Am putea să începem cu ora 5 dimineață. Nu pentru că e dimineață sau pentru că atunci ar începe ziua, căci mai nou zilele tale nu mai au început sau sfârșit. Ele au devenit un continuu extenuant din clipa în care ai ajuns acasă, până când…. De fapt, nimeni nu știe până când. Dar ora 5 este un moment bun.
Asadar: este 5 dimineata, ai reușit să dormi aproape 40 de minute înainte ca foiala micuțului la el în coșuleț să te fi trezit. Ai putea să juri că au trecut abia 30 de secunde de când a terminat de mâncat. De asemenea, ești aproape sigură că ochiul stâng îți sângerează, pentru simplul motiv că nu ai apucat să îl închizi de 3 săptămâni, de când ai născut, astfel că probabil a început să se usuce și să cadă…
Te ridici în fund în pat și pui bebelușul la sân. La inceput durea, dar acum probabil că mameloanele ți-au amorțit complet, că de la atâta supt, s-au transformat în piele bătucită. Când te gândești la ele, prima idee care îți vine în minte sunt tălpile lui Tarzan.
Te străduiești să nu adormi cu bebelușul în brațe. Adică, peste bebelus. Aproape că ațipești pentru câteva secunde când tresari îngrozită, căutând deja bebelușul în jur, întrebându-te dacă nu cumva l-ai sufocat deja cu sânii uriași și dureroși.
Răsufli ușurată după ce observi că micuțul este încă atașat la tzitzi. Te încearcă un sentiment de mândrie: ești o “mamă perfectă”, căci nu dormi niciodată cu bebelușul în pat, obicei atât de periculos! Clipești ceva mai lung…
…și te trezești 90 minute mai târziu!
UNDE E BEBELUȘUL??
E tot acolo. Cu sânul în gură, doarme liniștit, molfăind din când în când la chestia aia care acum arată aproape ca o pungă goală. Între timp, celălalt sân e tare ca piatra, iar din el se scurg picături de lapte care deja ți-au udat pijamaua. Și pantalonii, și cearceaful, și probabil și salteaua.
Încerci să îți eliberezi sânul gol și să îl muți pe bebe la cel plin, și cu asta ai dezlănțuit urgia naturii.
6.45 – 7.30
Legeni, sâsâi, cânți, mângâi, masezi, țopăi, în picioare și pe minge, mergi, cânți, implori, spui o rugăciune și din când în când plângeți amândoi.
7.30
Ai reușit să pui bebelușul în coșuleț și ai inventat o manevră demnă de un crab ninja ca să te poți îndepărta fără ca micuțul să sesizeze schimbarea de presiune atmosferică declanșată de îndepărtarea ta la mai mult de 10 cm. Tragi ușa în urma ta, pentru că nici un zgomot din casă să nu deranjeze somnul liniștit. Toate cărțile care spun că nou-născutul trebuie obișnuit să doarmă și pe zgomot de fundal sunt o prostie; cu siguranță le-a scris cineva care nu a încercat niciodata să adoarmă un copil! Al tău se trezește și la crănțănitul acarienilor din salteaua din camera alăturată…
Intri în baie și pornești apa de la duș, gândindu-te la relaxarea unui jet de apă caldă pe corpul obosit. Nici nu ai apucat să te uzi bine și oprești brusc apa, căci ai auzit bebelușul plângând.
Alarmă falsă. Pornește iar dușul. Stai! Plânsete. Nu, iar ți s-a părut. Stop! Nu, sigur ți se pare, sunt alarme false.
Și jocul continuă până când ai înghețat de tot, jumătate din somnul bebelușului s-a dus deja, iar tu nici nu ai apucat să dai cu șampon pe păr.
Te bate un gând să îți pui o pereche de blugi curați și o bluză. Dar înainte să apuci să zăbovești prea mult asupra acestui gând, deja ești îmbrăcată cu o pijama curată. Măcar e curată…!
Verifică ce face bebelușul: prea doarme liniștit și au trecut deja 15 minute! Dacă s-a întâmplat ceva?!?
Nu, doarme ca un îngeraș. Simți cum inima îți este inundată de liniște, iubire și un pic de mândrie, când se aude un pârțuleț demn de Yeti. Iar magia se destramă în fața ochilor tăi: ochișorii se deschid larg, brațele sunt aruncate în lateral, piciorușele se întind. Te pufnește râsul, căci nu e de ici de colo să te trezească zgomotul propriului parțuleț, dar realizezi că de fapt ai lacrimi în ochi, căci bebelușul e treaz și nemulțumit.
7.45
Te lupți cu bebelușul flămând, încercând să îl pui la sân. Cu ochii holbați și gura larg deschisă, își mișcă întruna capul, dă din mâini și din picioare și seamănă mai degrabă cu un mic extraterestru, ceea ce nu e de natură să îți ușureze misiunea. Ai senzația că urmează să te mănânce cu totul.
