Tandrețe și grijă versus autoritate și disciplină
Cercetările actuale privind implicațiile parentale în creșterea și educația copilului nu mai sunt direcționate special către mămici, ci, mai nou, și taților. În acest articol vorbim despre rolul și beneficiile tăticilor activi în viața copilului lor.
Psihologii și oamenii de știință din domenii precum sociologie, biologie și medicină știu că pe lângă tandrețe și grijă față de copil specifică figurii materne, un rol semnificativ în îngrijirea copiilor în au și tații, figura paternă care, de multe ori, aduce un plus de autoritate și disciplină în creștrerea și educația copiilor mici.
Ambii părinți pot împărtăși și gestiona azi cu usurință sarcina de îngrijire a copilului mic, oferindu-i acestuia atât suportul emoțional, cât și suportul educațional necesar creșterii și dezvoltării armonioase a copilului.
Ce spune literatura de specialitate despre importanța prezenței tatălui
În literatura de specialitate, găsim informații relevante unde tații sunt considerați importanți pentru dezvoltarea autonomiei copilului, modelarea identității de gen, dar și dezvoltarea sistemului moral al copilului.
De obicei, tatăl este cel care stabilește sentimentul de siguranță în mintea copilului. El fiind considerat a fi protectorul și apărătorul familiei. Freud, părintele psihanalizei, susține că tatăl este simbolul securității, puterii și autorității pentru copil.
Fiecare fetiță sau băiețel își dorește alături un tătic activ și jucăuș pe de o parte și atent și protector pe de altă parte. Pentru adulții de azi, ambii părinți sunt importanți, dar pentru fete în mod special, tații reprezintă acele ființe speciale cărora le poți cere orice, oricând și la orice vârstă.
Astfel, în prezent, tatăl activ este cel care privește atât spre profesie, dar, mai ales, spre familie. Vremurile de azi par a fi mai schimbătoare ca niciodată, atât femeile cât și bărbații sunt încurajați în mod public (pe de o parte) să se implice în viața de familie și în special în creșterea copiilor, limitând atât cât se poate numărul tot mai mare de divorțuri și de copii abandonați sau lăsați în grija terților.
Legea, sprijină și ea implicarea paternă, oferind posibilitatea luării unui concediu de paternitate înainte sau după nașterea copilului.
Cercetările moderne din psihologia dezvoltării au acordat mai mult atenție asupra rolului și beneficiile materne în viața și dezvoltarea copiilor comparativ cu rolul taților. Rolul taților fiind unul secundar mai ales în ceea ce privește expresia emoțională față de copii și îngrijirea lor zilnică.
Mai mult, câțiva autori precum Cabrera, Tamis-LeMonda, Brandley, Hofferth și Lamb suțin că rolul taților ”apare” mai cu seamă după primii 3 ani de viață a copilului lor. În primii trei ani acest privilegiu este aproape exclusiv și datorat mamei.
Bărbații activi sunt implicați în viața de familie și creșterea copiilor
Dacă până acum, tații ocupau un rol mai mult secundar în activitățile și preocupările zilnice, mamele apreciau acest rol ”indirect” și de susținere materială sau din umbră al taților din considerentul clasic ”bărbații merg la muncă, iar femeile fac curat și cresc copiii”. Acest lucru a permis ca mamele să fie împuternicite, făcându-le să se simtă totodată bine și că au un aport important în viața lor de familie, și anume: creșterea și educația copiilor lor.
Tocmai această imagine stereotipică a ultimilor ani, a făcut să fie trecută cu vederea contribuția semnificativă și implicarea taților în creșterea copiilor, dar și în sănătatea mentală a tuturor membrilor familiei.
Tații sunt introduși în rolurile de paternitate ce-i drept cu mai puțin pregătire psihologică, socială sau emoțională în comparație cu cea a mamei. Este și firesc, deoarece bărbații asistă la tot acest proces de schimbări bio-psihosociale și ia cunoștință de ele doar raportându-se la experiența mamei, atât pe durata sarcinii, cât și la naștere și după. Tații intră de regulă în paternitate cu mai puține cunoștințe referitoare la copii și află ulterior că nu s-au pregătit corespunzător pentru acest rol.
De regulă aceștia spun că se simt neechipați, fără abilități și fără experiență în lucru cu proprii copii. Mai mult decât atât, ar dori să li se acorde mai multă atenție și suport didactic și practic din partea specialiștilor, pentru a putea recunoaște semnalelor copiilor lor și a știi ce trebuie făcut în x situație.
Dacă mămicile sunt mult mai intuitive, bărbații vor să știe exact și precis ce anume să facă sau cum să reacționeze punctual la reacțiile copilului. Prin urmare, tații tind să facă alegeri mai conștiente, comparativ cu mamele.
