Cunoastem cu totii vorbe precum:”asa sunt bebelusii, plang mult, n-avem ce le face” sau “lasa copilul sa planga, face plamani”. Exista chiar un curent sa-i spunem educational, desi numele este nepotrivit, care se bazeaza pe lasatul bebelusului sa planga pentru “a se elibera” si a invata “sa-si gestioneze singuri emotiile”: metoda CIO (cry it out).
Aceasta metoda este imbratisata de o parte din parinti care cred (sau spera) ca este potrivita pentru a-l invata pe bebelus sa doarma singur, sa stea linistit in patut, sa nu mai ceara in brate.
De ce sa NU lasam bebelusul sa planga?
Insa nu doar sentimentele parintesti ar trebui sa ne spuna ca a lasa bebelusul sa planga fara a interveni nu este normal si benefic pentru dezvoltarea sa si pentru relatia copil-parinte.
In ziua de azi exista numeroase studii si cercetari stiintifice, atat medicale cat si psihologice care dovedesc ca plansul neconsolat are efecte daunatoare si nu ar trebui sa apelam la metode care se bazeaza pe lasarea bebelusului sa planga pana se resemneaza si renunta la semnalarea propriilor nevoi.
Sa vedem ce pericole pandesc copiii ignorati si de ce este bine sa raspundem prompt nevoilor firesti ale bebelusilor:
A lasa bebelusul sa fie supus la stres, plansul fiind un semn clar de stres este o practica neadecvata care ajunge sa-i dauneze copilului pe termen lung, facandu-l mai putin rezistent la boli, anxios, necooperant si neincrezator.
Copiii carora li se raspund prompt nevoilor isi capata mult mai repede independenta, chiar daca se crede contrariul, ca un bebelus lasat sa planga va fi mai putin dependent.
Dimpotriva, a forta independent unui copil va duce la o dependenta mai puternica pe cand lasarea copilului sa se desprinda cand e pregatit il va face mai sigur pe sine si mai descurcaret.
S-a dovedit ca dezvoltarea fizica a copiilor, cresterea lor, depinde in mare masura de atingerea fizica, de contactul cu cei apropiati: un bebelus creste mai bine cand este tinut in brate. A lasa copilul sa planga singur in patut refuzandu-i contactul fizic interfereaza inclusiv cu cresterea sa!
Prin supunerea bebelusului la stres legaturile sale neuronale sunt periclitate. Prin plans se elibereaza hormonii stresului, cortizolul, iar in cantitati prea mari acesta devine un ucigas al celulelor nervoase lucru care nu va fi imediat observabil ci in timp.
Multi parinti spun:”a plans o saptamana la culcare, cateva ore in fiecare seara, apoi n-a mai avut treaba, n-a patit nimic si sigur va uita” dar nu se gandesc ca efectele nu sunt neaparat vizibile pe moment!
Stresul in copilaria mica a fost pus in legatura cu afectiuni ulterioare, precum sindromul colonului iritabil. Prin ignorarea bebelusului capacitatea sa de auto-consolare este subminata in mod ironic, avand in vedere ca aceia care practica CIO (cry it out) sustin ca rezultatul este capacitatea copilului de a se linisti singur.
Insa a raspunde nevoilor copilului, a-l ajuta inainte sa se instaleze stresul va dezvolta copilului abilitatea de auto-consolare in timp. Linistea copilului dupa CIO (cry it out) nu este auto-consolare ci resemnare, renuntare.
Prin ignorare, increderea copilului este subminata: primul an de viata este o perioada sensibila in care se consolideaza increderea copilului in semeni si in mediul inconjurator, in lume.
Cand nevoile copilului sunt indeplinite el invata ca lumea este un loc sigur, ca relatiile dintre oameni sunt de ajutorare si isi dezvolta stima de sine. Cand nevoile copilului sunt ignorate copilul capata neincredere fata de lume iar stima de sine ii va fi scazuta.
Aplicand metode precum CIO (cry it out) sensibilitatea parintelui va descreste, el ar putea sa se obisnuiasca sa ignore si alte semnale mai subtile ale nevoilor copilului, ceea ce va afecta relatia parinte-copil.
In concluzie, inainte de a crede ca lasatul copilului sa planga pana se resemneaza sa nu-si mai ceara nevoile poate fi o solutie, ganditi-va, oricat de obosit si depasit de situatie ati fi la un moment dat si oricat de solicitanta vi s-ar parea viata de parinte, ca a raspunde nevoilor copilului este o cale sigura de a-i asigura o buna dezvoltare.
Un bebelus caruia i se raspunde prompt va fi o persoana mai empatica, mai sigura pe sine, cu sanse mai reduse de a dezvolta agresivitate si depresie si cu competente sociale mai bine dezvoltate.
