferenta clara intre stimulare si suprastimulare. In timp ce prima ii este benefica, cea de-a doua ii dauneaza si trebuie evitata pe cat se poate. Suprastimularea nou-nascutului inseamna a-l bombarda cu prea multi stimuli, mai multi decat ar avea nevoie.
Din dorinta de a linisti copilul, a-l distra sau a contribui la „educarea” simturilor lui, unii parinti exagereaza astfel incat plaseaza bebelusul intr-un mediu prea solicitant pentru el, cum ar fi ipostaza in care in jurul sau este muzica, deasupra sa se invarte un carusel plin de lumini colorate iar mama sa ii zdrangane jucarii langa patut.
Normal ca de cele mai multe ori bebelusul pus intr-o asemenea situatie nici nu se vai distra nici nu se va calma ci va deveni agitat, anxios, va plange.
Tot suprastimulare este si cand exista prea multi vizitatori care vin de-odata sa se minuneze de minunea nou-nascuta. Prea multe chipuri nefamiliare, voci, zgomote, luat in brate, ii vor crea de asemenea agitatie si anxietate, de aceea parintii ar trebui sa organizeze mai bine aceste vizite de curtoazie si sa nu lase rudele si vecinii sa vina la bebelus ca in pelerinaj.
Suprastimularea intervine si in cazurile in care copilul este implicat in activitati atunci cand ii este somn sau este obosit, cand este dus prin magazine prea mari, prea zgomotoase si pentru o durata prea lunga (mai ales in situatia in care este obosit/indispus/ usor bolnav/ somnoros), cand i se face un program prea incarcat si solicitant, in cazul copiilor mai maricei, prea multe optionale la gradinita, prea multe cursuri de dans/pictura/karate etc in timpul liber.
CITEȘTE ȘI: Stimularea proactiva a copilului in functie de varsta
Lasatul copilului in fata televizorului este nu doar neglijare, pentru ca parintele isi declina rolul de educator si il lasa pe seama mass-media, ci si suprastimulare din motive evidente: prea multe culori, imagini care se succed cu rapiditate, zgomot, ca sa nu mai vorbim de violenta din anumite desene animate, limbajul nepotrivit, mesajele subliminale transmise, agresivitatea reclamelor comerciale.
Suprastimularea repetata poate avea drept efect un copil in aparenta „razgaiat”, care face des tantrumuri, un copil anxios, agitat, asa ca este bine ca in dorinta noastra de a accelera dezvoltarea intelectuala a copilului nostru sa nu cadem in capcana ei. De multe ori actiunile care speram ca vor avea efecte pozitive se soldeaza cu efecte negative daca nu cumpanim bine inainte.
