Prin definiție, bebelușii care suferă de colici plâng excesiv și nu pot fi consolați. Nu numai părinții se întreabă de ce se întâmplă asta, ci și specialiștii. Iată despre ce discutăm pe larg în acest articol:
Cauze medicale ale colicilor
Și dacă nu observi nici un alt simptom…?
Suntem înconjurați de dovezi ale faptului că fiecare copil se dezvoltă altfel
De ce sunt atât de deosebiți copiii care au colici?
Creierul bebelușilor care suferă de colici este mai reactiv față de unele tipuri de stimulare senzorială
De ce apar aceste diferențe?
Sinteza de melatonină se reglează în jurul vârstei de 9 – 15 săptămâni
Este posibil ca bebelușii cu colici să aibă mai mulți receptori pentru durere în intestin?
Ia colicile în serios
Cauze medicale ale colicilor
Uneori, colicile bebelușului sunt modul în care se manifestă o durere, un disconfort sau o problemă medicală. În acest caz, plânsul este însoțit de simptome ca:
Probleme digestive: diaree sau vărsături;
Semne de tensiune musculară: arcuirea spatelui, încleștarea pumnilor, abdomenul umflat și tare la palpare;
Alte indicii care sugerează suferință: plâns diferit de cel obișnuit, plâns mai intens sau cu o tonalitate mai ridicată.
În cazul în care observi oricare dintre aceste simptome, discută cu medicul.
Și dacă nu observi nici un alt simptom…?
Bebelușul plânge mult, atât de mult încât îndeplinește criteriul clasic pentru colici: plâns care durează mai mult de 3 ore pe zi, de minim 3 ori pe săptămână. Cum se explică, atunci, această manifestare inconsolabilă?
Uneori, vina cade pe umerii părinților – și asta, pe nedrept. Se spune că „Este ceva ce fac ei diferit” sau că ”Sunt mai puțin empatici decât alți părinți” sau că ”Nu petrec suficient de mult timp cu bebelușul” sau că ”Nu reușesc să îi îndeplinească nevoile”.
Pot fi aceste afirmații adevărate? Cu siguranță. Părinții și o mulțime dintre factorii de mediu pot influența cum, cât și când plânge bebelușul. Dar un aspect care este adesea omis ține de diferențele individuale dintre copii. Doi bebeluși crescuți la fel, în același mediu, îngrijiți în mod similar, se pot dezvolta foarte diferit.
Suntem înconjurați de dovezi ale faptului că fiecare copil se dezvoltă altfel
Întreabă-i pe părinții de gemeni și vei obține imediat confirmarea: copiii pot fi foarte diferiți. Pur și simplu, există copii care au rețele neuronale puțin diferite și care se manifestă puțin diferit:
Demonstrează un nivel crescut de emoții negative;
Manifestă o reactivitate crescută la stimularea senzorială;
Răspund în mod atipic la metode care îi ajută pe alți copii să se calmeze (înfășat, legănat etc);
Manifestă o sensibilitate extrem de mare la durere;
Manifestă o absență a mecanismelor hormonale zilnice care ne ajută să ne liniștim noaptea.
În cazul în care te confrunți cu aceste probleme, înțelegerea mecanismelor care stau în spatele lor te poate ajuta să te liniștești, să îți păstrezi calmul, să îți controlezi îngrijorarea. În loc să te simți incapabil, incompetent, insuficient ca părinte, vei fi motivat să găsești soluții diferite, care funcționează, poate, numai în cazul copilului tău. Citește pe larg despre: Viața secretă a creierului copilului – Cum te asiguri că ajuți la dezvoltarea lui?
De ce sunt atât de deosebiți copiii care au colici?
