În primele săptămâni după nașterea bebelușului orice sunet poate părea începutul unei probleme și orice formă de plânset poate fi un semnal de alarmă. Toate mamele se străduiesc să răspundă nevoilor bebelușului, însă atunci când plânge cum poți să-ți dai seama exact de ce are nevoie? Majoritatea bebelușilor scot trei sunete simple, dar distincte:
- scâncet: această agitație ușoară sună mai mult ca o solicitare decât ca o plângere (poate însemna o nemulțumire minoră cauzată de foame sau că începe să-i fie somn)
- plâns: sunet puternic care îți solicită atenția imediat și indică o nevoie mai acută, cum ar fi faptul că îi este foarte foame, sete sau frig
- tipăt: acesta este un sunet pătrunzător, atât de puternic și de insuportabil ca o alarmă antifurt și care poate indica durerea, frica sau iritarea mai ales dacă plânsul de mai înainte nu a primit niciun răspuns.
Dacă adăugăm și niște indicii vizuale la sunetele pe care le scoate bebelușul vom putea identifica mai ușor cauzele.
In timp ce scâncește bebe deschide gurița și molfăie? Cel mai probabil vrea să arate că îi este foame.
Bebe cască, se freacă la ochi, își leagănă capul dintr-o parte în alta sau pare că i se închid ochii? Poate fi foarte obosit.
Bebe pare că se uită intenționat în altă parte decât la tine sau începe să sughită? Ar putea fi semnul unei suprastimulari.
Bebe face grimase și se chircește? Poate indica un disconfort abdominal, colici sau altă problemă.
Plânsul este o parte normală a procesului de dezvoltare în primele luni ale vieții unui nou-născut fiind mijlocul lor principal de comunicare în această perioadă de timp. Plânsul este modalitatea tipică pentru un sugar de a exprima foamea, scutecul plin, singurătatea, furia, durerea sau plictiseala, deși unii sugari pot plânge fără niciun motiv. În primele trei luni, este obișnuit ca un nou-născut să plângă până la două ore pe zi, deși acest lucru scade treptat după vârsta de șase săptămâni.
Dar ce se întâmplă dacă țipetele copilului continuă deși a mâncat, scutecul e uscat, este în brațele tale și tu faci totul pentru a-l liniști? Atunci când încerci totul și bebelușul tot nu se oprește din plâns te întrebi dacă nu cumva bebe suferă de colici.
Termenul de colici este folosit pentru a descrie sugarii cu plâns excesiv sau iritabilitate. Colicii urmează, în general, un model de trei: plâns mai mult de trei ore pe zi, mai mult de trei zile pe săptămână și mai mult de trei săptămâni, la un copil bine alimentat și sănătos. Colicii încep de obicei la 3-4 săptămâni după naștere iar în general se ameliorează până la vârsta de trei luni.
Posibile cauze ale crizelor de plâns la bebeluși
Crizele de plâns ale bebelușilor din primele luni de viață sunt asociate de cele mai multe ori cu apariția colicilor. Exită mai multe teorii care explică cauza colicilor:
Imaturitatea sistemului digestiv poate fi considerată o prima cauză a colicilor deoarece ar putea fi vorba despre nedescompunerea totală a produselor alimentare ingerate. Acestea traversează sistemul gastro-intestinal al copilului nedigerate complet, cauzând gaze și dureri abdominale (crampe).
Alergiile și sensibilitatea la diferite alimente. Alergia la proteinele din laptele de vacă (APLV) este cel mai frecvent tip de alergie alimentară întâlnită la sugari. Bebelușul poate fi alergic la anumite alimente pe care le consumă mama care alăptează și în acest caz soluția este dieta de xcludere. Alergiile alimentare dau dureri de burtică, comportament asemănător în cazul bebelușilor care fac crize de colici.
CITEȘTE ȘI: Alergia la proteinele din laptele de vacă (APLV) pe înțelesul părinților
Anxietatea maternă. Bebelușii plâng deoarece simt neliniștea mamei. De aceea mamele calme și relaxate au bebeluși care plâng mai puțin sau deloc.
Imuturitatea sistemului nervos îl face pe bebeluș să se simtă copleșit și să țipe. Astfel, o altă cauză a plânsului la bebeluși poate fi hiperstimularea deoarece toți stimulii din jurul lor și noile senzații pe care le experimentează îi copleșesc și au ca rezultat plânsul la sfârșitul zilei. Când bebelușul este suficient de bine dezvoltat să filtreze stimulii din mediul exterior atunci dispar și crizele de plâns.