Te prăvălești pe canapea și îl lași să îți devoreze sânul deși știi că nu ar trebui să faci asta: o să se învețe să adoarmă la sân, o să adoarmă numai la sân până pe la 15 ani, iar tu nu o să mai dormi o noapte întreagă niciodată, în tot restul vieții tale. Sentimentul de vinovăție nu reușește, totuși, să te ridice de acolo. Te uiți, epuizată, la copil și observi că scalpul se mișcă ușor. PANICĂ.
Te întinzi către telefon și scrii repede pe Google: fontanela pulsează. Oh, totul e în regulă. E normal.
Închizi ochii 10 minute și iar te simti vinovată: probabil că ar trebui să folosești acest timp pentru ca tu și micuțul să vă priviți în ochi unul pe celălalt, ca să îi zâmbești, să îl așezi pe burtică, să îi cânți sau să îi citești, sau măcar să ascultați împreună niște Chopin. Până la urmă, fulgușorul tău de nea are nevoie de un mediu stimulant ca să se dezvolte cât mai bine, altfel îl condamni la o viață mediocră și nefericită.
Cauti pe Google “activități cu nou-născutul”. Descoperi că la vârsta de 3 săptămâni, bebelușul tău nu apucă jucăriile așezate lângă el și te simți ca ultima ratată. Îți notezi pe lista de activități să deschizi un cont pe numele copilului, pe care sa îl alimentezi cu bani pentru terapie. Cine știe ce îi va povesti psihologului despre copilăria lângă o astfel de mamă… Plângi.
10.30
Pui bebelușul pe pat lângă tine, pentru o conversație. Realizezi că nu ai ce să îi spui. El pare mulțumit privind la umbrele de pe tavan. Tu te simți respinsă, dar te încearcă un sentiment de ușurare că măcar pare mulțumit.
11.30
Ai dezinfectat chiuveta de la bucătărie, ai mai uitat de un ceai care de acum e rece (îl bei și așa) și te bucuri că au trecut deja 20 minute de somn liniștit. Desigur, bebelușul are un senzor care îl anunță că mami se gândește să se relaxeze, deci se trezește urlând. Îl hrănești iar.
13.00
Ai muncit 40 minute să adormi la loc copilul, care a plâns atât de tare încât rămânea fără aer, așa că ai țipat la el să respire, într-un moment de panică, iar acum plângi la rândul tău pentru că ai jurat să nu țipi niciodată la el și pentru că ai citit câte efecte negative are țipatul.
Oricum nu ești o mamă bună, așadar ce mai contează…? Scormonești febril în sertarul cu daruri inutile și găsești suzeta pe care o pui la sterilizat cu o mișcare hotărâtă. Acum, că bebe doarme, ai putea să mănânci ceva. Nutella pe pâine: o să ai în curând timp și pentru mese sănătoase și hrănitoare, nu-i așa?
13.30
Cu suzeta în gură, copilul doarme de ceva vreme. De fapt, doarme atât de liniștit, încât te întrebi dacă totul e în regulă. Te apleci deasupra lui pentru a te asigura că respiră, iar o șuviță de păr îi cade drept pe față. Așa că alaptezi iar.
14.30
După aproape o ora de pregătiri, sunteți gata să ieșiți pe ușă să luați aer. Aveți nevoie de relaxare! Imediat ce ai reușit să cobori landoul de la etajul 5, auzi un sunet cunoscut: bebe a făcut caca. În scutec, pe haine și da… un pic pe păturica din cărucior. Izbucnești în lacrimi înainte de a te consola cu gândul că oricum ai prefera să vezi un film.
15 – 18.30
Te așezi pe canapea cu bebelușul în brațe, telecomanda și telefonul lângă tine. Alăptezi și schimbi programele și faci 1000 de poze drăguțe cu expresii faciale haioase ale micuțului, ca să le trimiți bunicilor și să le demonstrezi cât de bine te descurci.
19.00
Tati ajunge acasă. Îi pui copilul în brațe și te ascunzi în cămară cu un pachet de biscuiți. Te încearcă un sentiment de gelozie căci cu tati, bebe nu mai plânge. Cauți pe Google “Cum îți dai seama dacă bebelușul nu te iubește”.
20 – 22.30
Alăptezi. Încerci să adormi copilul. Mai alăptezi un pic, mai încerci o data, realizezi că ți-ai petrecut mai bine de 2 ore din viață într-o cameră, pe întuneric, singură, când ai putea să faci același lucru cu copilul dormindu-ți pe piept, alături de soț, în fața televizorului.
22.30 – 5
Te târăști în pat ca să dormi, adică să ațipești de câteva ori, printre schimbări de scutece și alăptări infinite, în întuneric, în timp ce soțul sforăie încetișor și mulțumit lângă tine. Cauți pe Google cât de grav ar fi să renunți la alăptat și să treci pe lapte praf, măcar biberonul poate să i-l ofere și soțul!
5.00
Bună dimineața!
