Odata cu „de ce”-urile delicioase ale micutilor nostri, cele mai multe dintre ele amuzante si induiosatoare, parintii se vad pusi in postura de a raspunde si la intrebari mai delicate. Conceptia, nasterea, moartea, sexul, diferentele dintre fetite si baietei sunt subiecte pentru care parca nu esti niciodata pregatita. Iata cateva sfaturi care iti vor usura sarcina de a da raspunsuri la intrebarile delicate.
Este bine sa tii cont de faptul ca aceste subiecte reprezinta tabu-uri doar pentru adulti. Copiii sunt pur si simplu curiosi, ei incearca sa invete si sa inteleaga viata si misterele ei. Notiunea de rusine le este straina pana inspre 5 ani. Deci, singura persoana care se poate simti jenata sau incurcata discutand despre aceste subiecte esti tu, adultul.
Cel mai bine ar fi ca atunci cand observi ca cel mic incepe sa manifeste interes pentru acest gen de subiecte, sa te pregatesti si fie sa astepti ca el sa deschida discutia, fie sa profiti de o ocazie care i-ar putea starni curiozitatea. Momentul in care pisica aduce pe lume o serie de pui poate fi un moment minunat sa discuti despre nastere – daca mai are nelamuriri.
Nu incerca sa inventezi. Nu ii faci nici un bine. Cel mult va ajunge sa se simta caraghios in fata colegilor de gradinita mai informati, atunci cand va veni cu povesti despre berze aducatoare de pui. Desigur, nu este necesar ca adevarul sa fie prezentat in termeni medicali, cu toate detaliile. Ii poti explica pe intelesul sau, ca pe o scurta poveste, fara sa te indepartezi prea tare de realitate.
Nu uita niciodata faptul ca toti copiii sunt foarte atenti la tot ce se intampla in jurul lor, inclusiv la discutiile adultilor, si inregistreaza tot ce aud, chiar daca pe moment par absolut absorbiti de masinuta pe care o au in mana. Este foarte posibil sa auda de moartea cuiva, de nasteri naturale, de dificultatile unui cuplu de a avea copii si sa iti ceara lamuriri „din senin” peste cateva zile.
Ce ii spunem copilului despre conceptie?
Nu este cea mai buna idee sa vii cu povesti despre berze. Poti sa ii explici – pe intelesul sau, fara sa fie necesar sa intri in detalii anatomice – cum atunci cand un barbat si o femeie se iubesc foarte mult, tati pune o samanta in burtica lui mami, iar aceasta creste pana ce devine un bebelus pregatit sa infrunte lumea.
Explicatia-poveste poate oferi exact cate detalii doresti sau iti sunt solicitate, fiind in acelasi timp cat se poate de aproape de adevar.
Ce ii spunem copilului despre nastere, despre cum a venit el pe lume?
Cel mai simplu raspuns este ca atunci cand bebelusul este pregatit, mama se va duce la spital iar medicul il va scoate pe bebe. Desigur ca pe moment copilul se poate multumi cu aceasta explicatie, fara sa solicite detalii; chiar daca intrebarea „cum il scoate doctorul pe bebe?” nu este adresata imediat, asteapta-te sa soseasca intr-un viitor cat de apropiat.
Pentru mamele care au nascut prin cezariana, raspunsul poate fi destul de simplu. Cele care au nascut natural se pot simti puse in incurcatura. Unii psihologi sustin ca este preferabil sa i se spuna copilului din start ca in organismul mamei exista o iesire speciala pentru bebelus, pentru ca ideea de cezariana – de taietura a burtii – i se poate parea brutala si infricosatoare, si in plus nu este de dorit sa ii inoculezi copilului ideea ca „normalitatea” este reprezentata de aceasta interventie chirurgicala.
Dupa cum am spus, poate fi extrem de util ca cel mic sa aiba ocazia sa vada o nastere la animalul de casa sau la televizor.
Daca inca ai retineri pe tema aceasta, aminteste-ti ca in vest este destul de comun ca fratii mai mari sa asiste la nasterea mezinului, fapt privit ca ceva normal atat de catre parinti cat si de catre personalul medical.
