Stresul toxic crește riscul ca un copil să dezvolte probleme afective, cognitive și comportamentale. De asemenea, stresul toxic poate declanșa afecțiuni importante. Cum se întâmplă asta? Studiile recente explică modul în care stresul sever, cronic, impactează sănătatea, tulburând echilibrul hormonal și alterând biochimia și structura creierului.
Tipuri de stres
La întâlnirea unui factor stresor, corpul reacționează. Simți un val de adrenalină care îți străbate corpul, îți crește frecvența cardiacă și tensiunea arterială. Concentrația de cortizol crește brusc, ceea ce declanșează un val de glucoză, eliberată către mușchi. Neurotransmițătorii se reechilibrează, favorizând răspunsurile automate, rapide. Devii super alert, concentrat asupra stimulilor senzoriali din mediu și pregătit să lupți, să fugi sau să gestionezi în vreun fel provocările care îți stau în față.
Dacă starea aceasta a fost declanșată de atacul unui eveniment care îți pune viața sau inregritatea fizică în pericol, aceste senzații vor fi descrise cu termeni ca „frică” sau „teroare”, dar acest răspuns la stres rămâne benefic: te ajută să rămâi în viață. Dar dacă factorul stresor este altceva, ceva ce îți face plăcere să experimentezi? Dacă e vorba despre un joc video energic, despre o cursă cu un roller coaster, despre a performa în fața unui public numeros sau despre a participa la o competiție sportivă? Răspunsul la stres va fi descris ca plăcut, incitant, energizant. Răspunsul la stres nu este, în sine, un lucru rău. Dar se știe că stresul poate avea un impact negativ puternic, iar în primii ani de viață, poate influența modul de dezvoltare a copilului. Prin urmare, unde trasăm linia și din ce punct devine stresul toxic?
Ce este stresul toxic?
Răspunsul organismului la stres este costisitor, corpul fiind pus în situația de a-și folosi resursele care ar trebui să asigure supraviețuirea organismului. Iar efectele fizice ale stresului pot deveni nesănătoase, dacă se repetă frecvent, afectând funcțiile sistemului imunitar și determinând inflamație cronică. Stresul de scurtă durată nu are un impact negativ propriu-zis. Stresul resimțit zi de zi, săptămâni sau luni la rând, supune organismul unei uzuri semnificative. Citește pe larg despre: 7 semne de STRES la copii pe care păriții trebuie să știe să le recunoască
Care sunt efectele stresului toxic asupra copiilor?
Stresul cronic este nociv pentru organism, nu există nicio umbră de îndoială. Dar care este impactul său asupra unui creier aflat în plin proces de dezvoltare accelerată? Copiii crescuți într-un mediu caracterizat de stres cronic au un risc major de a dezvolta depresie și anxietate. Stresul toxic în copilărie se corelează cu probleme de somn în viața de adult și cu tendința de a dormi puțin (Kajeepeta, 2015). Evenimentele traumatice din copilărie (abuz, neglijare, violență, decesul unui părinte) sunt factori de risc majori pentru boli cronice, dependență de substanțe interzise și o speranță de viață redusă (Grummit, 2021). În ultimii ani, cercetătorii au descoperit modificări fiziologice care însoțesc stresul cronic și care ajută la o mai bună înțelegere a modului în care acesta impactează dezvoltarea ulterioară.
Stresul toxic în copilăria timpurie determină modificări ale cromozomilor
Mai precis, stresul toxic determină, la copiii mici, scurtarea telomerelor. Telomerele sunt elemente protectoare aflate la extremitățile cromozomilor, care protejează genele de pe cromozomi de degradare. Telomerele suferă uzura care, altminteri, ar afecta brațele cromozomilor, și se degradează și ele în timp, scurtându-se pe măsură ce înaintăm în vârstă.
Atunci când telomerele se scurtează mai repede decât ar trebui, semnele caracteristice îmbătrânirii se instalează mai devreme. Iar copiii care sunt supuși stresului toxic au telomere mai scurte decât alți copii de aceeași vârstă.
Cu cât factorul stresor se manifestă mai devreme, cu atât are un impact mai puternic (Ridout, 2018). Factorii stresori care au un asemenea impact sunt reprezentați de abuz, neglijare, bullying, pierderea unui părinte sau depresia maternă (Rentscher, 2020). Citește și despre: 14 Tehnici de educație blândă pentru copiii, utile în formarea deprinderilor sănătoase de gestionare a emoțiilor
Stresul toxic în copilărie poate activa sau dezactiva anumite gene
ADN-ul nostru este puternic pliat pentru a încăpea în interiorul nucleului celular. În unele zone, el este atașat de molecule denumite grupări metil, al căror rol este de a dezactiva anumite gene – lucru util, căci unele gene e mai bine să fie inactive.
