Ai vrea sa obtii un comportament bun din partea copilului si nu stii cum e posibil fara mita si recompense? Iti oferim cateva sugestii
Te gandesti ca uneori nu poti sa nu apelezi la “mituire” si recompese cand vine vorba de copil? Iata de ce sa le eviti si cu ce poti sa le inlocuiesti!
Cand vine vorba de toddleri, care se stie ca sunt plini de personalitate si in plina manifestare a tantrumurilor, parintii nu mai stiu cum sa-i “managerieze” asa ca orice strategie e considerata oportuna, inclusiv mita, “premierea”, santajul, laudele.
Desi ne dam seama ca nu e bine ne trezim formuland fraze de genul: “daca te speli pe dinti primesti o jucarie”, ”daca ai rabdare la cumparaturi iti cumpar o inghetata” si multe altele.
Pentru inceput sa vedem care e diferenta dintre “mituire” si “recompensare”: mita e atunci cand oferi ceva inainte, pentru ca toddlerul sa fie “motivat” sa faca ceea ce-i ceri.
Recompensa e ceva ce se ofera dupa ce toddlerul a executat cerinta. Ai putea zice ca nu exista diferente intre ele, din moment ce ambele functioneaza, in sensul ca il fac pe copil sa coopereze. Insa desi niciuna nu este recomandata totusi mituirea este mult mai nociva, sa vedem de ce:
Il obisnuieste pe copil sa faca ceva doar daca primeste ceva in schimb, un fel de “ce-mi iese mie daca fac asta?”
Copilul “va ridica stacheta” pe masura ce va creste, daca la inceput ii va fi de ajuns o bombonica pentru a se mobiliza sa faca ceva, pe parcurs pretentiile lui vor fi tot mai mari.
Nu isi dezvolta o motivatie interioara si nu va constientiza ca unele lucruri le face pur si simplu pentru binele lui.
Desigur ca nu este usor sa-i explici unui toddler ca anumite lucruri trebuie sa le faca pentru a se simti implinit, mandru de sine, ca uneori munca vine inainte de joaca si ca e bine sa fim atenti la nevoile tuturor, nu doar la ale noastre. Dar merita sa setam un standard de valori pe care copilul va ajunge sa le pretuiasca.
Faptul ca de multe ori suntem pe graba ne impinge uneori sa adoptam metode ca santajul sau mituirea, insa cu putina atentie putem formula intr-un mod acceptabil.
Este justificat sa spunem:”de cum iti pui pijamalele iti citesc o poveste” sau “dupa ce iti strangi jucariile putem merge in parc” si este mult mai potrivit decat sa spunem “nu-ti citesc povestea daca nu te imbraci in pijamale!” sau “daca iti strangi jucariile te duc in parc”. Desi diferentele pot parea subtile, ele au un impact diferit asupra copilului.
De asemenea cand oferim mita materiala, cum ar fi dulciuri, pentru a obtine o actiune din partea copilului, ajungem mai degraba la dresaj decat la educatie.
Multi parinti pot observa ca oferind copilului bomboane de cate ori cere olita rezultatul nu va fi ca scapa mai rapid de scutece ci ca solicita mai des, fara motiv, sa fie pus pe olita, tocmai pentru a-si primi “recompensa”. Iar cand copilul este obisnuit sa primeasca o rasplata dupa tot ce face putem avea surpriza ca atunci cand nu mai oferim rasplata copilul sa inceteze sa mai faca lucrurile facute inainte, cu alte cuvinte el a invatat un comportament conditionat.
In plus recompensand copilul pentru ca a reusit sa se imbrace singur, sa se incalte, sa se pieptene … ii dam impresia ca o facem fiindca nu ne asteptam ca el sa reuseasca sa faca aceste lucruri astfel incat va dezvolta probleme cu stima de sine, cu increderea in fortele proprii.
Cum procedam insa cu laudele, aprecierea copilului?
Faptul ca mita si recompense nu fac bine pe termen lung e usor de inteles insa uneori nu suntem constienti ca si lauda copilului poate fi in defavoarea lui. Sigur ca tuturor ne place sa ne fie recunoscuta munca, sa fim apreciati pentru eforturi si realizari, deci si copiilor. Insa este bine sa fim atenti cu laudele caci pot si ele sa aiba efecte nedorite.
Daca laudam copilul pentru tot ce face, incontinuu, il facem dependent de aprecierea celorlalti, va ajunge la scoala si nu va avea incredere ca face bine ceea ce face daca nu va auzi mereu laude. De asemenea ii va fi frica de esec care ar presupune “sistarea” laudelor, astfel incat ii va fi teama sa incerce lucruri noi de teama sa nu “rateze”.
Putem insa folosi ceea ce se numeste “apreciere pozitiva”
Pentru a incuraja copiii si a le dezvolta increderea in ei putem sa ne exprimam aprecierea intr-un mod benefic. Ca de exemplu in loc sa exclamam:”Ce desen frumos ai facut!” o apreciere prea generala, putem sa facem complimente realiste:”imi place ce paleta de culori ai ales/cum ai surprins expresia fetitei in desen”.
Un alt mod pozitiv de incurajare este “oglindirea”, adica reflectarea a ceea ce a facut copilul prin sublinierea actiunii in cuvinte:”ai reusit sa-ti inchizi toti nasturii singur, ce frumos te-ai jucat singur cat eu a trebuit sa vorbesc la telefon!” Aceasta abordare il ajuta pe copil sa capete incredere in el, sa se vada pe sine ca avand anumite calitati, ca fiind un om responsabil, atent, amuzant, puternic.
Astfel el nu va deveni nici dependent de lauda celorlalti nici vulnerabil, nesigur pe el la cel mai mic indiciu de dezaprobare din partea celorlalti.
