Ce inseamna ADHD?
ADHD este prescurtarea pentru sindromul Attention Deficit Hyperactivity Disorder. In limba romana, traducerea este Deficit de Atentie/Tulburare Hiperkinetica (hiperactivitate). Mai clar, este vorba de acei copii care se adapteaza greu vietii scolare, pe care invatatoarele ii etichetau pana de curand ca fiind obraznici, zbantuiti, neatenti.
Este una dintre tulburarile de comportament cele mai frecvente, afectand, se pare, aproximativ 5% dintre copii. De multe ori simptomele se estompeaza pana la disparitie odata cu varsta, dar uneori ele pot persista si in viata de adult. Totusi, adultii dezvolta mecanisme compensatorii care le permit sa duca o viata absolut normala.
Cum iti poti da seama daca copilul are ADHD?
ADHD este caracterizat printr-un model persistent de comportamente de neatenție, hiperactivitate și impulsivitate, comportamente care sunt mult mai pronunțate decât ceea ce este obișnuit pentru copiii de aceeași vârstă și nivel de dezvoltare.
Copiii cu ADHD pot întâmpina dificultăți în:
- menținerea atenției la sarcini sau jocuri,
- ascultarea instrucțiunilor,
- finalizarea temelor,
- organizarea activităților,
- păstrarea obiectelor personale,
- rămânerea așezați,
- așteptarea rândului,
- controlul impulsurilor.
Simptomele trebuie să fie prezente înainte de vârsta de 12 ani și să fie observabile în cel puțin două contexte (de exemplu acasă și la școală). Tulburarea este de obicei observată pentru prima dată în copilăria timpurie.
Simptomele ADHD difera in functie de varsta copilului. In cazul copiilor prescolari de varsta mica, parintii afirma ca cel mic pare a avea baterii inepuizabile. Copilul este mereu in miscare, e curios si cercetator dar colaboreaza greu cu adultul si face des crize de furie atunci cand este franat sau intrerupt din activitatea pe care o desfasoara. Multi copii cu ADHD prezinta intarzieri de limbaj si sunt agitati si in somn, de parca nu ar avea timp sa doarma, avand altceva mai important de facut.
In parc, copilul mic cu deficit de atentie (ADHD) este foarte agitat si galagios, se angajeaza in multe jocuri pe care le abandoneaza repede, are tendinta de a lovi copiii. Copilul are un TANTRUM (criză de furie)? Stabilește limitele la timp cu calm, respect și înțelegere
In functie de categoria predominanta a simptomelor, exista 3 subtipuri de sindrom ADHD.
Copilul la care predomina deficitul de atentie face greseli frecvente din neatentie, se concentreaza greu la un joc anume si este nevoie sa i se reaminteasca iar si iar ce sarcina are de indeplinit. De multe ori iti lasa senzatia ca vorbesti singura pentru ca nu asculta instructiunile, fiind distras de orice stimuli. De multe ori pierde lucruri sau este uituc. Copilul hiperkinetic trebuie sa se miste mereu. La gradinita refuza sa stea pe scaunel, se ridica si se plimba prin sala de clasa in toiul activitatilor, da din maini sau picioare sau vorbeste excesiv.
In cazul ADHD in care predomina simptomele de impulsivitate, copilul refuza sa isi astepte randul, ii intrerupe mereu pe ceilalti, raspunde la intrebari inainte ca ele sa fi fost terminate. Este nerabdator, face comentarii nepotrivite, isi arata emotiile negative fara nici o ezitare si actioneaza fara a tine seama de consecinte.
Comportamentele predominante – Componentele de neatenție pot include:
- dificultăți în a acorda atenție detaliilor,
- greșeli din neatenție,
- dificultatea de a rămâne concentrat în sarcini,
- părea că „nu ascultă”,
- dificultăți în urmarea instrucțiunilor,
- dezorganizare,
- evitarea sarcinilor care necesită efort mental prelungit,
- pierderea obiectelor,
- distragere ușoară,
- uitare în activitățile zilnice.
Componentele de hiperactivitate – impulsivitate pot include:
- neliniște motorie, freamăt,
- ridicare frecventă din bancă,
- alergat sau urcat în situații nepotrivite,
- dificultăți în a se juca liniștit,
- vorbit excesiv,
- răspunsuri date înainte ca întrebarea să fie completă,
- dificultate în a aștepta rândul,
- întreruperea sau interferarea cu activitățile altora.
