Increderea in sine este una dintre trasaturile pe care oricine ar trebui sa si-o dezvolte deoarece este cu siguranta una dintre cheile succesului. O persoana cu incredere in sine este apta sa faca fata oricaror provocari ale vietii, stie sa se auto-aprecieze corect, sa se valorizeze, are o stima de sine ridicata, constiinta propriei valori si capacitatea de a gasi in sine resurse pentru a depasi orice obstacole.
De multe ori parintii cred ca e necesar sa ofere copilului deprinderi de comportare frumoasa in societate, sa-l invete sa fie generos, respectuos, dar trebuie sa ne gandim in primul rand ca stima de sine este baza vietii fericite a oricarui adult de aceea trebuie sa-l ajutam pe copil sa si-o construiasca inca de mic.
Ce este stima de sine si cum se manifesta la un copil?
Stima de sine este modul in care ne raportam la noi insine, felul in care ne privim, cat de mult ne placem si avem incredere in noi. Parintele sursa principala a simtului de auto-apreciere al copilului, parintele este cel care il poate face pe copil sa se simta important, apreciat si prin urmare sa se aprecieze si el insusi.
Stima de sine implica si sentimentul pe care-l ai cand te uiti in oglinda dar mai ales sentimentul pe care-l ai “privind in tine”: ce vezi acolo? Iti place ce vezi in tine? Te apreciezi, te accepti, te placi asa cum esti?
Cum se manifesta lipsa stimei de sine?
Lipsa stimei de sine se reflecta in primul rand in probleme de comportament, atat la parinti cat si la copii.
A avea stima de sine nu inseamna, cum ar putea crede unii, a fi narcisist sau egocentrist, a te considera superior tuturor ci a avea o imagine realista asupra propriilor calitati si defecte, a-ti cunoaste punctele forte si a incerca sa lucrezi la punctele slabe.
Lipsa stimei de sine la un copil duce la neincredere in propriile forte, inhibitie, spirit de turma, influentabilitate, lipsa de sociabilitate, comportamente anti-sociale.
Ce putem face ca parinti pentru a ajuta la construirea stimei de sine a copilului?
Putem practica Attachement Parenting. Multi parinti au auzit de acest curent dar nu stiu exact “cu ce se mananca” si au impresia ca e un fel de secta in care se respecta niste reguli stricte si niste pasi ca niste algoritmi.
De fapt este simplu: a fi un parinte atasat inseamna a arata empatie fata de copil, a-i intelege nevoile si a-i raspunde cu promptitudine acestor nevoi.
A raspunde cu promptitudine nevoilor copilului duce la formarea valorii de sine, inca de nou-nascut copilul simte ca inseamna ceva din moment ce chemarile sale nu raman fara raspuns.
Pe cand ignorand plansetele lui, considerandu-le “rasfat” sau “santaj”, amanand cat mai mult raspunsul la nevoia lui de a fi luat in brate, mangaiat, hranit, schimbat ii subminam increderea in sine si in cei din jur.
In primii doi ani creierul copilului creste foarte repede de aceea sunt acesti doi ani atat de importanti si se pune accent pe rolul parintilor in acesti primi ani.
Putem sa ne imbunatatim propria incredere in sine. Se spune ca “parinteala” este terapeutica si in calitate de parinti putem sa ne vindecam propriile rani din copilarie si sa ne imbunatatim imaginea de sine.
A fi parinte iti da ocazia sa fii acel parinte pe care ai fi vrut tu sa il ai, iti da ocazia sa simti ca repari greseli ale parintilor tai sau cel putin ca nu le repeti cu copilul tau.
Daca suferi de stima de sine scazuta si crezi ca e rezultatul modului in care ai fost crescut de parintii tai poti incepe procesul de vindecare tocmai datorita faptului ca acum esti tu parinte.
Aminteste-ti modurile prin care parintii tai te faceau sa te simti increzator in sine si modurile prin care reuseau sa te faca sa te simti nesigur, neincrezator si aplica doar primele cu propriul tau copil, fiind mereu atent sa le eviti pe cele din urma, chiar daca e greu, caci avem tendinta de a repeat greselile parintilor, de a urma acelasi tipar.
E momentul sa schimbi tiparul si sa pastrezi doar ce a fost bun in traditia familie!
Joaca-te cu copilul tau! Nu ezita sa te joci cu copilul tau, joaca e o modalitate extraordinara de a afla multe despre copil si despre tine insuti!
Faptul ca iti petreci timp jucandu-te cu copilul ii da sentimentul ca este valorizat, ca nevoile lui conteaza, ca e destul de important incat sa-i acorzi timpul tau.
Nu privi ca pe o indatorire joaca, priveste-o ca pe o investitie pentru un bun comportament al copilului, pentru dezvoltarea lui armonioasa. Este important sa te “focusezi” pe joaca fiindca un copil isi simte parintele cand este distras, cand este doar fizic atras in joaca si de fapt se gandeste la altceva.
Dandu-i intreaga atentie il faci sa se simta special.
Incurajeaza-ti copilul sa-si exprime emotiile, sentimentele, trairile, nu sa si le inabuse! Un copil indemnat sa isi reprime prea mult emotiile va deveni un adult introvertit.
In plus respingand emotiile copilului, indemnandu-l mereu sa se controleze, ii transmiti mesajul ca te temi de trairile lui sau ca nu-ti pasa de ele, nu vrei sa le intelegi. Este foarte important ca un copil sa se simta in largul lui si sa-si exprime emotiile, sentimentele, iar parintele sa i le accepte, este calea spre o relatie de familie armonioasa.
Nu in ultimul e bine sa nu luati dezvoltarea stimei de sine a copilului ca pe o indatorire si ca pe ceva ce trebuie monitorizat zilnic!
Nu trebuie sa picati in extrema de a chestiona zilnic daca ati facut tot posibilul pentru a mai contribui la ridicarea stimei de sine a copilului: nu voi, ca parinti, o construiti ci doar puneti bazele pentru ca ea sa se dezvolte natural, pe un teren propice.
Nu iti trebuie tone de studii, nopti de cercetare stiintifica sau o facultate de psihologie pentru a face acest lucru, nu trebuie sa fiti bantuiti de temerea ca nu faceti suficient de multe, ci sa va bucurati din plin de viata de parinte, cu relaxare, cu voiosie, sa raspudenti nevoilor copilului, sa-l imbratisati mult, sa-l incurajati si sa-l sustineti mereu.
