În fața propriului copil care pare să sufere, părinții sunt adesea neputincioși și neajutorați. De unde știi dacă și ce îl doare? Ce să faci pentru a-l ajuta? Astăzi, majoritatea îngrijitorilor pediatrici, medici și asistente, sunt de acord că nou-născuții sunt capabili să simtă durerea. În trecut se credea că bebelușii nu simt durere prin noțiuni false de fiziologie și dezvoltare precum mielinizarea, adică formarea incompletă unei teci de mielină în jurul fibrelor nervoase care conduc impulsul spre creierul nou-născutului. Astfel, până în anii 1970 s-au operat uneori bebeluși fără anestezie! Te înfiori doar când te gândești la asta. Întrucât existau riscuri asociate cu anestezia, s-a considerat că nu merită să o folosești pentru că „bebelușii nu erau conștienți și oricum nu și-au amintit”! La începutul pregătirii sale, în 1992, un șef de pediatrie scria: „Bebelușii nu suferă. Când plâng, este de furie, foame, sete sau chiar mai mult. degeaba. Oricum, e bine. pentru ei, ca și primul lor plâns la naștere, le netezește alveolele și îmbunătățește capacitatea de respirație.”
Astăzi, este dovedit și recunoscut universal, nou-născuții au capacitatea de a simți durerea. Ei chiar au uneori reacții dureroase mai intense decât copiii mai mari sau adulții. Mecanismele care inhibă durerea la adulți nu sunt mature în primele luni de viață. Un simplu test de sânge la un sugar este echivalent ca intensitate cu o puncție lombară la un adult! Între 2 și 7 ani, un copil simte durerea mai puternic pentru că nu înțelege că îl vom putea ușura și nu are noțiunea de timp. „În 15 minute, va fi mai bine” nu înseamnă nimic pentru el. Abia de la vârsta de 11 ani percepția durerii este comparabilă cu cea a adulților. De asemenea, știm că există o amintire a durerii care va avea o influență asupra reacțiilor sale viitoare. Prin urmare, unii copii pot avea fobii în timp.
Cum descifrează medicii durerea copilului în spital?
Au grile de evaluare si scale de durere precum pentru cei mici, cântarul facial adaptat copiilor de la 4 ani si scala EVA pentru cei mai mari de la 6 ani. Pentru a contracara durerea și în funcție de intensitatea acesteia, au la dispoziție soluții dulci (30% glucoză) asociate cu sugerea suzetei, medicamente, creme anestezice și plasturi analgezici, analgezie gazoase… Acasă, poți descifra disconfortul si durerea micutului tau si să încerci să le remediezi înainte de o consultatie cu medicul tău. Observația ta este foarte importantă, tu ești cel care îți cunoști cel mai bine copilul. Citește pe larg despre: Resimt bebelușii durerea la fel ca adulții? Cercetătorii au analizat răspunsul creierului la stimuli dureroși
Indicii ca bebelușul suferă sau are o durere:
• Plânge mai mult sau mai puțin ascuțit, plânge sau geme (mai ales în somn). Totuși, plânsul nu înseamnă că micuțul tău simte durerea, nu este cel mai bun semn! Dacă plânsul sau țipătul este neobișnuit și nu face parte din comportamentul său „normal”, e cazul să va puneți întrebări.
• Nu plânge, dar sprâncenele și fruntea îi sunt contorsionate, la fel ca și gura.
• Se agita foarte mult, se enervează.
• Rămâne într-o poziție anormală.
• Prezintă semne de slăbiciune motorie, adică rămâne nemișcat. Nu mai are expresii pe față, nimic nu-l interesează.
• Mișcările lui sunt lente.
• Încă de la 18 luni, înainte de a vorbi, copilul poate „spune” dacă are dureri. Tot ce trebuie să faci este să-l întrebi: „Ai vreo durere? Arată-i mamei”. El este adesea perfect capabil să-și localizeze durerea și să arate locul (mâna, stomacul, piciorul etc.) în cauză.
Citește și despre: Săptămânile minune și salturile mentale care îi ajută pe bebeluși să-și dezvolte simturile și să descopere lumea
Mijloacele de care dispun părinții acasă pentru a ameliora durerea înainte de a ajunge la un consult medical
• Prezența ta, a tatălui său sau a oricărui altcineva pe care îl cunoaște bine, este reconfortantă pentru copil și îi permite să simtă mai puțină durere. A te simți înțeles este liniștitor. Luați copilul în brațe, fără a uita de suzeta, sau chiar legănați-l ușor. Dimpotrivă, îngrijorarea, singurătatea, sentimentul de neputință exacerbează senzațiile dureroase. Pentru un bebeluș, a fi piele pe piele și a fi alăptat oferă o stare de bine. Alăptarea în timpul unui vaccin este un analgezic.
• Nu-i nega durerea, oricare ar fi aceasta. Copilul ar trebui să vă poată spune că are dureri, acesta nu este un semn de slăbiciune. Lasă-l să vorbească.