Ce ii spunem copilului despre diferentele dintre fetite si baieti, despre sex?
Nu, nu a sosit momentul sa ii vorbiti copilului despre metodele de contraceptie. Deocamdata, sunt puse in discutie „doar” diferentele dintre fetite si baietei. Reactia copilului depinde desigur de firea sa, dar un rol extrem de important il joaca atitudinea parintilor fata de subiect.
Copiii vad alti copii – la plaja, la gradinita, in vizite la prieteni de joaca sau la familii cu nou nascuti. Un copil ai carui parinti au acceptat nuditatea ca pe ceva firesc – si asta nu inseamna ca umbla vesnic dezbracati prin casa, ci ca nu fac o tragedie din faptul ca i-a zarit copilul la dus – vor avea parte de mai putine momente de tipul „maaaamiiiii, dar de ce copilul ala arata altfel de cat mine?” (de obicei strigata in gura mare si folosind termeni mai sugestivi de atat).
Avand in vedere ca iti doresti sa cresti un viitor adult echilibrat, invata-l – inclusiv prin exemplul personal – ca nu trebuie sa se rusineze de corpul sau.
Discutiile legate de corpul uman pot fi mult usurate de folosirea unei carti pe aceasta tema, conceputa special pentru copiii de o anumita varsta. E o idee buna sa ai pregatita o asemenea carte, pe care sa o rasfoiti impreuna.
Ii vorbim copilului despre handicap/boala?
Curiozitatea si inocenta copiilor vor fi cu siguranta starnite la vederea unei persoane „altfel”. O carja, un carucior cu rotile, un membru amputat, toate pot suscita intrebari rostite in gura mare, la care trebuie sa gasesti un raspuns pe loc. De cele mai multe ori, persoana in cauza va auzi atat intrebarea copilului, cat si raspunsul pe care il primeste acesta, asadar trebuie sa fii atenta de doua ori.
Explica-i copilului ca subiectul curiozitatii sale a suferit un accident in urma caruia si-a pierdut un membru, sau din cauza caruia nu isi mai poate misca picioarele. Atrage-i atentia ca nu este politicos sa comenteze despre asta. Nu folosi cuvinte ca „boala” sau „handicapat”, este nepoliticos si nici macar nu este conform cu realitatea.
Ce ii spunem copilului despre moarte?
Este poate cel mai delicat subiect, pentru ca este unul dureros, despre care nici noi, adultii, nu stim prea multe. Copiii cu varste mici nu au destule notiuni incat sa inteleaga ce e moartea.
Te sfatuim ca, daca ajungi in situatia de a fi obligata sa discuti despre asta, sa apelezi la acelasi gen de explicatie-poveste. In functie de credintele si convingerile personale si de religie, ii poti spune copilului ca atunci cand mori, sufletul merge in Cer, alaturi de Doamne-Doamne si de ingerasi; ca de acolo, sufletul ne vegheaza; ca, peste multi multi ani, ii vom reintalni pe cei dragi.
Ai mare grija sa nu ii insufli copilului temeri nejustificate. Evita sa faci absolut orice comparatie sau paralela intre moarte si somn! Nu iti doresti ca celui mic sa ii fie teama sa doarma. De asemenea, evita pe cat posibil sa asociezi boala si moartea; vei obtine un copil speriat de cele mai mici raceli.
Daca te va intreba despre moartea sa sau a ta, linisteste-l ca asta se va intampla peste foarte mult timp.
Indiferent de intrebare, tine mereu cont de mintea si sufletelul copilului. Ia-l in serios si nu ii raspunde in doi peri. Daca esti luata pe neasteptate si esti absolut nepregatita sa dai un raspuns, nu-l alunga cu amanari pentru „cand vei fi mare”. Cere-i un ragaz – pana dupa cina, pana inainte de culcare, pana termini de spalat vasele – si, daca uita, dovedeste-i ca te tii de cuvant si redeschide tu discutia.
Nu uita ca asemenea discutii au si ele contributia lor la construirea unei relatii frumoase si a increderii intre tine si copilul tau!