Cum se diagnosticheaza ADHD-ul?
Din pacate nu exista nici un fel de test medical obiectiv si cuantificabil care sa permita stabilirea certa a diagnosticului de ADHD. Acesta este mai degraba un diagnostic care se pune prin excludere, adica dupa infirmarea oricarui alt diagnostic care ar putea determina tipul de dificultati pe care il intampina copilul.
In plus, copiii sunt atat de diferiti, au fiecare personalitatea, temperamentul si propriul nivel de energie. Toti copiii sunt curiosi si exuberanti, nerabdatori, bucurosi sa arate ce stiu si gata sa experimenteze. Conflictele frecvente cu parintele pot indica o problema in metoda de educatie aplicata. De aceea, este foarte importanta evaluarea corecta a comportamentului copilului in spatii diferite, in compania a diferite persoane, in diferite momente ale zilei si in timpul a diverse activitati. Citește și despre: Atenția la copii: activități care antrenează și dezvoltă mușchiul atenției
Intr-o prima faza, medicul va verifica si va exclude orice alta problema care poate fi confundata cu ADHD. Copilul poate avea o otita medie sau o problema de auz, probleme de vedere, alte probleme neurologice sau tulburari de comportament, dificultati de invatare, poate fi anxios sau depresiv si sa manifeste simptome din spectrul ADHD sau poate trece pur si simplu printr-un moment greu dupa o schimbare dramatica survenita in viata sa, cum ar fi pierderea unui membru al familiei, un divort, pierderea slujbei unuia dintre parinti, o forma de abuz si multe altele.
O evaluare corecta impune o discutie amanuntita cu parintii, educatorii sau invatatorii, observatia directa a copilului si evaluarea sa psiho-pedagogica. Pentru ca diagnosticul de ADHD sa fie luat in calcul, este necesar ca manifestarile incriminate sa dureze macar 6 luni, sa fi aparut inainte de varsta scolara si sa afecteze cel putin doua domenii de activitate a copilului. Asadar, copilul trebuie sa aiba simptome acasa si la scoala, sau acasa si in parc. De asemenea, nu se poate vorbi de ADHD decat in conditiile in care simptomele produc perturbari ale invatarii sau ale relationarii cu alti copii sau cu adulti.
Cum se trateaza ADHD?
Tratamentul pentru ADHD variaza in functie de gravitatea simptomelor si de disponibilitatea familiei, care trebuie sa se poata angaja la acest tratament de durata. Tratamentul este complex si vizeaza mai multe aspecte. Medicatia poate fi necesara pentru controlarea simptomelor. Administrarea unei medicatii stimulante ii ajuta pe copii sa se concentreze si sa invete si de multe ori le amelioreaza coordonarea motorie.
Psihoterapia este absolut necesara pentru a veni in ajutorul copilului. Terapia comportamentala este metoda cea mai frecventa, ajutand copilul sa isi monitorizeze si controleze reactiile. Ea trebuie asociata cu un sprijin serios in cadrul procesului de invatare.
Terapeutul il poate ajuta pe copil sa isi imbunatateasca abilitatile sociale, sa imparta jucariile, sa isi astepte randul la joc, sa ceara ajutor, sa reactioneze corect cand este necajit. Implicarea parintilor joaca un rol major. Copilul poate fi ajutat mult prin stabilirea unei rutine zilnice, tiparita si lipita undeva la vedere, care sa includa absolut toate activitatile zilnice si care, desigur sa fie respectata. Orice modificare survenita trebuie notata din timp si rediscutata.
Este bine ca lucrurile sa fie mereu ordonate si puse la locul lor. Copilul trebuie invatat un sistem de notare a sarcinilor primite la scoala sau gradinita in asa fel incat sa nu uite ca are ceva de facut. De asemenea, copilul are nevoie de reguli simple si clare pe care sa le respecte si are nevoie de apreciere atunci cand se comporta corect.
Copilul tau prezinta unele simptome de ADHD ? Impartases-te si altor mamici experienta ta! CITEȘTE ȘI: Copilul nu e ascultator? Ce poate ajuta + calitățile copiilor obraznici
