- „Părinți perfecți” versus părinți mai buni
- 7 motive pentru care să-ți dorești să fii mai de grabă un părinte mai bun și nu un „părinte perfect”
- Cum poți ajuta, ca părinte, la creșterea unui copil fericit și cu un mental puternic
Creșterea fizică a copilului, educația și evoluția lui armonioasă, integrarea lui în familie și societate, nu sunt întotdeauna lucruri ușor de realizat. Cu toate acestea, copilul NU are nevoie de „părinți perfecți”, ci mai mult de dragoste, de protecție și de o prezență permanentă și disponibilă.
Dacă ne gândim în special la părinții al căror rol este mult mai complex, cum ar fi părinții unui copil bolnav sau cu nevoi speciale, părinții care au gemeni sau tripleți, ori părinții care au grijă singuri (cei divorțați, necăsătoriți, văduvi) de un nou-născut și de alți copii, observăm că perspectiva aparent pesimistă și îngrijorătoare, brusc, dispare și parcă puteți respira mai liniștiți, în timp ce situația ta vi se pare dintr-odată una mai ușoară. Personal cred foarte mult că nu este nimic mai intens și mai emoționant ca dragostea de mamă. Odată cu nașterea copilului, mama dobândește acel instict de a îngriji copilul și acesta rămâne aprins pe tot parcursul vieții, în ciuda tuturor greutăților sau a crizelor.
„Părinți perfecți” versus părinți mai buni
Orice părinte resimte astăzi o uriașă presiune socială, de care noi, ceilalți, habar nu avem și nici nu ne putem imagina ce e în mintea și-n sufletul multor părinți. Doar auzim pe ici-colo frânturi din poveștile lor reale. Sub această presiune ei trăiesc zi de zi cu iluzia că „trebuie să fie părinți perfecți”. Nimic mai fals sau mai greșit. Nicio persoană, cât ar fi el de specialist sau de competent nu știe și nu poate fi pentru copilul tău un părinte mai bun. Din simplu motiv că DOAR TU ești părintele lui. Punct.
Cu toții știm că mai mereu se găsește pe margine cineva care te critică din umbră sau îți „șoptește” fără nicio jenă sfaturi nesolicitate despre cum să-ți crești sau să-ți educi propriul copil, chit că are copil sau ba, chit că are competențe sau nu în psihologia copilului. El/ea este acolo să te tragă de mânecă, să te îndrume sau critice de ce ai fi putut să faci mai bine sau mai eficient și nu ai făcut. Sfaturile care urmează sunt fix pentru acești părinți care pur și simplu s-au săturat să mai primească astfel de „sfaturi gratuite” sau care se simt presați și constrânși să fie părinți perfecți.
Dar nu toți părinții se simt presați de aceste situații aparent inofensive, în realitate, alte zeci de motive de stres și de învinovățire. Și aceștia sunt părinții echilibrați psihic, părinții care fac tot ce pot și puțin peste să fie și să devină părinți mai buni, nu părinți perfecți. Ei sunt capabili de introspecție, iau ușor decizi, sunt flexibili și se adaptează mai ușor schimbărilor. Aceștia își doresc copii fericiți înainte de toate și apelează cu încredere ei înșiși la specialiști pentru a căuta sfaturi sau pentru a-și îmbunătăți relația cu aceștia. Și mulți reușesc să împace și „capra și varza”, făcând mici compromisuri și reușind să se conecteze cu copii lor permanent, comunicând ușor și construind relații echilibrate și pozitive cu familia și restul apropiaților.
”Părinții perfecți” în schimb nu au timp să respire efectiv, sunt într-o permanentă căutare și agitație, sunt obosiți și stresați 24/24, preocupați de ordine, perfecționism și control exagerat. Dar pentru că sunt „părinți perfecți” aceștia sunt rareori flexibili, deschiși sau calmi și răbdători, motiv pentru care ajung de cele mai multe ori la situații de conflict cu proprii copii sau apropiații lor!!!
”Părinții perfecți” sunt incapabili să se adapteze schimbărilor și deseori se tem că ceilalți nu vor vedea câte eforturi fac ei zi de zi pentru ca totul să fie așa cum pare, adică perfect. Chiar dacă își iau responsabilitățile foarte în serios, pentru că nu pot tolera greșelile și imperfecțiunile, au dificultăți în a-și finaliza sarcinile acasă sau la serviciu sau ajung chiar să ce certe și să-și pedepsească des copii, neînțelegând că pedeapsa nu disciplinează, ci din contră. Chiar dacă de cele mai multe ori „părinții perfecți” obțin ei și copii lor performanțe și rezultate înalte în general, responsabilitățile și felul lor de a fi îi fac atât de anxioși, încât adesea nu pot sau nu știu să se bucure de succesul lor, lucru care duce la afectarea funcționării lor și la distres.
Iată 7 motive pentru care să-ți dorești să fii mai de grabă un părinte mai bun și nu un „părinte perfect”
- Un părinte mai bun are timp să respire și să-și tragă sufletul.
