Cum ia naștere unul dintre cele mai importante organe din corpul omenesc, creierul? Ce-l ajută să crească, ce-l determină să se dezvolte? Hai cu noi într-o călătorie care îți poate schimba percepția despre tine și relația cu copilul tău! Creierul unui copil este un mister ce începe să se manifeste în uter, în săptămâna a patra de sarcină. Primele celule ale creierului, neuronii, se formează acum într-un ritm amețitor: 250.000 în fiecare minut. Însă doar 30% din neuroni sunt pe deplin dezvoltați chiar de la naștere, cu terminațiile dendritice, axonice și cu sinapse mature.
Și totuși, înainte de a se naște, fătul este înzestrat cu o sută de miliarde de neuroni. La naștere, acești neuroni vor fi conectați prin cincizeci de trilioane de sinapse care, în douăsprezece luni, ajung la o mie de trilioane. Fiecare celulă este exact unde trebuie să fie, fiecare legătură dintre neuroni, atent organizată. Nimic nu este aleator, nimic arbitrar.
Ca răspuns la cerințele lumii, creierul bebelușului începe să se sculpteze. În primii ani după naștere, creierul unui bebeluș este mai ușor să fie „modelat“ decât în orice altă perioadă. La vârsta de 2 ani, sistemul nervos al copilului are cu 50% mai multe conexiuni neuronale decât va avea la vârsta de 16 ani.
Este vorba despre un proces de reducere a conexiunilor și de moarte a unor celule neuronale. Rezultatul acestei distrugeri îl constituie specializarea, maturizarea ariilor cerebrale și perfecționarea funcțiilor. În primii doi ani, are loc o înmulțire uluitoare a circuitelor neuronale.
De la 2 la 16 ani, conexiunile se reduc și crește specializarea sistemelor neuronale concomitent cu diminuarea plasticității creierului și a sistemului nervos în general.
Sub influența experienței cu mediul, în această perioadă se și formează conexiuni (de exemplu, achiziția limbajului presupune conexiuni neuronale care se structurează în experiențele copilului cu mediul social).
Achiziția limbajului este un proces foarte important în maturizarea creierului. La adult, centrii limbajului sunt plasați pe emisfera stângă. La copil, creierul nefiind încă specializat, până în jurul vârstei de 1 an se va răspunde la stimulările verbale cu întregul creier.
CITEȘTE ȘI: Primul An al bebelușului – Primele 52 de săptămâni de viață
Dezvoltarea creierului la copii – Ferestrele de oportunitate
Creierul nostru are multe domenii diferite pentru a controla acțiunile și gândurile, el se dezvoltă și se maturizează în diferite stadii ale vieții.
Ferestrele de oportunitate sunt perioade optime pentru anumite domenii de dezvoltare – abilități motorii, limbaj, control emoțional, atașament social, a doua limbă. Acestea sunt momentele în care învățarea în anumite domenii se poate dezvolta la o rată incredibilă. Cu alte cuvinte, etapele de maturizare ale creierului au corespondență în dezvoltarea comportamentului.
Se știe faptul că, dacă circuitele neuronale nu sunt activate în anumite perioade critice ale dezvoltării, s-ar putea să nu mai fie niciodată capabile de funcționare. Așadar, timpul este o coordonată importantă a dezvoltării, iar experiențele precoce sunt determinante în acest proces care începe in momentul fecundării.
Perioadele de maturizare și integrare sunt înnăscute, fiind tipare de comportament fixe, programate genetic. Întâlnind experiența, aceste tipare fixe evoluează, generând complexitatea ființei umane.
Reflexele sunt un set de tipare fixe de comportament, înnăscute, universale pentru ființa umană. Un astfel de comportament reflex inițial, manifestat de la naștere, este zâmbetul. Valoarea socială a zâmbetului apare pe la 2-3 luni, odată cu gânguritul, care indică starea de confort a bebelușului.
Nici zâmbetul, nici gânguritul nu sunt controlate de copil, ele apar automat în prezența celui care îl îngrijește. Probabil scopul lor este de a atrage atenția adultului și de a-l determina pe acesta să se concentreze asupra copilului. Căci adultul, fermecat de zâmbetul și gânguritul copilului, se va apropia de acesta, va interacționa cu el pentru a le obține, iar copilul, pentru a se dezvolta, are nevoie de interacțiunea pozitivă cu adultul. Abia pe la 4 luni zâmbetul este un comportament social, controlat de către copil.
