Fiecare parinte are momente de indoiala daca face sau nu tot ce trebuie pentru copilul sau, daca e “pe drumul cel bun” al parintelii, daca ar trebui sa schimbe ceva in atitudinea sa si ce anume. Cu atatea “trenduri de parenting” si atatea curente in opozitie in ceea ce priveste cresterea copiilor e firesc ca la un moment dat orice parinte sa fie in dubiu.
Stii ca intotdeauna e loc de mai bine, inclusiv in parenting. Iata niste sugestii pentru a evolua.
A te chestiona ca parinte, a avea dubii, a nu fi mereu sigur pe tine este foarte bine caci inseamna ca esti dispus la o privire autocritica, inseamna ca esti dispus sa cercetezi, sa te informezi cat mai corect. Pentru a-ti veni in ajutor noi iti sugeram ce ar fi bine sa NU faci pentru a nu ingradi dezvoltarea armonioasa a copilului tau:
Nu te simti obligat sa iti tii copilul ocupat tot timpul.
Multi parinti cred ca e de datoria lor sa planifice fiecare minut al copilului, sa nu-l lase niciodata sa se plictiseasca sau sa se joace singur, sa-l inscrie la zeci de cursuri cand e mai maricel pentru a-i umple toata ziua. Dar jocul liber, fara interventia parintelui, fara ca mama sa coordoneze tot, este foarte important in dezvoltarea copilului, in exersarea independentei si creativitatii.
Nu trebuie sa va fie “mila” si sa va considerati un parinte neglijent fiindca copilul se joaca si singur, dimpotriva, e un mod bun pentru el de a-si exersa diverse abilitati. Desigur ca daca va cere implicarea e bine sa i-o oferiti dar toti copiii au si momente cand isi doresc sa se joace singuri si e un lucru bun!
CITEȘTE ȘI DESPRE: Consecințele ignorării semnalelor transmise de copil și interpretate ca posibil răsfăț
Nu-i rezolvati toate problemele!
Desigur ca la inceput bebelusul este dependent si ar fi culmea sa aveti asteptari sa-si schimbe scutecul sau sa manance singur. Dar nu trebuie sa-l considerati “prea mic” la nesfarsit. Abilitatea de a rezolva probleme este esentiala in viata oricarui om iar nelasand copilul sa-si exerseze aceasta abilitate si facand totul in locul lui, nu-i facem un bine, dimpotriva! Lasati-l sa rezolve treburi in functie de varsta si puteri: sa se incheie singur la jacheta, sa se incalte singur, sa-si gestioneze singur micile conflicte din parc.
CITEȘTE ȘI: Ce înseamnă şi cum se educă disciplina la vârsta de 1 an? Explică, arată, explică încă o dată
Nu te considera perfect!
Sa fim seriosi, perfectiunea nu exista in niciun domeniu, cu atat mai putin in domeniul atat de sensibil si alunecos al parintelii. A gresi e omeneste, nu trebuie sa te simti “desfiintat” daca ai gresit, important e sa iti asumi greselile si sa incerci sa inveti ceva din ele si sa le corectezi. Nu inseamna ca lasi garda jos au ca devii vulnerabil daca ai tai copii te vad ca pe un muritor supus greselii, nu ca pe o zeitate. Dimpotriva, e sanatos pentru dezvoltarea lor psihica sa le arati ca oricine e supus greselii dar asta nu inseamna o tragedie.
Nu striga!
Uneori ai impresia ca nu vei supravietui unei zile grele daca nu urli la copii. Doar ca strigatele nu functioneaza si tu stii bine asta. Cel mult obtii ceva pe moment dar in timp copiii se desensibilizeaza la racnete si vei ajunge sa strigi fara efect. In plus copilul va invata ca asa se comunica si se rezolva problemele, prin urlete. Iar copiii cu temperamente mai sensibile vor deveni anxiosi, retrasi, inhibati din cauza urletelor tale.
Nu fa o obsesie din cat mananca copilul.
Momentul meselor e un stres major pentru multi parinti. Majoritatea parintilor se tem ca copilul nu mananca suficient, ca nu mananca destul de variat, ca nu mananca mese regulate si asa mai departe. Daca sunt excluse probleme de sanatate care ar putea fi cauza inapetentei, ar trebui sa va relaxati. Tot ce trebuie sa faceti e sa-i oferiti mese sanatoase, echilibrate, bogate in nutrienti dar in rest e treaba copilului. Ofera-i o varietate de alimente sanatoase astfel incat orice ar alege sa fie bine.
Nu-l mai recompensa pe copil pentru comportament sau rezultate bune.
Contrar credintelor populare sedimentate in constiinta colectiva de secole, a recompensa copilul “pentru fapte bune” nu reprezinta o motivatie benefica ci una extrinseca, fara rol in construirea caracterului. Prin recompense se intelege oferirea de dulciuri, jucarii, stickere cu fete zambitoare, buline rosii practica inca la ordinea zilei in gradinite.
Cea mai buna motivatie este cea intrinseca, deci care vine din interior, cand copilul face ceva din pura placere a acelei actiuni nu fiindca asteapta ceva. Obisnuit sa faca lucruri pentru recompense el nu va mai face lucruri din placere ci in asteptarea “premiului” astfel ca atunci cand recompensa va disparea va disparea si motivatia sa.
Nu te mai focusa pe rezultate.
Este o vorba importanta care spune ca si drumul este important, nu doar destinatia. Copilul invata si din incercari repetate si din esec si trebuie incurajat in “drumul” sau spre ceva, nu descurajat daca nu-i reuseste din prima. Prin incercari repetate i se cladesc perseverenta, rezistenta la efort, spiritul de observatie, capacitatea de a extrage invataturi din propriile experiente deci nu doar rezultatul conteaza.
Nu impiedica copilul sa-si traiasca emotiile!
Multi parinti incearca sa distraga atentia copiilor cand acestia sunt furiosi, suparati, tristi si asa mai departe. Dar aceste diversiuni tin pe moment iar in timp copilul acumuleaza emotiile neexprimate si ajunge sa rabufneasca de frustrare. Decat sa-l distragi mai bine numeste emotia:”stiu ca esti suparat fiindca…/ esti furios deoarece…”. Cu timpul ei vor reusi sa isi identifice si sa-si gestioneze singuri emotiile.
Nu-ti sacrifica sanatatea.
Sa fii parinte necesita mult efort tocmai de aceea din cand in cand trebuie sa-ti permiti putina deconectare. Este important sa fii un parinte implicat si responsabil dar nu e cazul sa devii martir si sa-ti sacrifici sanatatea fizica si mentala. Daca-ti iei putin timp din cand in cand pentru tine efectul va fi benefic asupra intregii familii, daca te simti mereu “sacrificat” vei sfarsi prin a te revolta exploziv.
Nu-ti fie rusine sau teama sa-ti ceri iertare.
Nu intotdeauna ne comportam cum trebuie cu copiii, cu siguranta toti parintii au zile cand o iau razna si nu sunt cei mai grozavi in raport cu copilul. Important e sa nu ascunzi sub pres “mizeria” si sa te reconectezi cu copilul cerandu-ti scuze sincere pentru modul nepotrivit in care te-ai comportat. Vei vedea ca in timp si copilul tau va face la fel!
CITEȘTE ȘI: Renunț la job? Stau acasă ca să-mi cresc copilul? O decizie cu pro și contra
