Se stie deja importanta extraordinara a prezentei materne mai ales in primii doi ani ai copilului. Toate articolele, studiile, cercetarile, subliniaza acest fapt de netagaduit, rolul vital al mamei in buna dezvoltare a copilului mic, in definitiv bebelusii par a avea nevoie cel putin in primul an doar de prezenta mamei, de bratele si pieptul sau.
Insa studii recente arata ca influenta tatalui in acesti primi ani nu este de neglijat, dimpotriva, implicarea sa ar putea avea un impact deosebit asupra dezvoltarii cognitive ulterioare a copilului!
Cercetatorii au luat drept studii de caz tati in interactiune cu bebelusii la 3 luni, apoi la 2 ani distanta au tras concluziile. Au descoperit ca interactiunea tata-copil incepand de la o varsta cat mai mica poate prevesti dezvoltarea cognitiva a copilului la 2 ani si anume cu cat interactioneaza mai mult tatal cu copilul intr-o maniera pozitiva, desigur, cu atat acesta va avea capacitate de invatare mai mare, o mai buna dezvoltare a intelectului.
Studiile conduse de cercetatori au scos in evidenta impactul pozitiv al unei bune relationari tata-copil cat mai precoce precum si faptul ca tatii mai retrasi, mai putin implicati, mai “reci”, vor avea copii cu rezultate cognitive mai reduse.
Prin urmare, ce ar trebui sa faca un tata pentru ca al lor copil sa-si atinga maximum de potential cu ajutorul lui?
Nu este dificil! Interactiunea la varsta mica a copilului nu presupune mare efort sau activitati sofisticate. Tot ce trebuie sa faca un tata este sa fie cat mai prezent, la modul activ, in viata bebelusului, sa il tina in brate, sa il poarte intr-un sistem de purtare ergonomic, sa-i vorbeasca, sa-i citeasca, sa-i cante, sa-i faca jocuri de roluri, sa-l amuze.
Bebelusii nu au nevoie de jucarii zgomotoase si viu colorate pentru a-i stimula pe plan cognitiv ci de expunerea sa la limbaj si la contexte de invatare oferite de parinti.
Jocul cu marionete improvizate pe maini, joaca de-a “cucu-bau”, simplul vorbit, descrierea obiectelor ajuta mai mult la dezvoltarea sa decat majoritatea jucariilor multe denumite in mod impropriu “educative”.
Implicarea tatalui in aceste moduri simple si placute este foarte importanta in viata copilului. De asemenea starea generala a tatalui, in sensul de dispozitiile sale afective, influenteaza atat capacitatile de invatare ale copilului cat si abilitatile sale sociale.
Tatii care au manifestat o atitudine retrasa, cu accente depresive, au avut copii cu rezultate cognitive mai reduse, dupa cum au aratat studiile, in vreme ce tatii cu o atitudine pozitiva, optimista, increzatoare, au avut copii cu rezultate mai bune.
Cu cat exista mai putina interactiune pozitiva intre tata si copil cu atat creste riscul unor probleme comportamentale atunci cand copilul creste.
Dragi tati, fiti siguri ca aveti un rol deosebit de important in viata copilului inca din prima zi, nu va sustrageti in primele luni de la interactiunea cu bebelusul pe principiul ca “oricum sunt in plus, o vrea doar pe mama lui”!
Cu cat interactionati cu el mai repede, cu cat realizati o legatura mai profunda inca de la inceput, cu atat dezvoltarea lui ulterioara va fi mai buna.
Chiar daca aveti impresia ca este prea mic, faptul ca ii acordati atentie, ca-i raspundeti nevoilor, ca-l implicati in parte din rutina zilnica, explicandu-i, vorbindu-i sau doar “prostindu-va”, giugiulindu-l si povestindu-i in “limba bebeluseasca”, se va reflecta in mod benefic in viitorul deloc indepartat.
