Am născut prin cezariană a doua oară în urmă cu aproape 4 săptămâni. Nu am cerut eu să asta, a fost nevoie, dar nu regret deloc. Într-adevăr, am avut dureri foarte mari o săptămână, apoi totul a fost suportabil. Nu suport femeile care ne blamează pe cele ce am născut prin cezariană. Habar nu aveți prin câte am trecut și noi. Ar trebui să ne respectam reciproc, că suntem mame. Eu sunt eroina copiilor mei și îi iubesc la fel sau poate mai mult ca unele care au născut natural. Ce legătură are modul de naștere? Până la urmă toate am dat viață unor minuni, nu?
A doua mea naștere a fost exact în urmă cu 3 săptămâni. Am născut la Spitalul Municipal Sighetul Marmației, sub stricta îngrijire a domnului doctor Șteopei Adrian, un medic extraordinar și al domnului doctor anestezist Negrescu (nu am mai întâlnit un medic mai dedicat și mai bun decât dumnealui). Doamna doctor neonatolog Grigor Lidia, la fel, un medic excelent.
Am avut toate condițiile necesare, am avut parte de îngrijiri medicale foarte bune.
Cezariană. Și nu regret niciun minut.
Anul trecut pe 28 decembrie la ora 10.28 am adus pe lume o minune de fetiță de 3.680 g, Kimberly Cataleya. S-a născut exact de ziua frățiorului ei, David. Nașterea a fost tot prin cezariană. A fost nevoie de cezariană deoarece sunt extrem de strâmtă la oasele bazinului și bebelușul a fost mare (3.700 gr), iar pe atunci spitalul nu avea un medic anestezist stabil. Erau șanse să intru în travaliu de Revelion și, dacă nu puteam naște natural, nu exista medic anestezist pentru cezariană. Ca să eliminăm riscurile, medicul mi-a propus sa nasc prin cezariană și nu regret niciun minut.
Am auzit sunetul foarfecilor, dar nu simțeam nimic
Însă, de data aceasta, totul a fost mai greu. Din cauza pandemiei, nu au lăsat pe nimeni să stea cu mine, iar singurătatea e oribilă. La prima naștere totul a fost mai ușor de îndurat, deoarece l-am avut alături pe soțul meu, care m-a ajutat foarte mult. Atunci, cel mai greu a fost venirea laptelui. Aveam canalele înfundate și copilul nu a vrut să sugă deloc, așa că a trebuit să mi le desfund eu, apoi a venit furia laptelui și am avut dureri groaznice. Dar am trecut peste ele cu ajutorul asistentelor medicale.
Acum, la a doua naștere, din nou, senzație de deja vu, am luat-o de la capăt: sondă, perfuzii, sala de operații, injecția în coloană, sunetul foarfecilor care știam că îmi tăiau carnea, sânge, simțeam cum trag de copil, dar apoi am auzit cum plânge. Și ce mai plângea… Apoi mi s-a zis că e o fetiță perfectă (și este perfectă 😉).
CITEȘTE PE LARG: Ți-e teamă de nașterea naturală? Nu ești singura! Cum depășești teama de a naște natural – Clubul Bebelusilor
Am cerut să-mi fie legate trompele.
Dar au apărut ceva complicații și operația a ținut mai mult decât se aștepta medicul și am început să simt cum lucrau acolo. Sunetul acela de foarfece nu-mi va ieși prea repede din cap… Nu s-a putut pentru că îmi erau lipiți pereții uterului (sau ceva de genul acesta, nu am înțeles foarte bine. Urmează sa discut mai multe cu medicul când merg la consultul de 6 săptămâni), iar „dezlipirea“ lor a durat ceva. Efectul anesteziei a început să scadă, am început să simt furnicături în burtă, simțeam ca umblă acolo, dar nu m-a durut. Și țin să precizez din nou cât de oribil au sunat foarfecile când îmi tăiau carnea (zic eu carnea, nu știu cum altfel să mă explic).
INFO Clubul Bebelușilor: Legarea trompelor. Care sunt riscurile?
Comunicarea dintre ovare și uter se realizează prin intermediul trompelor uterine, aici având loc cel mai adesea și fecundația. Legarea trompelor uterine reprezintă o metodă de sterilizare a femeilor. În timpul acestei operații, trompele sunt legate, tăiate sau blocate pentru a preveni definitiv o sarcină. Care sunt, totuși, riscurile:
• Regretul este cel mai des risc. Se poate încerca refacerea lor, dar șansele sunt mici, pentru că trebuie să fie și funcționale ca să poată permite o sarcină, altfel, apare riscul sarcinilor extrauterine.
• Nu are o eficiență de 100%, aproximativ una din 200 de femei rămânând gravidă după legarea trompelor. Riscul crește la una la 100 dacă sterilizarea se face în timpul operației de cezariană.
Recuperarea după cezariană a fost grea
La a doua naștere, bebelina a păpat de la sân și a fost mai ușoară treaba, dar din cauza pandemiei, nu am avut voie să primesc vizitatori, așa ca totul a fost mult mai greu. Veneau asistentele și infirmierele să mă ajute, dar eram conștientă că nu sunt singura pacienta, așa că a trebuit să mă descurc singură în multe cazuri.
Mi-a fost grea orice mișcare. Când mă întorceam de pe o parte pe alta, simțeam cum mi se întorc și organele și mă durea groaznic. Când mă ridicam (extrem de greu) din pat, mi se tăia respirația din cauza durerii. A fost foarte grea recuperarea, dar am făcut toate eforturile posibile sa îmi revin ca să pot pleca acasă, unde mă așteptau celălalt copilaș și soțul.
Dincolo de durerea fizică, cel mai tare m-a durut separarea de primul copil.
Îmi era atât de dor de el, că plângeam neconsolată toate nopțile. Dar dimineața mă trezeam puternică, știam că dacă nu sunt puternică, nu plec acasă până nu îmi revin. David (băiețelul meu) zice ca sunt eroina lui: „Mami e cea mai bună și puternică, vreau să fiu ca mami când voi fi mare.“ Am reușit să îmi revin și am venit acasă la David, cu o zi înainte de Revelion. Acum suntem în formulă completă. David zice că eu sunt eroina lui. Eu zic că ei sunt puterea mea. ❤️❤️❤️
CITEȘTE ȘI: Sunt sigură că nașterea naturală doare pe moment și după trece, dar o cezariană poate să doară toată viața
Citește pe larg despre: Vești bune pentru bebeluși: ANTICORPII anti-COVID sunt transmiși prin LAPTELE MATERN!