Refluxul gastroesofagian. Simptome asociate refluxului care trebuie aduse în atenția medicului care urmărește evoluția copilului de la naștere sunt: regurgitări care pot fi asociate cu vărsături anormale ca și consistență, plâns și iritabilitate, tulburări de somn, dificultați în alimentarea micuțului: sugarii înghit cu pofta urmând să refuze sânul sau biberonul. Dacă suspectezi că bebe suferă de reflux citește sfaturile din acest articol: Ajutorul pe care îl acordăm bebelușului cu reflux gastro-esofagian (RGE). Cum putem hrăni bebelușul în formele avansate de RGE
Alte teorii susțin că există modificari la nivelului de hormoni care controlează mișcarea mușchilor intestinali care provoacă dureri și astfel crizele de plâns.
Bebelușul poate avea și un temperament dificil. Dacă bebe moștenește o fire colerică sau sensibilă el poate să plângă și să țipe, uneori ca răspuns la cele mai mărunte neliniști.
Metode care pot preveni apariția colicilor
Ceea ce vei citi în continuare sunt metode empirice, fără bază științifică, unele încercate de părinți care au descoperit (poate era doar o coincidență) că metoda a funcționat în cazul lor.
Redu anxietatea bebelușului. Chiar și nou-născuții pot simți anxietate, iar acest lucru poate agrava lucrurile. Încearcă să creezi o atmosferă relaxată acasă. Dacă este posibil, odihnește-te și ia masa înainte de începerea crizelor de colicii (de obicei seara). Cu cât ești mai odihnită și mai relaxată, cu atât vei putea face față mai bine.
Colicile se întâmplă mai frecvent atunci când mama suferă de depresie postnatală sau se simte foarte tristă, obosită după nașterea copilului. Dacă crezi că asta ar putea fi cauza, consultă medicul și cere ajutor.
Nu-l supraalimenta pe bebe. Chiar dacă e agitat, nu e cazul să-l pui la sân des doar pentru a se calma. Dacă e vorba de colici, dimpotrivă, nu se va calma, ci este posibil ca burtica prea plină să-l supere și mai rău.
CITEȘTE ȘI: ABC-ul alăptării. Tot ce trebuie să faci pentru ca alăptarea bebelușului să fie o plăcere!
Pune-l pe burtică, pentru a-l ajuta să scoată gazele. Poate ai observat că luându-l în brațe când el se arcuiește de durere de burtică, nu prea pare remediul salvator. Ei bine, l-ai putea ajuta totuși cu această manevră, dacă l-ai ține în brațe astfel încât să stea cu burtica pe antebrațul tău.
Liniștește-l cu zgomote albe. Se spune că zgomotul alb ajută la calmarea colicilor bebelușilor. Zgomotul alb este un zgomot nespecific, cum ar fi cel produs de aspiratoare, mașini de spălat, föhnuri etc. Poți cumpăra chiar și CD-uri cu zgomot alb care au rezultate în unele cazuri și pot calma bebelușii care plâng foarte mult.
Scoate-l pe bebe la plimbare cu căruciorul sau mașina. Dacă ai cum, scoate-l la plimbare cu mașina ori căruciorul, orice vehicul care îl leagănă. Unii părinți disperați, care au pus în practică această metodă, zic că la ei a avut rezultate bune. Este posibil ca zgomotul alb al motorului mașinii și mișcările blânde ale mașinii să fie, de fapt, magia. Plimbările cu căruciorul par la fel de bune. Poate fi mișcarea, legănarea care ajută la calmarea unor copii.
Prevenție și modalități de ameliorare a disconfortului și temperare a plânsului, valabile atât pentru colici cât și alte cauze:
- punem copilul la sân, laptele matern conținând endorfine care suprimă starea de disconfort/durerea
- masaje blânde pe burtică/spate, în sensul acelor de ceasornic care calmează copilul și ajută la eliminarea gazelor
- băița caldă la o temperatură de aprox. 37 C care îi va crea o senzație plăcuta, liniștitoare
- mișcarea piciorușelor imitând mersul pe bicicletă
- interacțiunea mamei cu bebelușul și punerea la piept a acestuia, cântecelele, leganatul și gânguritul
- plimbările în aer liber, plimbările cu mașina
- înfășurarea într-o păturică care cel mai probabil îi va readuce aminte de pântecul mamei.
CITEȘTE ȘI: Primul AN al bebelușului – Primele 52 de săptămâni de viață
