E greu de găsit o definiție a acestei probleme, colicile sugarului, cu atât mai mult cu cât apar regulat, se manifestă zgomotos și, mai ales, fără niciun alt simptom de boală. Dar este clar o problemă care strică cel puțin armonia proaspetelor familii care tocmai se obișnuia cu bebelușul întors de la maternitate.
Colicile sugarului supără întreaga familie a nou-născutului pentru o perioadă. Cum apar, ce le produce și, mai ales, cum să le tratăm.
Să încercăm o definiție a colicilor după simptome
Un bebeluș frumos foc, mâncăcios și care doarme bine (deci, cum spuneam, fără probleme de sănătate) începe, undeva în jurul celei de-a trei săptămână de viață (și acest indiciu este destul de relativ), către seară (apoi seară de seară în jurul aceleași ore!) să plângă cu disperare, strângând din piciorușe și arcuindu-și spatele, cu grimase ale feței care se înroșește de durere, toate acestea însoțite un plâns inconsolabil și imposibil de a fi calmat vreme de câteva ore bune. Se mai zice că colicile dispar ca prin minune în jurul vârstei de 3 luni a bebelușului.
După cum au fost monitorizate de către unii părinți și pediatrii, colicile par să apară la o oră sau două după ce bebelușul a mâncat, dar au fost cazuri când au apărut și în timpul mesei.
Regula celor 3
Dr. Spock, celebrul pediatru, ne vine în ajutor cu următoarea recomandare: dacă acest plâns inconsolabil se întinde pe o perioadă de 3 ore, apare de cel puțin 3 ori pe săptămână, timp de 3 săptămâni la rând, se pare că vorbim despre colici. Sau, cel puțin, așa numim în prezent această problemă a sugarilor.
Pediatrii, deși sunt foarte dese cazurile în care nici specialiștii nu pot pune punctul pe i și stabili un diagnostic clar de colici, reușesc să se pună de acord când susținând la unison: colicile sunt rezultatul unei dureri. A unor dureri recurente care duc la acel plâns ce nu poate fi consolat. Cei mai mulți dintre părinții care s-au confruntat cu colici la bebelușul lor sunt de părere că suzeta îi liniștește.
Calmarea cu medicamente a colicilor
Desigur că e dezamăgitor ca un bebeluș frumos și sănătos să aibă parte de așa experiențe traumatizante, asta în cazul în care vorbim doar despre bebeluș. Dar lângă el, cu ochii cât cepele și cu cearcăne cât casa, sunt părinții epuizați de nopțile nedormite.
Deși mergi cu copilul la doctor, trebuie spus din capul locului că nu există un tratament infailibil. Pentru că nu există încă un consens asupra cauzelor colicilor.
Astfel, medicamentele cuprind preparate pe bază de simeticonă (Infacol, Sab Simplex și Espumisan), dar trebuie încercate fiecare pentru că, fiind posibil să existe cauze diferite de producere a acestor colici, și tratamentul e normal să difere.
Sau să nu funcționeze același tratament pentru toți copiii. Deși medicamentele mai sus amintite au aceeași substanță activă, s-au înregistrat diferențe de rezultat după administrarea lor.
Există medicamente din plante (Bonnisan), ori din ingrediente naturale (Colief) și, de asemenea, există ceaiuri din plante menite să calmeze colicile, ceaiuri ce pot fi consumate atât de către sugar, cât și de către mamă dacă alăptează.
Le găsești la farmacii sau la plafar, precum și în secțiunile nou-născut de la marile centre comerciale. În cazul ultimelor amintite (ceaiurile), însă, intervine dilema legată de recomandarea de a nu oferi alte lichide unui bebeluș alăptat până la vârsta de 6 luni.
Indiferent care va fi opțiunea voastră, discutați despre aceasta și cu medicul pediatru al copilului și luați împreună decizia.
Probioticele în colicile sugarului
În urmă cu vreo 8 ani, știința medicală propunea ca tratament al colicilor sugarului probioticele, folosite până atunci mai ales în timpul tratamentului cu antibiotice. Probioticele sunt culturi vii de bacterii sau ciuperci care există în mod normal în colonul uman și care ajută la o mai bună digestie.
Dincolo de suplimentele cu probiotice, pe care le găsești în farmacii sau în magazinele cu profil naturist și sunt, după părerea tuturor specialiștilor cea mai sigură variantă de crescut aportul de bacterii bune, probioticele se găsesc și în anumite alimente:
- în iaurtul natural făcut în casă (cel din magazin, deși natural, nu le mai are fiind pasteurizat), în murăturile fără oțet, ci în cele puse în saramură (oțetul împiedică dezvoltarea culturilor bacteriene benefice, mai puțin cel de mere!), în brânza de capră și cea de oaie nepasteurizate, pâinea cu drojdie făcută în casă și în măslinele verzi;
- în unele alimente îmbogățite cu aceste probiotice (citește cu atenție eticheta unor iaurturi, spre exemplu).
Alăptezi? Adaugă-le în mâncarea ta și, astfel, va beneficia și cel mic de o infuzie de probiotice! E cea mai sigură cale de a asigura copilului tău necesarul optim de probiotice. Asta pentru că tot studiile despre care vorbeau au scos în evidență faptul că aceste probiotice oferite direct bebelușului ar putea (rar, ce-i drept!) să producă infecții invazive, iar riscul a fost considerat mare ținând cont că aceste neplăceri cauzate de colici dispar după vârsta de 3 luni.
Nu faci nicio greșeală, mai ales dacă alăptezi, și îți îmbogățești dieta cu iaurt făcut în casă sau cu pâine cu drojdie, spre exemplu.
De ce vreau să-ți vorbesc despre deficitul de lactază?
Se mai numește intoleranța la lactoză este și este foarte la modă astăzi, însă, de cele mai multe ori, acest diagnostic este total nejustificat. Din păcate, un astfel de diagnostic poate duce la renunțarea la alăptare, trecerea timpurie a bebelușului la alimente solide și, mai grav, la implementarea unui tratament de lungă durată.
La nou-născuți a fost înregistrată o intoleranță tranzitorie la lactoză (pe care medicii o asimilează fix acelei perioade în care par să fie chinuiți de colici), perioadă care se va încheia în copilărie. Acest deficit degradează lactoza din lapte, de mamă sau formulă, în primele luni de viață.
Lactaza, de obicei, începe a secreta suficient în jurul vârstei de 4 luni, moment în care se ameliorează și colicile.
Mama, cel mai bun medicament
Nu e nicio glumă când spunem că, în cazul colicilor, mama sau persoana cea mai apropiată în primele luni de viață față de bebeluș, par să ofere cele mai de efect tratamente.
Când bebelușul plânge și e agitat sau doar simți că există un disconfort, mama are tendința de a-l lua în brațe și a-l consola. Astfel, căldura corpului mamei, mângâiatul și legănatul, dar și vocea calmă a mamei par să fie foarte liniștitoare pentru un copil care suferă de colici.
La fel de folositoare s-au dovedit a fi culcatul sugarului pe burtică (sau și mai bine burtica lui pe burtica mamei, caz în care se vorbește și de o încălzire), punerea unui prosopel călduț pe burtica bebelușului.
Încercați diferite poziții ale sugarului cum ar fi, de exemplu, legănarea lui pe burtică, pe antebrațul părintelui sau utilizarea de zgomote albe (föhn, mașina de spălat, sunete în principal repetitive care liniștesc). Și nu în ultimul rând, aveți răbdare că va trece!