CITEȘTE ȘI: 20 de joculețe distractive pentru dezvoltarea bebelușilor | Super-ghid pentru tătici
Rolul și beneficiile taților în dezvoltarea copilului
Rolul taților în prezența copilului depinde și de armonia și buna înțelegere dintre părinți. Este firesc că majoritatea copiilor au nevoie de părinți în mod egal. Asta pentru că relația pe care fiecare copil o dezvoltă cu părintele său este unică și diferită, dar ambele relații ale copilului, fie cu mama, fie cu tata, sunt importante în dezvoltarea copilului ( susține Lamb & Lewis).
Ambii părinți joacă așadar mai multe roluri în viața copiilor lor. Pe de o parte, tații împing adesea copii spre realizări practice și independență, să exploreze mediul înconjurător, pe când mamele pun mai mult accent pe educație. Dacă tații sunt mai autoritari de regulă, aceștia inspirând copiilor lor autonomie și dinamism, mamele tind să folosească mai multe tehici parentale bazate pe blândețe și siguranță sau așa numitul ”parenting modern”.
Aceste abordări diferite îi ajută pe copii să înțeleagă și să se adapteze mediului și lumii din perspective diferite și echilibrate. Stilul de joc este o altă zonă în care mamele și tații folosesc metode diferite. Dacă tații folosesc mai mult jocul fizic, uneori intens, antrenându-i pe copii în dobândirea unui control asupra emoțiilor și dobândirea unui comportament sportiv, cu ajutorul provocărilor, mamele preferă jocurile lingvistice, educative, bazate pe obiecte și cărți.
Un alt rol specific taților este predarea conceptului de dreptate, monitorizarea și aplicarea regulilor cu fermitate, învâțându-i astfel pe copii consecințele binelui și răului, în timp ce mamele pun accent pe înțelegere, îngrijire și asistență.
Implicarea activă și în mod regulat a prezenței paterne în creșterea copilului este asociată în general cu o serie de efecte pozitive. Acei copii care se simt protejați, au mai puține dificultăți de adaptare sau probleme de comportament.
Un studiu realizat în rândul școlarilor a constatat că acei copii care aveau o relație mai bună cu tații lor, aveau de asemenea mai puține șanse de a experimenta depresie, probleme de comportament sau minciună și afișau mai de grabă un comportament prosocial. Băieții erau mai orientați către cooperare la școală, cu mai puține comportamente perturbatoare, în timp ce fetele afișau o mai mare stimă de sine. De asemenea au existat corelații pozitive în ceea ce privește performanța academică și relațiile sociale ale elevilor cu părinți implicați și iubitori.
Copiii tind așadar, să fie mai încrezători și să iubească școala mai mult atunci când primesc și sprijinul taților lor, susțin autori precum Flouri, Buchannan și Bream (2002).
CITEȘTE ȘI: Concedii și indemnizații pentru părinții și copiii din România
Comportamentul parental
Să crești azi un copil nu e ușor, probabil nu a fost niciodată, însă dacă ne uităm la părinții care au crescut câte 5-6 sau mai mulți copii, observăm că nu există o singură rețetă, ci mai multe. Comportamentul parental influențează comportamnetul copilului, dar și anumiți factori ai copilului pot influența strategiile parentale. Unul din acești factori este genul copilului.
Unele studii au arătat că majoritatea părinților utilizează diferite stiluri parentale pentru fii și fiice și au sugerat că părinții în mod deliberat sau accidental tind să trateze adesea fetele și băieții în mod diferit, pregătindu-i astfel să preia diferite roluri sociale și comportaemntale.
Comportamentul parental poate varia, de asemenea, în funcție de vârsta copilului. De exemplu, părinții petrec mai puțin timp împreună cu copiii lor, știu mai puțin despre activitățile lor zilnice sau acordă un nivel mai ridicat de autonomie pe măsură ce copilul crește. Părinții se percep pe ei înșiși ca fiind mai eficienți cu un copil de același gen, posibil datorită identificării rolului de părinte cu un copil de gen opus este mai dificilă Cu un copil de același gen poate fi mai ușor să întreprinzi activități sau să recunoști nevoile copilului din cauza experiențelor proprii. Atât mamele, cât și tații petrec mai mult timp cu copiii din propriul lor gen.
Concluzii: Părinții au roluri diferite, dar complementare
Deși inițial ne-am propus să vorbim despre beneficiile prezenței tatălui în educația copilului, am observat pe parcurs care sunt rolurile și contribuția fiecărui părinte și de ce este de preferat ca ambii părinți să fie activi și implicați în creșterea și educația copilului lor. Concluziile ultimelor cercetări parentale sugerează că părinții au roluri diferite și complementare, dar fiecare, la fel de important, pentru dezvoltarea armonioasă a copilului.
În concluzie, atât rolurile paterne, cât și cele materne reușesc să se apropie de un ideal în creșterea și dezvoltarea celor ”7 ani de acasă” și doar atunci când ambii părinți, mama și tata, reușesc să se completeze armonios în beneficiul superior al copilului.
CITEȘTE ȘI: Tatal si rolul sau in buna dezvoltare a copilului
