Falimentul creșterii – o noțiune nocivă pentru mine și copilul meu
Georgiana ne-a povestit aventura ei ca mamă a unui copil mai mic decât media, a cărui dezvoltare s-a aflat mereu pe o percentilă joasă sau sub percentila 5. E important să îi descoperi povestea, fie că ești mamă, prietena unei mame sau cadru medical.
Imediat după nașterea celui de-al treilea copil am observat că părea… mic.
Deși s-a născut la termen, era cu vreo 5 cm mai mic decât frații mai mari. Eram îngrijorată, dar toți parametrii erau în limite normale, iar el era vioi și activ. Era un copil sănătos, încă din prima zi de viață. Și drăgălaș foc!
După câteva zile de la externare, am sunat un consultant în alăptare. Am alăptat singură, fără nici un ajutor, doi copii, și iată că nu mă descurcam deloc cu al treilea. Eram extenuată, stăteam cu el la sân non stop, iar el nu lua deloc în greutate. Consultanta în alăptare a petrecut cu mine mai bine de o săptămână extenuantă și, cu greu, am reușit să obținem o atașare mai bună, iar Yanis a început să ia în greutate. Citește pe larg despre: Dezvoltarea fizică a copilului – Graficele de creștere, percentilele și pediatria modernă
La controlul de 1 an am fost certată
Deși m-am străduit mereu să fie bine hrănit, să fie alăptat la cerere, să accepte diversificarea și să mănânce variat și hrănitor, la controlul de 1 an medicul m-a făcut cu ou și cu oțet. Copilul meu era în afara graficelor de creștere. Yanis prefera mereu fructele și legumele și refuza orice mâncăruri hipercalorice. Orice părinte ar fi fost fericit, în afară de noi, care luptam pentru fiecare sută de grame. Piure de cartofi cu unt? Mâncarea preferată a oricărui copil, în afară de al nostru.
CITEȘTE ȘI: Săptămânile minune și salturile mentale care îi ajută pe bebeluși să-și dezvolte simturile și să descopere lumea
Am consultat o mie de specialiști
Pentru că Yanis era atât de mic, am fost trimiși la diverși specialiști, inclusiv la un control de gastroenterologie. Am mers la nutriționist specializat în pediatrie. Am mers la alergolog. Am început să mă documentez singură și am intrat în panică pentru un milion de boli grave și rare pe care le-ar fi putut avea copilul meu.
Nervii mei erau praf înainte și după fiecare masă. Am început să îi suplimentăm alimentația cu formule hipercalorice de lapte praf. I-am adăugat în dietă mâncare pentru sonda nazogastrică, în biberon sau la linguriță. Toți specialiștii ne spuneau să îi dăm mai multe calorii, deși nu părea să fie nimic în neregulă cu el.
Când am auzit de falimentul creșterii, parcă mi-ar fi dat cineva o palmă
A fost o lovitură pentru mine, mai ales știind cât mă chinuiam să îl ajut să ia mai bine în greutate. Pentru că Yanis creștea, dar mai puțin și mai încet decât alți băieți de vârsta lui. Era vesel, energic, vioi, fericit, inteligent, comunicativ, așa cum e și acum. Dar creștea lent, de parcă lentoarea aceasta l-ar fi caracterizat. Era de parcă ar fi fost vina noastră, ca părinți. Majoritatea medicilor cu care am vorbit ajungeau să ne facă să ne simțim vinovați: copilul era în regulă, deci… ce nu făceam bine, de nu creștea?
CITEȘTE ȘI: Bebelușul de 1 AN – Controlul medical de rutină, la ce să te aştepţi
E o povară semnificativă pentru orice părinte
Unii termeni medicali ar trebui să rămână doar în sfera medicală. Nu e de nici un ajutor să îi vorbești unui părinte despre falimentul creșterii copilului său. Această expresie pur și simplu urlă ”eșec”. Determină un stres suplimentar inutil și induce ideea de rușine, de ratare. Mă face să mă simt ca și cum aș face ceva cumplit, care îmi condamnă copilul. Am trăit toate aceste emoții în timp ce aveam în fața ochilor un copil sănătos, dezvoltat conform vârstei, dar mai mic decât ceilalți copii.
Până la urmă, să fii părinte nu e ușor. Nu e nevoie să ți se inducă ideea că ești un părinte de doi bani, din cauza căruia copilul își ratează viitorul. Citește și despre: Bebelușul care nu câștigă în greutate. Ce diagnostic poate să ascundă stagnarea ponderală a nou născutului?
