Ai auzit de expresia „copil cuminte si baba frumoasa”? Vrei sa ai cel mai cuminte copil, dar nu stii ce sa faci pentru asta? Ce este, de fapt, un copil cuminte?
Ei bine, daca definitia notiunii „copil cuminte” este una realista pentru varsta copilului tau, atunci da, este posibil: poti avea cel mai cuminte copil!
Ce este un copil cuminte?
Generatia de parinti de astazi a fost crescuta cu insistente din partea parintilor, azi bunici: sa fii cuminte!
Daca ii intrebi pe bunicii de azi cum trebuie sa fie un copil cuminte, vei primi raspunsuri asemanatoare:
- copilul cuminte merge de mana cu parintele,
- nu tipa,
- nu se supara,
- nu se enerveaza,
- nu plange,
- ii respecta pe cei mai mari decat el,
- nu se murdareste,
- nu alearga sa transpire,
- mananca tot din farfurie si nu face mofturi.
Sa continuam? Conform acestei definitii, copilul cuminte este cel compliant, ascultator, care nu spune niciodata nu si de care poti, la o adica, sa uiti ca te insoteste pentru ca nu isi face simtita prezenta.
Din pacate, aceasta viziune este una total nerealista, care se apropie mai curand de un caine bine dresat, in timpul unui exercitiu demonstrativ, decat de firea normala a unui copil in primii 7 ani de viata (si nici dupa aceea!).
Copiii au multa energie, sunt in plin proces de descoperire a lumii din jur, sunt curiosi si nerabdatori, dornici sa invete, puterea lor de concentrare este limitata si, oricat de linistit ar fi un copil, sa ii pretinzi sa fie asa cum am descris mai sus, este absolut nerealist.
Dar cum este un copil cuminte, si cum ajungi la acest rezultat?
In mod natural, toti copiii isi doresc, din strafundurile sufletelor lor, sa fie placuti. Ei vor sa faca tot ceea ce le sta in putere pentru ca oamenii cei mai importanti din vietile lor, parintii, sa ii aprecieze. Isi doresc sa se poarte in asa fel incat sa fii mandra de ei.
Stabileste legaturi afective puternice intre voi! Daca vrei sa ai un copil caruia ii place sa coopereze, nu te concentra la metode prin care sa il faci pe el sa se schimbe!
Actiunea starneste o puternica reactiune. In schimb, investeste in imbunatatirea relatiei dintre voi! Atunci cand te concentrezi asupra a ceea ce nu face bine, il faci pe copil sa se simta prost si ai si tu sentimentul esecului ca mama.
De ce sa nu iti concentrezi energia in ceva mai eficient si constructiv?
Lauda-l de nenumarate ori pe zi, apreciaza-l pentru ceea ce stie sa faca bine, spune-i ca esti mereu la dispozitia lui atunci cand are nevoie de ajutor, apreciaza mereu ceva ce a facut bine inainte de a-i arata ce anume ar fi putut sa faca si mai bine: sunt absolut minunate culorile pe care le-ai ales cand ai colorat desenul asta, imi plac la nebunie, este exact combinatia mea preferata! Pun pariu ca te-ai grabit putin, ca sa imi arati cat de frumos este, nu-i asa? Pentru ca vad ca ai depasit putin conturul cand ai colorat floarea aia albastra!
Arata-i incredere si sustinere. Un copil care are incredere in el si in parintii sai este un copil echilibrat, iar un copil echilibrat este un copil fericit.
Increderea pe care i-o acorzi zi de zi, lasandu-l sa faca propriile alegeri si oferindu-i ocazia sa gaseasca solutii, il va ajuta pe viitor sa stie ca are abilitatea de a rezolva orice problema i-ar putea aparea in cale.
Astfel, copilul tau va creste avand spirit de initiativa si o capacitate crescuta de a face fata obstacolelor, pe care le va depasi cu succes si cu incredere.
Fii calm. Ti s-a intamplat sa ii spui copilului ca e timpul sa mearga la culcare, iar el sa refuze cu o incapatanare care l-ar face invidios si pe cel mai incapatanat catar?
Stim, reactia fireasca este sa incepi sa tipi, declansand o lupta de forte care nu va duce la nimic bun. Amandoi va enervati din ce in ce mai tare si deveniti din ce in ce mai putin dispusi sa ascultati ceea ce are celalalt de spus. Asadar, controleaza-te!
Citeste mai departe si afla cum poti sa ai un copil cuminte!
In primul rand, copilul va invata ca si situatiile frustrante pot fi rezolvate cu calm. Daca acum tipi la el, vei descoperi peste ceva vreme ca si el tipa la tine, la colegii lui sau la fratii sai. Doar te-a vazut pe tine facand-o, si tot ce face mama este grozav! Asadar, in loc sa tipi, ameninti, obligi, alege o abordare mai calma.
Exprima sentimentele pe care le nutreste copilul in aceste momente. Ofera-i alternative acceptabile de a-si exprima frustrarea, in locul celor pe care le consideri nepotrivite (Inteleg ca esti foarte suparat. As prefera sa imi spui ca esti furios in loc sa arunci jucariile).
Gaseste o metoda respectuoasa de a cadea de acord cu ceea ce simte, crede el la momentul respectiv. Sunt de acord ca desenul ala animat este mai distractiv decat temele, insa cand se termina episodul vom inchide televizorul si vom rezolva sarcinile pentru maine, la scoala.
Da dovada de empatie. Mamele sunt grabite, ocupate, coplesite de treburi si de probleme. Dar copiii nostri nu stiu asta. In lumea copilariei, gatitul, spalatul rufelor, calcatul, curatenia in casa nu sunt cine stie ce importante. Copiii nu se grabesc dimineata, dar daca tu o faci, si ei se simt presati, vor fi tentati sa se opuna si sa piarda timpul mai mult decat o fac de obicei.
Priveste lucrurile si din punctul lor de vedere: cum se simte primul tau nascut daca il opresti din joaca sa zgomotoasa, dar atat de amuzanta! doar pentru ca fratiorul mai mic a adormit? Tu cum te-ai simti daca ti s-ar cere sa intrerupi brusc o activitate care iti place, doar pentru a asigura comfortul altcuiva?
Toti copiii au nevoie de limite, dar cand dai dovada de empatie si ii arati celui mic ca intelegi ceea ce simte, respectarea limitelor devine mai usoara, iar incalcarea lor mai putin tentanta.
Stabileste regulile casei intr-o maniera nepersonala. Copiii tai tocmai s-au jignit reciproc. Daca te vei duce furioasa sa strigi: sa nu te mai aud niciodata spunandu-i asa fratelui tau! probabil ca nu vei obtine decat un val de furie si de rezistenta.
Poti alege insa, sa fac un comentariu mult mai neutru: in casa asta nu ne poreclim, iar regula de baza este ca ne tratam cu totii cu respect. Copiii se vor enerva pe un parinte care pare sa vrea cu orice pret sa detina controlul, dar vor accepta mai usor o exprimare mai impersonala a unei reguli a casei.
Mai mult decat atat, o constatare impersonala de genul: sunt jucarii pe jos, este mai eficienta decat remarca plina de critica: in camera ta iar e dezordine!.
Dupa cum stii deja, ca parinte, nici un copil nu se poarta perfect, tot timpul. Important este ca meomentele bune sa le depaseasca net ca numar micile scapari pe care si noi, ca adulti, le avem!