Pe de altă parte, există numeroase gene care trebuie să rămână active, pentru ca organismul nostru să fie sănătos. Uneori, aceste gene de care avem nevoie în stare activă ajung să se combine, în mod eronat, cu grupări metil, ceea ce determină probleme, inclusiv un răspuns inadecvat la stres, modificări structurale ale creierului sau unele tipuri de psihopatologii (depresia, de exemplu).
Stresul toxic manifestat timpuriu în viață poate activa anumite gene și le poate dezactiva pe altele. De cele mai multe ori, acest fenomen a fost observat în cazul copiilor care au fost victime ale neglijenței, abuzului sau bullyingului, dar au fost identificate cazuri și la copiii crescuți într-un cartier cu o rată mare a criminalității, la cei care au trecut prin divorțul părinților sau care au avut un părinte cu o boală fizică sau mintală severă (Soares, 2021).
Care este impactul stresului toxic asupra dezvoltării creierului copiilor?
Există numeroase dovezi științifice care susțin afirmația că stresul toxic afectează modul de dezvoltare a creierului și conexiunile neuronale care se realizează la nivelul acestuia. De exemplu, atunci când copiilor care au fost victime ale unor factori stresori gravi li se cere să se uite la fotografii ale unor persoane care exprimă emoții intense (frică, furie), tiparul de activare cerebrală este diferit de cel al copiilor care nu au trecut prin astfel de evenimente traumatice (Herzberg, 2020).
Stresul toxic influențează și modul în care creierul procesează informația legată de recompense, iar acesta variază inclusiv în funcție de vârsta copilului. Atunci când stresul toxic este experimentat foarte devreme în viață, copiii cresc manifestând tendința de a evita riscurile. Atunci când stresul toxic este experimentat în adolescență, acesta se asociază cu un tipar de asumare a riscurilor.
Factorii stresori personali și sociali care acționează timpuriu în viață se asociază cu o reducere a volumului de materie cenușie la nivelul cortexului prefrontal, al amigdalei și al altor zone (Tyborowska, 2018). S-a observat, de asemenea, o corelație directă între existența factorilor de stres toxic și dimensiunile reduse ale hipocampului, o zonă a creierului responsabilă pentru învățare și memorie (Pollack, 2020). Citește și despre: Atașamentul, legătura emoțională ce stă la baza tuturor relațiilor
Viețile copiilor sunt iremediabil afectate de stresul toxic timpuriu?
Informațiile menționate deja sunt îngrijorătoare, mai ales dacă ne gândim cât de mulți copii sunt expuși stresului toxic. Un studiu statistic efectuat în SUA pe un eșantion de peste 200.000 adulți a demonstrat că 58% dintre ei au supraviețuit unui factor de stres toxic în copilărie și peste 21% au fost expuși la cel puțin astfel de factori stresori (Giano, 2020) din lista următoare:
Abuz fizic, emoțional sau sexual;
O afecțiune mintală la unul dintre membrii familiei;
Abuz de substanțe la unul dintre membrii familiei;
Violență domestică;
Încarcerarea unui membru al familiei;
Separarea sau divorțul părinților.
Aceste statistici pot fi extrapolate la nivelul populației României, unde statisticile referitoare la divorț, sărăcie și violență domestică sunt din ce în ce mai îngrijorătoare. Totuși, există un lucru esențial pe care trebuie să îl înțelegi.
CITEȘTE ȘI:
Totul despre bebelusi
Copilul de 1-3 ani – Dezvoltarea
Copilul de 3-6 ani – Dezvoltarea
Familia si copiii – Cum sa fim fericiti si impliniti
Adulții au la îndemână numeroase instrumente pentru a atenua stresul experimentat de copil și pentru a-l ajuta pe acesta să se recupereze în urma unor experiențe traumatizante. Adulții pot avea un impact important asupra modului în care copiii reușesc să facă față factorilor stresori. Părinții deschiși, afectuoși, care își exprimă susținerea față de copil reduc riscul ca acesta să sufere de afecțiuni medicale sau de modificări ale structurii creierului asociate stresului. Părinții pot determina creșterea sintezei de oxitocină la copiii lor, anulând efectele stresului toxic asupra structurilor genetice. Relațiile sociale bazate pe atașament securizant îi susțin pe copii în timpul expunerii la stres și le oferă mecanismele și instrumentele necesare pentru a-l gestiona.
Vrem, nu vrem, suntem cu toții expuși factorilor de stres. Chiar și membrii familiei se stresează reciproc. Una dintre cele mai eficiente metode de a avea grijă de stresul la care sunt expuși copiii noștri este să învățăm să gestionăm propriile niveluri de stres. Apoi, este de datoria noastră să îi ajutăm să facă, ei înșiși, același lucru, prin antrenarea rezilienței. Citește pe larg despre: Spune NU stresului din viața de părinte! 12 sfaturi susținute de știință pentru ca viața ta să devină mai bună
