Am nascut prin cezariana pe data de 20.02.2020, cu putin inainte de lockdown la Maternitatea Giulesti, din Bucuresti.
Pot spune ca am fost norocoasa, a doua zi eram in picioare. La 5 zile dupa operatie aspiram prin casa 
. Stiu, lucru nerecomandat, insa cu efort minim am putut face lucrurile obisnuite. Pentru mine, mult mai grea a fost operatia de apendicita.
Sau poate fericirea ca am o fetita mi-a dat putere si psihicul meu a zis pas durerii. 
Am nascut prin cezariana deoarece bebelusa a avut dubla circulara de cordon ombilical, dar inca de la inceputul sarcinii imi era teama de nasterea naturala.
Am sa incep prin a spune ca dupa multi ani in care ne-am dorit un copil, dupa investigatii amanuntite in ceea ce priveste fertilitatea noastra, dupa ce am schimbat 3 medici, pentru ca nu acceptam ideea de fertilizare in vitro ca fiind singura solutie pentru a deveni parinti, am ajuns la medicul potrivit cu care am rezonat si am avut incredere sa trecem prin acest proces deloc usor. Rezultatul a venit repede, 2 liniute puternice pe testul de sarcina, care ne-au bucurat enorm si am stiut ca deja o minune mica isi facuse loc in interiorul meu si crestea 🥰🥰🥰.
Am optat pentru cezariana deoarece imi era teama de nasterea naturala
Dupa cele 36 saptamani de sarcina, datorita fricii mele de nastere naturala, am decis impreuna cu medicul ca voi naste prin cezariana.
Am plecat la spital pentru consultul pre-anestezic, glumind cu sotul daca sa luam bagajul si pentru bebe 🙂
Ajunsa la spital pentru consult (se face cu o saptamana, doua sau mai mult inainte de programarea cezarienei), am fost oprita pentru internare pentru ca aveam contractii dese si regulate, mici ca intensitate. S-a decis sa mai raman internata pentru a fi monitorizata.
Mi-am sunat sotul si l-am anuntat ca este posibil sa nasc oricand si ca ma vor interna pentru a ma monitoriza.
CITEȘTE PE LARG DESPRE: Consultul preanestezic și anestezia la naștere. Tipurile de anestezii pentru nașterea naturală și cezariană
Am stat in spital 4 zile, contractiile au disparut si au decis sa ma externeze si sa ma intorc peste o saptamana in spital. Asa am si facut. Medicul a dorit sa am macar 38 saptamani de sarcina in momentul in care voi naste asa ca a dorit sa se asigure ca totul este bine, atat pentru mine cat si pentru bebelusa. Dupa mai multe analize si supraveghere pentru anumite trombocite ce faceau probleme, am fost anuntata ca voi naste joi, joi… aaa adica pe 20.02.2020. Bine, mie nu mai imi statea atunci capul sa ma gandesc ce data speciala pica joia aceea, ma gandeam doar ca o sa-mi vad in sfarsit bebelusa mult dorita.
Nu am avut nicio problema cu anestezia in coloana
In dimineata aceea de joi, am fost dusa de pe salon, la sectia ATI pentru a fi preluata de asistente, anestezist in sala de operatii.
Mi-a fost pusa o perfuzie si dupa ceva timp, pe picioarele mele am mers in sala de operatii, care era foarte rece, imi era frig, imi tremurau picioarele si de la frig si de la emotiile puternice. In momentul administrarii anesteziei in coloana vertebrala nu am simtit decat foarte putin acul, apoi, imediat, am fost ajutata sa ma intind pe masa de operatii.
Nasterea s-a patrecut foarte repede
Cat timp analizam eu beculetele din lampa de deasupra mea, asistentele se foiau pe langa mine, eu tot spuneam ca imi este teama sa nu simt ceva, la care o asistenta,, Aaa, pai deja s-au apucat, aproape ca o sa iasa bebe’’!!! La cateva minute, am auzit cel mai puternic si sanatos planset de bebe. Era fetita mea care tocmai ma anunta ca a venit pe lume si vrea la mine in brate.
