Ziua în care vine pe lume bebelușul este, cu siguranță, una dintre cele mai speciale zile din viața unei familii. Este motivul pentru care am dorit să descoperim poveștile unor mame din alte colțuri ale lumii. Povestea nașterii de astăzi îi aparține Anei. Ea trăiește de câțiva ani în Marea Britanie, împreună cu soțul și copiii, și s-a adaptat bine, dar povestea ei de mamă nu a fost una dintre cele mai line.
Am vrut sa nasc prin cezariană: Ana, 42 ani, Londra
Deși moașa care îmi supraveghea sarcina și consultantul cu care discutam aspecte practice legate de naștere și îngrijirea bebelușului au încercat să îmi povestească, în repetate rânduri, despre beneficiile nașterii naturale, eu am rămas fermă pe poziție: voiam să nasc prin cezariană și nici nu mă gândeam să iau în calcul alternativa.
Echipa a fost foarte insistentă în legătură cu modul în care urma să îmi aduc pe lume copilul, iar asta nu mi-a plăcut deloc, mă făcea să simt că nu dețin controlul asupra propriului meu corp și că deciziile nu îmi aparțin.
Am simțit că am eșuat ca femeie și ca mamă
Optasem pentru cezariană pentru că încă eram traumatizată de prima naștere, care avusese loc cu 3 ani în urmă. Depășisem termenul cu 2 săptămâni, așa că mi-au indus nașterea, iar bebelușul nu a reacționat deloc bine la medicamentele alea. Frecvența cardiacă i-a scăzut de 3 ori în timpul travaliului, alarmele porneau iar și iar, echipa de intervenție venea în salonul de travaliu, eu eram absolut îngrozită că aș putea să îmi pierd copilul.
CITEȘTE ȘI: Nașterea prin cezariană văzută prin mărturiile mamelor care au trecut cel puțin o dată prin această operație
După 12 ore îngrozitoare, am ajuns tot la cezariană de urgență.
Simțeam că sunt o ratată, că nici măcar să aduc pe lume copilul nu sunt în stare, că eșuez ca mamă și ca femeie, pur și simplu corpul meu nu era în stare să reacționeze așa cum ar fi trebuit. Nici nu am putut vorbi cu prea multă lume despre tot ceea ce mi s-a întâmplat, încă o percep ca pe o traumă și nu sunt pregătită să port o conversație pe tema asta. Era absolut esențial pentru mine să nu mai trec prin asta încă o dată!
Mi s-a părut extraordinar să știu înainte când e ziua bebelușului care nu se născuse încă
La a doua sarcină i-am spus moașei mele că doresc să nasc prin cezariană al doilea copil, foarte devreme în timpul sarcinii. La fiecare consultație începea să îmi povestească despre cum speră să iau în calcul varianta nașterii vaginale, la fiecare consultație eu îi explicam, din nou, cât de groaznică fusese prima experiență și cum nu mai voiam să îmi asum nici un risc.
Cu 5 săptămâni înainte de data probabilă a nașterii am mers la spital și am programat cezariana.
Mi s-a părut extraordinar, să știu data nașterii bebelușului care nu se născuse încă. În seara de dinainte, am culcat-o pe fiica mea cea mare și i-am spus că a doua zi urma să își cunoască surioara sau frățiorul. Am mers la spital fără urmă de stres, știam exact cum va fi în sala de operație, știam că n-o să mai fiu la fel de speriată ca prima oară, eram nerăbdătoare.
Cineva m-a întrebat ce post de radio aș vrea să ascult
Mi-am făcut internarea, am fost dusă cu un scaun cu rotile până în salon, întreaga echipă era veselă și plină de voie-bună, un consultant a venit și mi-a explicat totul. Cineva m-a întrebat ce post de radio aș vrea să ascult și am rămas cu gura căscată, nici nu mă gândisem că am opțiunea asta.
Cicatricea de la cele două cezariene e parte din mine, din viața mea
După anestezie, eram amorțită, nu simțeam durere, dar simțeam mâinile medicilor umblând prin burta mea, era o senzație foarte ciudată. Cam după un sfert de oră, am auzit-o pe fiica mea plângând; îmi amintesc că la radio era un cântec de-al lui Amy Winehouse.
Mi-au aratat-o imediat, era toată plină de sânge și avea cordonul ombilical netăiat. Am cicatricea de la cele două cezariene și sunt atât de mândră de ea, e parte din mine, din viața mea, e un semn al unora dintre cele mai mari realizări!
Mamele, să facă așa cum simt ele că e mai bine!
Dacă ar fi să le dau un sfat mamelor, acesta ar fi să vorbească mult cu medicul, cu moașa, cu cine le supraveghează sarcina. Să nu se ia după poveștile prietenelor sau ale vecinelor. Și să privească atent în ele însele, să vadă ce își doresc cu adevărat.
CITEȘTE ȘI: Am două cezariene și nu regret niciun minut! Ce legătură are modul de naștere? Până la urmă toate am dat viață unor minuni, nu?
Pentru mine a fost foarte important, prima dată, să nasc natural.
Nimeni nu mi-a spus că pot sau nu pot sa o fac. Și viața a demonstrat că ceva nu a mers bine, am citit după aceea că asta se întâmplă mai frecvent în cazul nașterilor induse. Pentru mine a fost o traumă, dar pentru majoritatea femeilor, nu e, e un moment miraculos. Eu am simțit magia aceea și după cezariană, la prima întâlnire cu copiii mei. Important e că suntem sănătoase, toate 3.
Citește pe larg despre: Ce se întâmplă cu nou născutul în sala de naștere și până la externare, ne spune NEONATOLOGUL