• Gandeste-te la frig – antiinflamator – in cazul unei lovituri sau dureri dentare si la caldura – relaxeaza muschii – dacă se plange de burtă de exemplu. Așezați întotdeauna sticla cu apă fierbinte sau pachetul de gel într-o husă sau prosop pentru a nu „arde” pielea.
• Distrage-i atenția. Orice îi ocupă mintea îl va împiedica să se concentreze asupra durerii sale. Masarea sau mângâierea unei zone departe de zona dureroasă va diminua senzațiile dureroase. Spune-i povestea lui preferată, joacă-te cu el, urmărește un desen animat, uită-te la televizor etc. În unele cazuri, dacă există o rănire, ascunderea acesteia sub un bandaj poate ajuta copilul să se simtă mai bine.
• Dați-i o doză de paracetamol, în funcție de vârstă și greutate. Niciun alt medicament, aspirină sau ibuprofen nu trebuie luate fără acordul medicului.
Citește pe larg despre: Moduri eficiente care opresc bebelușul din plâns
Ce se întâmplă în mintea adulților când un bebeluș plânge?
Funcția creierului a 80 de persoane (la fel de multe femei ca și bărbați) a fost analizată folosind o scanare RMN, ascultând plânsul înregistrat de bebeluș. Panelul de studiu a fost format din jumătate din părinți și persoane fără copii.
Constatarea 1: mamele nu sunt mai capabile decât tații să detecteze durerea. Prima surpriză, contrar a ceea ce s-ar putea crede, nu există nicio diferență între sexe. „Bărbații sau femeile, ambii părinți au aceeași capacitate de a identifica durerea bebelușului”, Deși mama a purtat copilul, nu are o dispoziție specială pentru a înțelege mai bine strigătele lui de durere. Cu toate acestea, studiul arată că femeile sunt mai receptive decât tații la aceste informații dureroase.
CITEȘTE ȘI: Cele mai importante 4 schimbări în timpul puseurilor de creștere la bebeluși despre care trebuie să știi
Constatarea 2: nu este nevoie să fii părinte pentru a recunoaște plânsul copilului. În mod surprinzător, a fi părinte nu îmbunătățește înțelegerea plânsului unui nou-născut. „Suntem în mod natural capabili să identificăm durerea la bebeluși”, explică neurologul. Zonele creierului care pot identifica cât de dureros este plânsul unui bebeluș sunt zonele lobului temporal, în apropierea zonelor de auz pe care le are toată lumea. Ne naștem astfel echipați să recunoaștem durerea celorlalți, tocmai pentru a acționa cât mai repede. Prin urmare, înțelegerea nevoilor și expresiilor bebelușilor nu poate fi învățată devenind părinte.
CITEȘTE ȘI: Primul AN al bebelușului – Primele 52 de săptămâni de viață
Plânsul de foame este cel mai des întâlnit la nou-născuti si este cel pe care îl vei învața să îl detectezi cel mai repede.
Este posibil să-l recunoști după intensitatea și debutul lor brusc. Văietul bebelușului se transformă rapid în strigăte furioase. Puteți auzi un „waa” „waa” lung și obișnuit și unele mame chiar spun că recunosc cuvântul lapte. Plansul se oprește de obicei cand ridici bebelușul sau când îi oferi biberonul. Copilul tău va recunoaște rapid ritualul de pregătire pentru alăptare sau biberon și se va calma spontan.
Plânsul de oboseală
Deși s-ar putea crede că acest plâns apare mai mult seara, este și posibil să-l auzi în orice moment al zilei, după perioade scurte de veghe sau stimulare. Cel mai bun mod de a identifica plânsul din cauza oboselii este pur și simplu să urmărești copilul. Fie că el cască, are ochii roșii, îți poate spune că este obosit. El poate, de asemenea, să-și întoarcă capul dintr-o parte în alta, ca și cum ar fi vrut să se ghemuiască. Unii bebeluși ajung chiar atât de departe încât se aruncă pe spate pentru a ne anunța dorința lor de a se odihni. În mod normal, plânsul se oprește atunci când ghemuiești copilul în brațe sau îl așezi în patul lui, unde își va găsi confort și calm cu suzeta sau pătura lui preferată.
Plânsul este o parte normală a procesului de dezvoltare în primele luni ale vieții unui nou-născut fiind mijlocul lor principal de comunicare în această perioadă de timp. Plânsul este modalitatea tipică pentru un sugar de a exprima foamea, scutecul plin, singurătatea, furia, durerea sau plictiseala, deși unii sugari pot plânge fără niciun motiv. În primele trei luni, este obișnuit ca un nou-născut să plângă până la două ore pe zi, deși acest lucru scade treptat după vârsta de șase săptămâni. Citește în continuare despre: Cauzele crizelor de plans la bebeluși si metode care pot preveni apariția colicilor
