De la o noră către părinții lui.
Am să vă spun o poveste total diferită, pe care îmi doresc din suflet sa o împărtășesc cu voi și cu restul lumii, și pe care sper să o publicați. Dacă îți iubești femeia de lângă tine și vrei sa facă parte din viața ta pentru tot restul vieții nu o aduce să locuiască în casa părinților tai. Indiferent cât de bine par sa meargă lucrurile, la un moment dat pot lua o întorsătură drastică.
Vreau să vă mărturisesc că mi-am iubit foarte mult socrii și i-am considerat ca și părinții mei găsind căldură în bratele lor, însă nu pentru mult timp. Iată de ce. L-am cunoscut pe bărbatul vieții mele acum 8 ani și la 3 ani distanță am decis să ne căsătorim, nevazându-mi viața fără el, neavând unde să locuim, ci doar cu visele și speranțele într-un sac, acesta m-a adus să locuim în casa părinții lui. La început lucrurile au mers bine,dar după un timp au apărut unele schimbări în comportamentul lor.
Mi-aș fi dorit ca eu și soțul meu să putem decide pentru viața noastră, însă nu a fost așa, oricât de mult îți iubești părinții care te-au crescut și sunt de acord că merită tot respectul, unele lucruri au o limită. Respect pentru părinții care își lasă copilul să fie bărbatul, soțul și tatăl care își dorește el să fie pentru familia lui. În cazul nostru lucrurile au stat altfel: orice decizie ne-a fost îngustată, nu aveam voie sa gândim mai departe de ei, considerându-se oameni inteligenți și cu o experiență vastă.
CITEȘTE ȘI DESPRE: Este important să le oferi bunicilor ocazia să se implice! Cum te pot ajuta cu adevărat bunicii în creșterea copiilor
Lucrurile au evoluat între timp într-un mod nu prea pozitiv și într-un final ne-au afectat relația.
Reproșuri peste reproșuri, amândoi fiind consumați de cele întâmplate, am uitat sa ne bucuram de cel mai important eveniment din viata noastră, primul nostru copil. Acest eveniment a mai liniștit apele, însă apele tulburi aveau să vină la scurt timp.
Îi apreciez foarte mult pe socrii mei că îmi iubesc copiii și că au grija de ei ori de câte ori avem nevoie, însă mi-aș fi dorit de la ei sa ne lase să fim părinții care ne dorim pentru copiii noștri. Apreciez un sfat bun și îl iau în considerare doar dacă eu cred de cuviință că e cel mai bun lucru pe care l-aș putea face la momentul actual. Însă lucrurile au o limita, iar dacă nu facem cum spuneau ei, ne întorceau spatele și nu mai vorbeau cu noi.
Am început sa ne construim căminul, între timp a apărut și al doilea copil. Un alt eveniment fericit care ne-a apropiat și mai mult pe mine și pe soțul meu. Micile sâcâieli din partea părinților soțului meu nu au încetat. Au continuat în același ritm. Sunt de acord că toți greșim, dar ne mai cerem scuze și poate și iertam, nu și în cazul nostru, indiferent cine greșea, noi eram cei care trebuie să ne cerem scuze, și cum două pietre tari sunt de neînțeles, am decis ca noi să fim cei maleabili.
CITEȘTE ȘI: Primul An al bebelusului pe saptamani – Primele 52 de saptamani de viata
Orice idee pe care soțul meu o avea și o relata cu încredere și dedicare părinților lui, aceștia veneau din urma cu descurajari, ba chiar cu pariuri, ca acesta nu va reuși, ori dacă îți iubești copilul, îl încurajezi si îi oferi sprijinul moral de care are nevoie, descurajarile tale, nu vor face altceva decât sa îi afecteze familia.
Iar în cazul meu pentru draga mea soacră, faptul că sunt mama nu e suficient, că am grijă de copii 24 din 24. O femeie care crește doi copii nu înseamnă că este într-o vacanță prelungită ci viața mea de azi înainte va fi în continuu alarmantă de copiii pentru care sunt responsabilă și ar trebui să înțelegi că sunt singura mea responsabilitate. Este de apreciat că îi iubești, ești alături de ei și te joci cu ei zilnic. Dar să mă compare cu o altă mamă e prea mult. „Vecina lasă copiii ei mai mici cu bunica și ea pleacă în lunca, la vite, sau la muncile agricole” ca și cum mi-ai reproșa ca asta e modelul de nora pe care tu ți l-ai fi dorit. Eu una cred ca fuge de responsabilitatea de mamă.
Iată un mesaj pentru soacra mea: „Trebuia să mă fi iubit dinainte să apar, pentru ca eu urmam să devin pentru copilul tău pe care l-ai crescut cu atâta dragoste, ceea ce tu ai devenit pentru soțul tău, aveam să îi ofer copilului tău ceea ce tu i-ai oferit bărbatului tău, un cămin, o familie, o comoară, ar trebui să mă iubești acum pentru ca eu îți iubesc copilul mai mult decât orice pe lume și el alături de copii înseamnă totul pentru mine, ar trebui să mă iubești indiferent de greșelile mele copilărești căci eu ti-am bucurat inima și timpul rămas cu doi nepoței superbi, în final ar trebui să mă iubești pentru că, așa cum tu ai grija de bărbatul tău în fiecare zi, așa o să am și eu grija de copilul tău pentru restul zilelor mele”.
Iați femeia iubită departe de restul lumii, construiește cu ea propria ta lume, ca să nu fiți afectați de adjuvanții din jurul vostru. Pentru că femeia ta o sa stea lângă tine mai mult decât ai stat tu lângă părinții tăi și are sa îți ofere ceea ce mama ta i-a oferit cândva tatălui tău.
CITEȘTE ȘI: Renunț la job? Stau acasă ca să-mi cresc copilul? O decizie cu pro și contra