Fara sa ma pot controla, am inceput sa plang de bucurie, de emotie, iar imediat, medicul, mi-a pus fetita cu fruntea ei calda, moale si uda, pe fruntea mea, pentru cateva secunde, de bun-venit. Corpul meu a fost invadat de o caldura atunci, caldura ce nu o mai cunoscusem in felul acesta.
Din pacate nu am avut parte de ora magica.
Dupa ce au infasat fetita, plangand, mi-a mai fost pusa putin cu fata ei pe obrazul meu, astfel, am putut sa ii dau primul pupic, moment in care s-a linistit, simtindu-ma. Din pacate nu am avut parte de ora magica. Am inteles ca in Romania si mai ales in spitalele de stat nu se poate acorda acea ora magica, din pacate. Bebelusa fost luata de langa mine si nu am mai revazut-o decat a doua zi dimineata.
In acest timp eu am fost dusa la terapie intensiva.
CITEȘTE PE LARG DESPRE: Câtă magie are loc într-o oră bebelușească? Cum putem beneficia în maternitățile de stat de ora magică
Dupa cateva ore de la nastere, asistentele ma tot intrebau daca ma doare ceva daca mai vreau calmante. Nu am mai cerut nici un calmant si am inceput usor usor sa imi misc picioarele (cand s-au dezmortit dupa anestezie) si am incercat sa fac ,,exercitii’’ pentru a ma putea misca (auzisem eu de la alte mamici ca acest lucru este foarte important in recuperare). Si doamnele asistente de la terapie intensiva, spre seara, ne ajutau si ne spuneau cat de important este sa ne miscam picioarele in pat (sa ridicam genunchii si apoi sa ridicam bazinul in sus).
Nu stiu daca asta a contat, eu zic ca da, plus dorinta puternica de a-mi revedea fetita si de a o putea tine in brate.
CITEȘTE ȘI DESPRE: 11 Clipe înfricoșătoare împreună cu nou-născutul pentru orice mamică la primul bebeluș
Pot spune ca am fost norocoasa, a doua zi eram in picioare
A doua zi dimineata, mutata pe salon, dupa un episod puternic de babyblues, tristete si plans din nimic, mi-am gasit forta si m-am ridicat , greu, dar cu ambitie sa merg la bebe. Erau grele ridicarile din pat, apoi aproape ca alergam sa ajung repede in salonul unde erau bebelusii.
In cele 3 zile state in spital, eram prima ce ajungea la usa de la neonatologie si ultima care dadea bebelusul asistentelor inapoi (mergeam din 3 in 3 ore la alaptat) si aveam sentimentul ca nu este corect sa o las acolo ,,singura “, insa acestea erau regulile. In ziua externarii, eram in sfarsit fericita ca o voi avea mereu langa mine. CITEȘTE PE LARG DESPRE: Depresia postanatală
Dupa ce am ajuns acasa s-a intrat in lockdown, da, era inceputul pandemiei
Ajunsi acasa, familia a fost foarte uimita de faptul ca ma miscam foarte bine (eu, in general fiind rea de durere si avand in trecut 2 operatii mai mici, dar care ma durusera groaznic, laparoscopie si apendicita:), de data aceasta eram foarte bine.
La cateva zile dupa ce am ajuns acasa s-a intrat in lockdown, da, era inceputul pandemiei…
De recuperat, m-am recuperat foarte usor, poate a fost si din cauza ca visul de a deveni mama s- a adeverit si datorita medicului ce mi-a dat incredere in mine inca de la inceputul ,, calatoriei noastre”.
Pitica noastra, luna viitoare pe 20.02.2022 implineste 2 anisori.
Am nascut la Maternitatea Giulesti, intreg proces fiv si nasterea a fost cu dna doctor Andreea Veliscu.
Va multumesc pentru timpul acordat citirii intregii povesti, pe care am incercat sa o scurtez cat se poate. Cred ca pot scrie o carte numai despre ceea ce am simtit pe perioada sarcinii, insa pititca mea nu imi acorda acest timp. 🥰
Citește pe larg despre: Vești bune pentru bebeluși: ANTICORPII anti-COVID sunt transmiși prin LAPTELE MATERN!
CITEȘTE ȘI POVESTEA GEORGIANEI: Timp de 10 zile neonatoloaga a fost un ÎNGER, mi-a îngrijit fetița cum a știut mai bine, eu fiind pozitivă și izolată de bebe