Temperamentul definește modul în care un copil răspunde la factorii de mediu. El poate include reacții afective sau fizice, dar se extinde și la interacțiunile sociale, nivelul de energie sau starea de bună sau proastă dispoziție a copilului. Deosebirile de temperament au fost documentate încă din primele zile de viață. Unele studii reușesc să le evidențieze inclusiv în perioada vieții intrauterine și există dovezi solide că factorii genetici joacă un rol important în apariția lor.
Știai că? Există un studiu efectuat de Blair Pingeton în 2021 care a demonstrat că acei fetuși care manifestă o frecvență cardiacă crescută la vârsta de 34 săptămâni de sarcină au o probabilitate crescută de a manifesta un nivel ridicat de emoții negative după naștere.
Unele cercetări indică faptul că unele variații genetice identificate la nou-născuți se corelează cu o reactivitate mai mare la stres și o revenire mai greoaie la nivelurile normale de cortizol după un eveniment stresant de scurtă durată. Acești bebeluși manifestă emoții negative intense și au o capacitate redusă de a-și autoregla emoțiile la vârsta de 3 luni.
Creierul bebelușilor care suferă de colici este mai reactiv față de unele tipuri de stimulare senzorială
St James-Roberts a efectuat, în 2003, un studiu care a examinat 91 de bebeluși în timpul manevrelor de îngrijire obișnuite: îmbrăcat, dezbrăcat, schimbat scutec, așezat pe pătuț. Copiii care au devenit extrem de reactivi în timpul acestor manevre aveau o probabilitate dublă de a manifesta simptome de colici. Un alt studiu, efectuat la Universitatea din Geneva, a demonstrat că există o legătură directă între modul în care creierul procesează informațiile senzoriale și manifestarea colicilor.
Alexandra Adam-Darque a studiat prin rezonanță magnetică nucleară funcțională creierele a 21 nou-născuți expuși la un miros neplăcut (de varză stricată). Ulterior, bebelușii au mers acasă la programul lor normal. La vârsta de 5 – 6 săptămâni, părinții au fost rugați să țină un jurnal în care să noteze episoadele de plâns și agitație de peste zi, timp de două săptămâni. Pe baza acestor jurnale, unii dintre acești bebeluși au îndeplinit criteriile caracteristice colicilor și s-au identificat legături puternice cu rezultatele obținute la RMN-urile funcționale efectuate anterior. Bebelușii care manifestau colici erau aceiași care manifestaseră un răspuns cerebral intens ca răspuns la mirosul neplăcut. Acest răspuns nu se limita la zonele din creier recunoscute pentru prelucrarea stimulilor olfactivi, ci se extindea în zonele asociate prelucrării emoțiilor negative și durerii. CITEȘTE ȘI: Primul An al bebelușului – Primele 52 de săptămâni de viață
Bebelușii care au colici sunt mai puțin toleranți la stres, tranziții, întreruperi și alți stimuli negativi
Există studii care demonstrează că simptomele de colici se ameliorează atunci când părinții învață cum să limiteze stimularea bebelușilor. Și se pare că acești bebeluși au un răspuns diferit față de manevrele despre care se presupune că ar trebui să îi liniștească.
Știai că? Într-o serie de experimente, părinților vestici li s-a spus să își îngrijească bebelușii într-un mod similar unor triburi tradiționale de vânători-culegători: să îi țină în brațe sau să îi poarte în sisteme de purtare ergonomice timp de măcar 80% din durata unei zile. Atunci când bebelușul plânge, aceștia trebuie să îi răspundă în doar câteva clipe, alinându-l.
Acest comportament a redus semnificativ durata plânsului zilnic la majoritatea bebelușilor…cu excepția celor care sufereau de colici.
Un alt studiu a propus să le ofere unor bebeluși în vârstă de 6 luni o soluție dulce pe care să o guste. Toți bebelușii s-au liniștit, dar efectul calmant a durat doar două minute la bebelușii care fuseseră diagnosticați ca având colici. Citește pe larg despre: Cauzele crizelor de plans la bebeluși si metode care pot preveni apariția colicilor
De ce apar aceste diferențe?
