Exista expresii care ne-au intrat in obisnuinta si le folosim frecvent dar suntem constienti oare de efectul lor? Iata cateva sintagme de care ar fi mai bine sa te lipsesti.
In teorie nici un parinte nu isi doreste sa isi raneasca copilul, nici macar prin vorbe. In practica insa multi o fac, in general fara sa isi dea seama.
Cuvinte sau fraze care ne vin spontan sau cautat si care ni se par inofensive sau chiar educative, pot avea efect contrar de aceea ar fi bine sa ne gandim de doua ori inainte de a le adresa. Iata cateva dintre ele, probabil cele mai frecvente.
8 expresii pe care sa nu i le mai spui copilului
Daca mai faci asa, plec si te las aici. Multi parinti cand se simt depasiti de un comportament nedorit al copilului, un tantrum pe strada sau in magazin de exemplu, “apeleaza la amenintarea “te las aici, plec fara tine”.
La un copil mic aceasta se poate transforma in panica reala, in convingerea ca daca nu sunt la inaltimea asteptarii parintelui pot fi parasiti.
Asemenea amenintari, insotite uneori si de punerea in scena a unei indepartari de copilul “neascultator” ii vor induce teama de abandon si il vor face anxios.
Ma faci de rusine! Orice copil vrea sa simta ca parintele este mandru de el si il iubeste asa cum e el.
Spunandu-i ca te face “de rusine” sau “de ras” il faci sa se simta nedemn si in plus ii induci credinta ca gura lumii, opinia celorlalti, e mai importanta pentru tine decat sentimentele sale.
Spunandu-i “mi-e rusine cu tine” nu vei schimba comportamentul nedorit ci ii vei submina stima de sine si-l vei face sa se simta umilit.
Expresia ar trebui sa fie evitata si pentru simplul motiv ca fiecare ar trebui sa se simta rusinat de propriile fapte, nu ale altora. Afla de aici de ce rusinea nu este o treapta in educatie!
Daca o iubesti pe mama, faci asta. Este o forma de santaj emotional si multi parintii apeleaza la aceasta tocmai fiindca mizeaza pe eficacitatea lui.
Caci majoritatea copiilor raspund la un asemenea argument suprem, desi este evident ca nu este argument ci manipulare.
In timp insa a face ceva fara convingere, doar de dragul parintelui sau de teama de a-l dezamagi va naste multe frustrari care ar putea izbucni inclusiv la maturitate in relatia parinte-copil.
Sa nu mai vorbim ca la randul sau copilul ar putea apela la acelasi argument atunci cand isi doreste ceva de la parinte sau de la altii, perpetuand aceasta forma bolnavicioasa de conditionare.
Lasa-l pe el ca e mai mic. In raport cu un copil mai mic multi parinti asteapta de la unul mai mare, chiar daca doar cu un an-doi, multa intelegere si intelepciune.
Insa nu e tocmai fair-play sa ceri de la un copil de 3 ani intelegere si acceptare ca unul de 2 vrea exact jucariile lui, il loveste sau il impinge si asa mai departe, caci in definitiv este tot un copil.
Mai bine evita intalnirile cu copii mai mici care il frustreaza intrerupandu-i joaca sau foloseste alte explicatii mai detaliate nu “scuza” ca alt copil e mai mic deci poate face orice, mai ales ca in raport cu un copil mai mare va fi el cel mai mic si va intelege ca intr-o asemenea situatie se poate comporta oricum.
Tu nu poti, ca esti mic! Asa este, copiii sunt mici pentru multe lucruri, pentru a se imbraca fara ajutor, a se catara, a folosi tacamurile si multe altele.
Dar spunandu-i mereu asta unui copil de 2-4 ani nu facem decat sa-i provocam frustrari sau sa-l ambitionam sa ne arate contrarul cu riscul de a se pune in pericol.
Este de preferat sa gasim alte formulari pentru a-l convinge sa nu faca lucruri pentru care nu este pregatit, nu sa-i servim replica “tu esti mic” caci si omuletii au orgoliul lor si nu le place sa fie minimalizati.
Cutare de ce poate si tu nu? Si alte variatiuni pe aceeasi tema: cutare e cuminte si tu nu, cutare isi aduna jucariile si tu nu, cutare recita mai frumos si asa mai departe.
Multi parinti fac aceste comparatii in scopul de a-si motiva copilul dar de fapt au drept efect pierderea increderii in sine.
Un copil caruia i se spune ca altul e mai bun, ca face lucrurile mai bine, se va simti desconsiderat si descurajat, chiar neiubit asa cum este el ci conditionat, daca atinge performantele altora. In plus copilul ar putea prinde ura pe cei cu care este comparat in defavoarea sa.
Cum nu poti?! E simplu! Aceasta este sintagma intr-un fel opusa lui “tu nu poti, esti mic” dar are efecte la fel de nocive.
Atunci cand unui copil nu-i reuseste ceva nu rezolvam nimic mirandu-ne absurd de neputinta lui, chiar daca noua acel lucru ni se pare floare la ureche.
Indiferent ca e vorba de inchiderea unui fermoar, incaltarea pantofilor sau rezolvarea unui puzzle, faptul ca noi ii spunem ca e simplu nu il va mobiliza ci il va face sa se simta prost ca e atat de neindemanatic incat nu-i reuseste ceva foarte usor.
Nu-i voie! Poate nimic nu intarata si nu agita copiii mai mult decat sintagma “n-ai voie aia, n-ai voie acolo” repetata la infinit.
Cu cat li se pun mai multe interdictii, mai ales daca sunt exprimate printr-un “nu!” fara explicatii suplimentare, cu atat va fi copilul mai frustrat si isi va dezvolta un comportament mai de nedorit.
Practic incercand sa avem un copil mai obedient vom obtine unul cu izbucniri si nervi, pe buna dreptate, caci prea multe interdictii carora nu le intelegi rostul te pot face sa explodezi si pe tine, ca adult, cu atat mai mult pe un copil mic care nu isi stie gestiona inca trairile.
Sunt multe sintagme aparent inofensive care de fapt pot face rau.
In locul lor foloseste expresii si manifestari cu efecte pozitive, cum ar fi:
- Exprimarea afectiunii fata de copil cat mai des. Niciodata nu e “prea mult” sa-i spui si sa-i arati ca il iubesti
- Exprimarea intelegerii fata de copil. Chiar daca tie, ca adult, ti se par puerile sau ridicule motivele lui de suparare, plans, nervi, fa apel la empatie si incearca sa te pui in pielea lui si sa-l intelegi, asigurandu-l de acest lucru
- Manifestarea increderii in el. Faptul ca ii spui ca ai incredere in el sau ca il crezi il vor face atat sa incerce sa iti merite increderea cat si sa fie deschis fata de tine si sa nu iti ascunda lucruri.