- Un părinte mai bun învață din greșeli și acceptă faptul că nu există „părinte perfect”.
- Un părinte mai bun știe când este depășit de situație și cere ajutor exterior sau deleagă sarcini cu ușurință.
- Un părinte mai bun se iubește și se iartă pe sine mai întâi, fiind bucuros și empatic cu ceilalți.
- Un părinte mai bun urmărește mai de grabă interesul superior al copilului său, și nu obiective sau programe de excelență.
- Un părinte mai bun vrea ce e mai bine pentru copilul său, dar ascultă mai întâi de nevoile și potențialul copilului, astfel încât acesta să fie un copil fericit, nu un olimpic anxios.
- Un părinte mai bun învață din propriile greșeli, transformându-le prin educație și blândețe, în oportunități de creștere pentru el și copilul său.
Iată cum poți ajuta, ca părinte, la creșterea unui copil fericit și cu un mental puternic
Insuflă copiilor tăi încredere, curaj și optimism.
De fiecare dată când copiii fac ceva bine sau mai puțin bine, apreciază efortul lor și dă-le un feedback onest și încurajator. Ajută-i prin susținerea moralului în momente dificile și să ia decizii corecte, explicându-le motivele din spatele acestor decizii sau ce s-ar fi putut întâmpla rău dacă ar fi ales o altă variantă. Ajutați copii mici să deprindă abilități și cunoștințe noi prin joacă și spuneți-le că este nevoie de consecvență și perseverență pentru a reuși.
Încurajați inițiativa
Un copil cu inițiativă este un copil proactiv, curajos și încrezător în propriile forțe. Acesta este copilul care pică, se scutură și aleargă mai departe. Dacă îl veți încuraja să preia inițiativa, copilul dvs. va fi un copil deschis spre nou și cu un pas înaintea tuturor.
Fii tu un model și un exemplu pentru el
Oferiți atenție detaliilor și tuturor reacțiilor, acțiunilor și inacțiunilor dvs. , deoarece primul model de reușită sau de comportament dvs. i-l dați copilului. Părintele care caută în mod proactiv să fie un model pentru copilul său, asumându-și responsabilitatea pentru faptele și deciziile lui bune sau mai puțin bune și care este onest și atent permanent la nevoile copilului său, nu este un părinteperfect, dar este un părinte care își dă interesul și-și oferă disponibilitatea, timpul și cunoștințele în educația și creștereaexemplară a copilului său.
CITEȘTE ȘI: 12 jocuri cu mingea afară și în casă | Distractiv și foarte sănătos la orice vârstă
Cereți ajutor când sunteți depășit de situație
Nimic nu poate fi mai de ajutor sau de apreciat, decât un părinte atent la comportamentul și nevoile copilului. Atunci cînd vă loviți de situații noi sau complexe care vă depășesc capacitatea de înțelegere sau răbdarea, nu amânați pentru a nu înrăutăți situația și cereți ajutor. Astăzi este plină lumea de tot felul de specialiști, care vă pot îndruma și ajuta fără probleme și mult mai rapid. Creșterea și educația copilului presupune atenție, flexibilitate, responsabilitate, inițiativă și curaj. Fiți curajoși așadar!
Jucați-vă mult și bine cu ei
Jocul este metoda de educație cea mai la îndemână a părinților și educatorilor, dar puțini uzează de ea. Sau nu așa cum ar trebui. Pentru ca jocul să devină distractiv, aveți nevoie mai întâi să legați o relație de încredere cu copilul dvs. ( mai exact, să vă împrieteniți cu copilul efectiv) și să dovediți copiilor voștri că știți și puteți să dați în mintea copiilor pentru a-i ajuta să se dezvolte și să învețe prin și cu ajutorul jocurilor, pas cu pas.
CITEȘTE ȘI DESPRE: Experiențe versus jucării. De ce are nevoie copilul pentru dezvoltarea inteligenței și a fi fericit
Concluzia…
Chiar dacă parentingul modern pune umărul la această presiune socială extraordinară exercitată asupra părinților, prezentându-i doar în alb și negru, adică fie părinți buni sau răi pe de o parte, fie părinți perfecți sau imperfecți pe de altă parte părinții sunt și trebuie să fie doar părinți. Punct. Nu „părinți perfecți” sau „părinți imperfecți”. Toate aceste etichete împiedică tocmai dezvoltarea și creșterea armonioasă a copiilor cunoscând faptul că modelul părinților este preluat în linii mari de către copii. Cu alte cuvinte, rareori se întâmplă ca dintr-o familie cu părinții rigizi și inflexibili, dornici de control și perfecționism, să rezulte copii adaptați și echilibrați psihic, adică puternici mental, fericiți sau împliniți. Ori asta doriți, nu? Un copil fericit și sănătos fizic și psihic, înainte de toate…
CITEȘTE ȘI: Cum să stimulăm comportamente pozitive la copiii mici astfel încât să devină adulți educați și fericiți
