Atingerea umana are o importanta cruciala in dezvoltarea copilului. Nu degeaba studiile au pus in evidenta diferente din toate punctele de vedere dintre evolutia unui copil care a avut parte de mangaierile parintilor si evolutia copiilor abandonati in leagane, spitale, orfelinate inca de la nastere, care nu au fost atinsi decat pentru a fi schimbati de scutec sau hraniti.
Legatura dintre mangaieri si dezvoltarea creierului
Privarea de atingere umana duce inclusiv la lipsa dezvoltarii creierului, ba in unele cazuri chiar si la moartea bebelusului caci cercetarile au aratat ca nu doar hrana mentine un nou-nascut in viata ci si atingerea umana, imbratisarile, leganatul, plimbatul in brate.
Exista dovezi stiintifice ca pentru a se dezvolta corespunzator, pentru ca inclusiv creierul sa evolueze, este nevoie de atingerea fizica a bebelusului, de apropiere sub forma de tinut in brate, leganat, imbratisari, sarutari, mangaieri, masaj.
Atingerea, mangaierea, sunt mijloace de conexiune cu nou-nascutul si au efecte benefice, uneori chiar miraculoase.
Nu e de mirare ca in tarile avansate in cunostinte medicale este intens promovata tinerea copilului “skin to skin” inca de la nastere. Contactul piele pe piele este de dorit nu doar fiindca ii permite copilului sa se familiarizeze cu mirosul mamei, sa o cunoasca, dar are efecte benefice si asupra alaptarii si inclusiv proprietati terapeutice.
CITEȘTE ȘI: Prima respirație a nou născutului și primele momente ale mamei cu nou născutul
In tarile respective este incurajat si promovat contactul skin-to-skin inclusiv in cazul prematurilor sau mai ales in cazul lor, mamei fiindu-i inlesnit acest contact cu capacitate vindecatoare chiar si in situatiile in care copilul este conectat la aparate.
Aceasta deoarece s-au remarcat imbunatariri considerabile in starea unui nou-nascut premator sau a oricarui copil cu probleme de sanatate: atingerea mamei grabeste si faciliteaza procesul de vindecare.
Beneficiile mangaierii parintilor
Sa incercam sa sintetizam beneficiile mangaierii parintilor pentru a sti sa combatem “teoriile” nocive ale unor “binevoitori” care considera ca bebelusul este un “santajist” si nu trebuie tinut in brate “ca se invata asa” si care venereaza inca zicala absurda care sustine ca “pe copil nu trebuie sa-l pupi decat in somn!”:
Dupa nastere atingerea mamei ii confera siguranta.
La nastere vazul si auzul copilului nu sunt inca dezvoltate, sunt abia in formare, astfel incat simtul tactil este singura modalitate prin care copilul poate sa cunoasca lumea inconjuratoare, mai precis singura modalitate prin care poate obtine informatii despre mama si care-i da un sentiment de siguranta. Imbratisarile, saruturile, purtatul in brate, leganatul sunt cele care, alaturi de zambetul parintilor, ii confera copilului incredere in sine si sentimentul securitatii.
Atingerea este benefica si pentru parinte, inclusiv pentru cel care nu a dat nastere copilului, deoarece il ajuta sa stabileasca o conexiune apropiata cu copilul, sa puna bazele unei apropieri intime;
Dezvolta empatia.
Un copil obisnuit de mic cu mangaierile va sti ulterior, ca adolescent si adult, sa isi exprime afectiunea, sa fie empatic, in vreme ce in cazul celor privati acut de caldura umana cercetarile au aratat ca exista probabilitatea ridicata de a avea tendinte violente, incapacitatea de a-si exprima sentimentele, stima de sine scazuta, tulburari de somn.
Atingerile ne dau informatii importante despre starea de sanatate a copilului: daca are febra, daca este bine hidratat lucru observat prin elasticitatea pielii, daca are abdomenul balonat si altele.
In concluzie nu trebuie sa neglijam deloc apropierea fizica fata de copil si sa credem ca daca “il tinem curat, schimbat, hranit” este suficient. Nici nu trebuie sa limitam mangaierile doar de spaima indusa de altii ca “nu e bine, ca il fac dependent si o sa-l purtam in brate/leganam pana merge la scoala”.
Tuturor bebelusilor le place sa fie tinuti si purtati in brate si s-a constatat ca bebelusii “purtati” fie in brate fie intr-un sistem ergonomic, sunt mult mai linistiti, plang mai putin, se calmeaza mai usor si chiar au o imunitate mult mai buna. Importanta atingerii gentile este deosebita, contactul fizic bland si afectuos avand un rol esential in buna dezvoltare a copilului, in opozitie desigur cu atingerile brutale, manipularea fara atentie si delicatete, care nu doar ca sperie copilul dar ii pot pune si viata in pericol, stiindu-se si de “sindromul bebelusului scuturat” care ucide sau nenoroceste anual sute de bebelusi in lume.
Asadar sa nu ne fie frica sa-i aratam copilului afectiune pe toate caile si sa comunicam mai ales prin atingeri afectuoase deoarece in primele luni acesta este principalul mod de comunicare cu copilul.
CITEȘTE ȘI: Primul An al bebelușului – Primele 52 de săptămâni de viață