Există mai multe teorii care încearcă să explice aceste diferențe între bebelușii cu colici și restul bebelușilor.
Una dintre ele este că sistemul natural al creierului, care produce opioide endogene ce acționează similar unui calmant, funcționează diferit la copiii care suferă de colici. La majoritatea copiilor, zahărul din soluția dulce acționează ca un semnal care declanșează sinteza acestor compuși în creier. La bebelușii care suferă de colici, acest mecanism este afectat.
O altă teorie are legătură cu sinteza de melatonină, care ar trebui să regleze ritmul circadian. Atunci când creierul bebelușului nu primește suficientă melatonină noaptea, calitatea somnului este afectată. Lipsa de somn poate modifica modul de funcționare a sistemului nervos, făcând copilul mai puțin tolerant la durere sau disconfort. Similar, afectarea sintezei de cortizol poate avea impact atât asupra calității somnului, cât și asupra răspunsului la stres. Citește și despre: Anumite alimente din meniul mamei pot produce disconfort, balonare și colici la bebelușul alăptat
Sinteza de melatonină se reglează în jurul vârstei de 9 – 15 săptămâni
Evident, există variații individuale, așadar este rezonabil să ne întrebăm dacă absența unui ritm circadian bine pus la punct se poate asocia cu prezența colicilor. Un studiu efectuat în 2018 (Ince și col.) a fost confirmat de un altul, efectuat în 2000 (White și col.) și a evidențiat, pe un eșantion de 55 bebeluși, că apariția colicilor este corelată cu reglarea tardivă a sintezei de melatonină.
Este posibil ca bebelușii cu colici să aibă mai mulți receptori pentru durere în intestin?
Există o teorie conform căreia bebelușii care suferă de colici au mai mulți receptori pentru durere la nivel intestinal, ceea ce îi face mai sensibili la durere. S-a observat că acei bebeluși care suferă de colici au o populație bacteriană diferită la nivelul intestinului gros, cu prevalența unor specii bacteriene care declanșează inflamație și gaze și un număr redus de bacterii benefice.
Această schimbare este suficientă pentru a explica nervozitatea bebelușilor care au colici, dar cercetătorii au mai evidențiat un lucru: dezechilibrul microbiotei activează receptorii pentru durere din intestin, făcându-i pe bebeluși mai sensibili la durerile abdominale.
Dacă flora intestinală ar fi singura responsabilă pentru apariția colicilor, tratamentul cu probiotice ar trebui să rezolve problema, lucru care nu se întâmplă întotdeauna. În orice caz, decizia de a administra probiotice bebelușului trebuie discutată cu medicul pediatru. Citește pe larg despre: 6 motive pentru care bebelușul plânge din cauza durerilor de burtică
Ia colicile în serios
Majoritatea copiilor scapă de colici în jurul vârstei de 3 – 4 luni; până atunci, însă, gestionarea situației poate fi extrem de solicitantă pentru părinți. Orice părinte este îngrijorat de evoluția bebelușului său ar trebui să apeleze la ajutorul medicului, care va exclude o altă problemă de sănătate. Odată ce medicul a decis că micuțul este sănătos, părinții pot fi ceva mai liniștiți și se pot concentra la a găsi moduri eficiente de a gestiona colicile și de a-l ajuta pe bebeluș să se liniștească.
La rândul lor, părinții ar trebui să caute ajutor în cazul în care se simt depășiți, în această perioadă dificilă. Poate fi vorba despre o persoană de încredere care să preia îngrijirea bebelușului timp de câteva ore pe zi, dându-le șansa să se odihnească, despre un consilier de alăptare care să le ofere susținerea și experiența, sau despre ajutor de specialitate. Citește pe larg despre: Ce semnifică culoarea scaunului bebelușului. Scurt ghid de ce este normal și ce nu + INFOGRAFIC
