Inca de cand sunt gravide viitoarelor mame le este inoculata ideea ca ar trebui sa aiba grija din primele zile ca bebelusul sa nu devina “rasfatat”, stiindu-se ca ei, bebelusii, sunt niste “mici santajisti”, niste “priceputi manipulatori”.
Aceasta trista conceptie este atat de raspandita si atat de vehement sustinuta, desi fara argumente, incat multe mame ajung chiar sa creada in aceasta teorie eronata. Desi ratiunea si sufletul le spun ca nou-nascutul nu a venit pe lume sa “manipuleze”, ele ajung sa aplice anumite sfaturi crezand ca cei care le ofera stiu mai multe iar ele sunt neexperimentate, fiind la primul copil.
Ce se considera deseori drept “rasfat”?
In opinia multora, bebelusul rasfatat este cel care isi doreste sa fie tinut in bratele mamei, care nu adoarme decat la san, leganat sau oricum altfel decat singur si fara “scandal”, care plange cand mama sa iese din raza sa vizuala, caruia nu-i face placere sa fie inconjurat si “giugiulit” de catre necunoscuti, care nu sta in carucior de fiecare data cand este pus acolo si asa mai departe.
Dar sunt aceste manifestari forme ale rasfatului?
Categoric NU. Bebelusii nu sunt manipulatori, ei nici nu au aceasta capacitate, ei nu plang pentru a manipula ci pentru a exprima o nevoie, pentru a comunica. Etichetandu-i drept santajisti sau rasfatati, interpretandu-le manifestarile drept manipulare sau alint, noi practic taiem comunicarea cu ei in loc sa incercam sa descifram semnalele transmise.
Cum ar trebui sa interpretam plansul bebelusului?
Doar fiindca noi stim ca plansul adultilor poate fi o forma de manipulare, nu inseamna ca putem transfera acest lucru pe seama nou-nascutilor. Bebelusii nu pot plange “la comanda” pentru a impresiona, nu se pot preface nefericiti, plansul lor nu este o unealta de manipulare ci o unealta a instinctului.
Ei folosesc plansul ca forma de semnalizare a nevoilor, plansul bebelusului nu e niciodata fara motiv chiar daca exista abordarea frecventa:”e hranit, schimbat, n-are de ce sa planga, clar plange din rasfat!”.
Care sunt consecintele ignorarii semnalelor transmise de copil si interpretate ca posibil rasfat?
Ignorand semnalele transmise de copil, punand plansetele sale pe seama rasfatului, taiem practic puntile de comunicare dintre noi si copil iar acest lucru se va repercuta si in viitor, nu doar in situatia de moment.
Bazele comunicarii se pun inca din primul an de viata iar bebelusul caruia nu i s-au indeplinit nevoile, caruia nu i s-a raspuns semnalelor non-verbale, va putea deveni un copil care face tantrumuri frecvent sau unul care nu are incredere in sine si in ceilalti.
Este foarte important ca parintele sa inteleaga motivatia din spatele limbajului non-verbal al bebelusului, sa interpreteze plansul copilului.
Bebelusul plange fiindca are o problema reala: ii este foame, sete, frig, teama, are o durere sau pur si simplu simte nevoia de apropiere. Raspunsul la plansul copilului va contribui la formarea si consolidarea unei bune comunicari.
Lipsa raspunsului va genera o comunicare deficitara nu doar pe moment ci si mult mai tarziu.
In concluzie nu se poate vorbi despre rasfat la bebelusi, de fapt nici la copii de cativa ani, cu atat mai putin la nou-nascuti. Este drept ca nu toti bebelusii sunt la fel, unii plang mai mult, au colici, sunt mai solicitanti, au diferite temperamente.
Nu inseamna ca unii sunt mai linistiti fiindca sunt “cuminti” iar altii mai solicitanti fiindca sunt “rasfatati” ci fiindca au nevoi mai multe sau fiindca nu sunt intelesi in comunicarea lor non-verbala.
Cum apare rasfatul la copii daca la bebelusi nu este posibil?
In primul rand majoritatea copiilor rasfatati nu sunt cei carora li s-au indeplinit prompt nevoile ci aceia care au fost ignorati, au acumulat frustrari si au ajuns sa incerce sa atraga atentia prin orice mijloace.
Devin rasfatati – in sensul de “razgaiati”, nu acei copii carora li s-au indeplinit nevoile firesti ci cei in cazul carora parintii au incercat sa suplineasca lipsa indeplinirii unor nevoi precum apropiere, afectiune, prin indeplinirea unor dorinte strict materiale.
O parte din parinti de frica sa nu “rasfete” copilul tinandu-l prea mult in brate investesc in balansoare scumpe, cu “multe functii” si in jucarii sofisticate care sa-i tina ocupati cat mai mult fara sa le solicite atentia.
Vor continua pe acest tipar si mai tarziu, suplinind disponibilitatea lor fizica sau afectiva cu diverse bunuri materiale, care ii vor transforma in rasfatati sau egocentristi.
Parintii trebuie sa tina cont si de faptul ca copiii sunt oglinda felului in care s-au comportat cu ei: copiii nervosi, nerabdatori, dictatoriali in relatiile cu altii, preiau aceste manifestari de la primele lor modele, parintii.
De asemenea daca parintii obisnuiesc sa-si santajeze copiii – “nevinovatele” negocieri de tip “nu primesti desert daca nu mananci legume/ nu mergi in parc daca nu-ti strangi jucariile” sau “daca te comporti frumos iti cumpar o jucarie” nu ar trebui sa se mire cand vor vedea ca ai lor copii preiau modelul si nu vor sa faca nimic fara sa primeasca ceva in schimb.
Modul in care ne raportam la copil inca din primele zile de viata isi va pune amprenta asupra evolutiei copilului. De aceea ar trebui sa vedem in bebelus o creatura care are toata nevoia de dragostea, apropierea, empatia si respectul nostru, nu ca pe un mic dusman care abia asteapta sa “profite de slabiciunile noastre”, sa ne manipuleze si sa devina un rasfatat.
