Plansul bebelusului transmite mereu ceva. Cand te simti neputincioasa, depasita, gandeste-te la aceste lucruri pe care el ti le-ar transmite daca ar putea.
S-a constatat prin studii si sondaje ca unul dintre cele mai stresante sunete posibile este plansul bebelusului. Cu atat mai mult cu cat este vorba de plansul propriului tau bebelus, cand tu, ca mama, te simti panicata, neputincioasa, depasita de situatie. Cand bebelusul plange ai face orice sa-l linistesti iar cand vezi ca in continuare plange neconsolat fie te gandesti la ce-i mai rau, ca are dureri, vreo boala ascunsa, fie ai tendinta sa te crezi o mama incapabila.
Bebelusul tau plange mult si nu stii mereu de ce? Motivele pot fi diverse dar e bine sa stii ce si-ar dori el sa ai mereu in minte.
Draga mama, bebelusul tau nu poate inca sa-ti spuna ce e in neregula de plange, nu-si poate verbaliza trairile dar cu siguranta ar vrea sa sti urmatoarele lucruri:
“Nu plang pentru a te manipula”. Din pacate majoritatea mamelor am auzit aceste vorbe ingrozitoare, aceasta viziune total deformata cum ca “bebelusii sunt niste santajisti/ bebelusii plang ca sa manipuleze/ sunt manipulatori din nastere”. Este o cruzime sa nu raspunzi plansului bebelusului fiindca “e santajist”, bebelusii nu sunt capabili de asemenea “intrigi”, ei plang pentru a-si semnala o nevoie reala, vitala: poate le e foame, frig, cald, ii doare burta, au crampe sau pur si simplu are nevoie de bratele mamei, de contact uman.
“Faci o treaba extraordinara!” Chiar daca atunci cand bebelusul plange iti pierzi increderea in tine, in abilitatile tale de parinte, nu trebuie sa consideri plansul ca o dovada ca esti nepriceputa. Nu inseamna ca ai esuat ca mama daca nu poti linisti bebelusul instantaneu, esti o mama buna si important e ca faci tot posibilul sa vii in intampinarea nevoilor copilului.
“Nu sunt destul de mare pentru a ma linisti singur”. Este nerealist sa astepti de la un bebelus sa aiba abilitati de autolinistire, acestea survin mult mai tarziu, se invata cu timpul. Un bebelus nu adoarme singur, cum vezi in filme, ci doar asistat: la san, leganat, plimbat sau pur si simplu daca te simte langa el.
Lasandu-l in patut plangand nu inseamna “ca va invata sa se autolinisteasca” ci ii vei produce doar panica, anxietate si faptul ca la un moment dat va inceta sa planga nu inseamna decat ca si-a pierdut increderea ca nevoile ii sunt ascultate. Bebelusul tace intr-un final nu fiindca “s-a invatat minte sa nu mai fie santajist” ci fiindca si-a dat seama ca plange degeaba, ca plansul lui nu conteaza.
Parintii care au impresia ca metoda CIO este benefica ar trebui sa stie ca plansul indelungat creste nivelul de cortisol, denumit si hormonul stresului, si se poate ajunge inclusiv la microleziuni pe creier. Paradoxal, cel mai bun mod de a invata copilul sa se autolinisteasca este sa raspundem mereu plansului sau.
Ma simt mai in siguranta cu tine. Multe mame sunt intrigate cand bebelusul plange punand problema asa:”are scutec schimbat, curat, nu e prea frig nici prea cald, e hranit, nu e bolnav, ce mai vrea?! E clar ca plange de rasfatat”. Dar a sta in bratele mamei e o nevoie la fel de legitima ca a manca sau a avea scutecul schimbat. Simplul fapt ca isi simte mama, caldura ei, ca-i aude vocea,il face sa se simta in siguranta, ocrotit. Nu e nimic in neregula ca bebelusul vrea mereu in brate sau la pieptul mamei, acolo este de fapt locul sau.
Stiu ca ti-e greu si esti panicata dar cand esti calma ma simt mult mai bine. Adeseori se intra intr-un cerc vicios: bebelusul plange, mama se panicheaza, incepe sa se agite, bebelusul o simte si plange si mai mult si mai tare. Bebelusii absorb toate emotiile noastre, de aceea mamele care sunt relaxate si calme au in general parte de bebelusi inistiti iar cele anxioase de bebelusi care plang mult.
Desi pare greu, incearca sa ramai calma chiar si cand bebelusul plange neconsolat, concentraza-te asupra respiratiei sau a oricarui lucru care te ajuta sa te calmezi sau daca te simti foarte agitata si ai posibilitatea, paseaza copilul altcuiva mai stapan pe sine in acele momente: partener, mama, sora, soacra si asa ajungem la punctul urmator:
E in regula sa “chemi intariri”! Nu inseamna ca nu esti o mama buna daca iti chemi in ajutor rudele sau o prietena buna, daca angajezi pe cineva sa faca treaba in casa pentru ca tu sa te poti concentra pe copil, daca apelezi la o bona/vecina sa stea cu copilul cat sa faci si tu o baie relaxanta sau sa mananci linistita. Exista un proverb:”e nevoie de un sat intreg pentru a creste un copil” si se stie ca in comunitatile in care toti se implica in cresterea “la comun” a copiilor acestia sunt mai linistiti.
Ai grija de tine. Nu trebuie sa te neglijezi pana a a incepe sa te simti epuizata, cu nervii zdruncinati, in depresie. Daca simti ca esti pe cale sa clachezi, cere ajutorul, ocupa-te si de tine pentru a putea sa te ocupi de copil. Fa lucruri marunte care te mentin sanatoasa mental: citeste cateva pagini dintr-o carte, mergi singura macar la o mica “sesiune de cumparaturi” la magazinul din apropiere, vorbeste la telefon cu o prietena, vizioneaza un episod dintr-un serial sau orice ce te ajuta sa te detensionezi.
Aceasta perioada va trece. Chiar daca acum ti se pare ca dureaza de o vesnicie si nu vezi “capatul”, sa ai in minte ca e doar o faza si peste un timp te vei uita in urma si totul ti se va parea indepartat.
Te iubesc. Acesta este cel mai important lucru pe care ar trebui sa-l ai mereu in gand: nimeni nu te va iubi vreodata ca bebelusul tau. El inca nu iti poate transmite asta prin vorbe dar toata dependenta lui de tine, nevoia de a se cuibari mereu in bratele tale, asta semnifica.
