Exista o limita fina intre educarea sensibila a copilului tau si lipsa limitelor. Este minunat sa iti lasi copilul sa faca ce vrea…dar pana la un punct! Afla de ce toti copiii au nevoie de limite! La polul opus fata de mentalitatea pe care o aveau parintii nostri, care credeau in marea lor majoritate ca „cel mic trebuie sa stea acolo unde-l pui”, generatia parintilor din ziua de azi doreste sa isi creasca copiii liberi, neingraditi, natural. Din pacate, se intampla ca unii parinti sa confunde permisivitatea si parentajul sensibil si empatic cu lipsa limitelor. Acest fapt nu poate avea decat consecinte nefavorabile!
Stabilirea limitelor si libertatea copilului
Pe drept cuvant, exista o intreaga miscare in lumea medicilor, psihologilor, educatorilor si parintilor, care militeaza pentru cresterea si educarea copilului cu respect, sensibilitate, empatie. Metodele practicate la scara larga odinioara incep sa fie din ce in ce mai des respinse de catre parintii informati. Copilul nu trebuie tratat ca o fiinta inferioara din cauza lipsei sale de experienta de viata, ci trebuie ghidat delicat intru cunoastere.
Copilul nu trebuie dresat si conditionat pentru a obtine comportamentele dorite. Din contra, exemplul parintelui va fi cel urmat din proprie initiativa, atata timp cat parintele se dovedeste constant. Copilul nu trebuie fortat sa faca lucruri impotriva dorintei sale, doar pentru a satisface ambitia sau nevoia de a fi autoritar a parintelui. Sub nici o forma, nu trebuie abuzat fizic sau verbal.
Copilul trebuie incurajat sa experimenteze, sa descopere lucruri singur, pe propria piele cum se spune, atata timp cat asta nu ii pune in pericol sanatatea. Dupa cum au descoperit toti parintii din lume, cel mic nu va intelege ca „daca te bagi in balta azi, cand e vant afara, o sa-ti fie frig si va trebui sa mergem in casa”. Dar daca il vei lasa sa testeze pe propria piele cum e sa ai hainele ude intr-o zi racoroasa, va intelege si va tine minte si pe viitor!
Din pacate, ideea de parentaj empatic si inteligent este confundat uneori cu lipsa limitelor. Atat contestatarii indarjiti ai conceptului, cat si cei mai fervent practicanti, sunt in pericol de a face aceasta confuzie. Insa respectul si empatia fata de copil nu au nimic de-a face cu lipsa de limite!
Copiii nu se nasc dotati cu autocontrol.
Ei nu sunt capabili sa isi potenteze emotiile sau sa anticipeze consecintele gesturilor lor. Aceastea sunt lucruri care se invata in primii ani de viata. Una dintre datoriile parintilor este sa isi ajute copiii in acest proces de descoperire. Dar pana la descoperirea propriilor limite, copiii au nevoie de limitele impuse de catre adultii importanti din viata lor.
CITEȘTE ȘI: Cum sa ai cel mai CUMINTE copil!
Limitele difera de la o familie la alta.
Pentru unele familii, singurele limite sunt legate de siguranta fizica si de ranirea celor din jur. Alte familii sunt mult mai stricte si impun mai multe reguli si limite. Scopul limitelor este sa ii invete pe copii norme de conduita acceptabile in societate si sa ii impiedice sa se raneasca sau sa le faca rau celor din jur. Este exagerat sa obligi copilul sa plece din parc pentru ca a alergat desi il rugasesi sa se opreasca, insa este perfect corect, ba chiar de dorit, sa il scoti din parc daca ii loveste pe ceilalti copii.
De ce au copiii nevoie de limite?
In primul rand, limitele ii ofera copilului un sentiment de siguranta. El stie ca este cineva, acolo, care ii poarta de grija mereu. Limita il ajuta sa isi configureze comportamentul si sa isi manifeste alegerile in mod corect, asa cum este acceptabil din punct de vedere moral si social. Limitele il ajuta pe copil sa faca fata frustrarii sau dezamagirii pe care acestea o provoaca.
Desigur ca nici un parinte nu doreste sa isi raneasca intentionat copilul, nici tu nu vrei. Totusi, copilul trebuie sa invete sa depaseasca momentele de frustrare, sa o canalizeze in alta directie, sa gaseasca solutii acceptabile pentru a face ceea ce doreste sa faca, sa recurga la alternative.
CITEȘTE ȘI: 7 motive pentru care copii nu (mai) ascultă de părinți și cum să generezi schimbarea într-un mod pozitiv
Exista doua tipuri de limite pe care parintii le impun.
Unele sunt legate direct de binele copilului, de integritatea sa fizica si psihica si de siguranta sa. Celelalte au de-a face cu mostenirea pe care o purtam cu noi, de felul in care ne-au crescut parintii nostri, de dorintele si asteptarile noastre. Este important sa nu le ignoram pe acestea din urma, insa nu le putem lasa sa „faca legea” in relatia noastra cu proprii copii.
Asadar, inainte de a impune o asemenea limita, opreste-te si intreaba-te:
Cat de important este asta pentru mine?
In ce fel il ajuta pe copilul meu?
Ce se intampla daca renunt la aceasta limita?
Abia dupa ce raspunzi la aceste intrebari, hotaraste-te daca este o limita importanta, care va imbunatati viata familiei tale.
Voi ce reguli aveti in familie? Care sunt limitele pe care trebuie sa le respecte copilul tau, si de ce?
CITEȘTE ȘI DESPRE: De ce este important să exprimăm în cuvinte aprecierile adresate copiilor