Cu toate acestea, copilul orb (până în jurul vârstei de 2-3 luni) zâmbește și el. Dacă nu i se va răspunde cu zâmbete, comportamentul de a zâmbi se va șterge până în jurul vârstei de 4 luni, vârstă la care, la copilul văzător, zâmbetul devine un comportament controlat.
Aceste ferestre sunt eficiente doar dacă există stimuli eficienți cu care copilul poate interacționa. Aceasta înseamnă că, pentru a stimula mai mult înțelegerea limbii, trebuie să vorbești foarte mult cu copilul, mai ales în timpul ferestrei de limbaj.
Sau pentru a ajuta copilul să aibă mișcări coordonate sau să fie activ mai târziu în viață, trebuie să încurajezi și să susții joaca în special în timpul ferestrei pentru a-și dezvolta coordonarea musculară brută. Pentru a ajuta copilul să devină multilingv, l-ai putea învăța o nouă limbă în fereastra lingvistică.
Ce înseamnă dacă pierdem o fereastră de învățare foarte importantă? Înseamnă că putem renunța la speranța că copilul va fi vreodată un muzician sau fizician renumit? Nu neapărat. Aceste ferestre facilitează un copil să învețe o anumită abilitate. Dacă pierdem o fereastră nu înseamnă că copilul nu va putea deprinde acea abilitate, ci doar că va fi nevoie de mai mult efort.
Cum te asiguri că ajuți la dezvoltarea creierului lui
Asigură-te că ceea ce scrie mai jos face parte din comportamentul tău zilnic, mai ales dacă ai în grijă un bebeluș. În felul acesta poți fi sigură că nu vei rata nicio oportunitate de dezvoltare a lui.
Ai încredere în instinctele tale. Cu zeci și mii de informații care te bombardează din toate părțile legate de creșterea și corecta dezvoltare a unui bebeluș, mai că ți-e și frică să mai rămâi însărcinată, nu-i așa? Vestea bună este că ceea ce crezi că este potrivit pentru tine și copilul tău este și corect! Nu e rău să citești tot ce poți, iar consultarea cu ceilalți este binevenită, dar asigură-te că îți ascultați vocea interioară. Uneori, cel mai bun sfat pentru părinți este acela de a face ceea ce-ți dictează inima.
Mângâie-l, sărută-l, apoi iubește-l din nou. Pupă-l doar când doarme, cum zicea bunica, e total greșit. Iubirea este benefică nu doar pentru copii, ci și pentru oameni, în general. Studiile tuturor timpurilor confirmă faptul că îmbrățișarea nu este numai plăcută, ci poate duce la copii mai fericiți, mai sănătoși și mai inteligenți, mai siguri pe ei!
Cântă. Nici nu contează că ai sau n-ai voce ori dacă știi sau nu versuri și cântece, pe copil nu-l interesează asta. Transformă în cântec orice faci, atunci când ai ocazia, și vei avea un copil fericit, deschis spre iubire și foarte înțelept!
Jucați-vă mult! Joacă-te, prostește-te și mișcă-te mult alături de copilul tău. Activitățile de mișcare sprijină dezvoltarea copiilor mici în toate domeniile, inclusiv abilitățile social-emoționale precum încrederea în sine și cooperarea.
Învățați împreună o limbă străină. Ești surprinsă? Nu este nimic mai complicat decât învățarea unei limbi suplimentare și, cu toate acestea, creierul bebelușilor este preprogramat să absoarbă alte limbi în plus față de limba lor maternă. Expunându-le limbile străine într-o manieră consecventă și distractivă atunci când sunt foarte mici le oferi fundația de care au nevoie pentru a-și dezvolta creierașul. Daca nu știi limbi străine, e suficient să învățați cântecele în limbi străine, cântecele pe care le poți găsi pe internet după o simplă căutare.
Laudă-l, susține-l, învață-l să gândească pozitiv. Toți căutăm aprobarea celor din jur și suntem fericiți când primim aprecieri pentru ceea ce suntem sau facem. Bebelușii nu sunt diferiți. Admirându-le dezvoltarea le construim practic o scenă pe care să-și joace întreaga viață de mai apoi.
Dezvoltarea creierului timpuriu este fundamentul adaptabilității și rezistenței umane, dar aceste calități vin la un preț. Deoarece experiențele au un potențial atât de mare de a afecta dezvoltarea creierului, copiii sunt în mod special vulnerabili la influențele negative persistente în această perioadă. Pe de altă parte, acești primii ani reprezintă o fereastră de oportunitate pentru părinți, îngrijitori și comunități: experiențele timpurii pozitive au un efect enorm asupra șanselor copiilor pentru realizare, succes și fericire.
Surse:
