Mamele care hranesc copilul cu lapte praf sunt la fel de mame ca si cele care alapteaza, nu ar trebui sa fie privite superior din multe motive, iti enumeram si noi cateva.
Cand vine vorba de “mamicie” razboaiele se pot isca din orice. Am putea crede ca proaspetele mame sunt ca o “fratie” in care se sustin reciproc, se sfatuiesc cu blandete, isi accepta alegerile diferite dar nu este asa, exista numeroase subiecte sensibile care starnesc controverse si lupte acerbe. Astfel incat femeile se transforma in razboinice intolerante, “baricadele” diferite se acuza reciproc si nici vorba de sustinere reciproca si intelegere.
Alaptarea este unul dintre acele subiecte sensibile de care am amintit. Fiindca se stie ca laptele matern este alimentul ideal pentru nou-nascut si are imense beneficii, cand auzim de mame care dau lapte praf parca ni se intuneca mintile si le punem la zid dispretuindu-se ca au fost prea “lenese/egoiste/lipsite de vointa” sa alapteze.
Mamele care nu alapteaza intra in defensiva in mod firesc, fiindca nimanui nu-i place sa fie acuzat ca nu a facut tot ce se poate pentru copilul sau. Inainte sa pornim “cruciada” impotriva acestor mame ar trebui sa ne gandim ca principalul lucru e ca isi iubesc si ingrijesc bebelusii. Prea putine mame ajung sa dea lapte praf “ca asa vor ele”, majoritatea si-au dorit si au incercat sa alapteze si sufera cand le sunt rascolite amintirile dureroase si sunt acuzate ca sunt mai prejos fiindca au esuat in alaptare.
Poate daca ne gandim la motivele care le fac pe multe femei sa dea lapte praf vom putea fi mai ingaduitoare si mai putin pornite sa judecam. Iata unele dintre ele:
Startul gresit in alaptare.
Din pacate la modul cum se procedeaza in multe maternitati din tara noastra, alaptarea porneste cu stangul si este vina sistemului sanitar si a cadrelor medicale ignorante sau dezinteresate in ceea ce priveste alaptarea.
Uneori chiar daca mama se informeaza mult din timpul sarcinii conditiile din spital ingreuneaza pana la esec alaptarea: mama nu este lasata sa faca “bonding” cu nou-nascutul chiar dupa nastere, in ora magica, nou-nascutul este indepartat de mama “pentru proceduri” si ulterior tinut separat de mama, asistentele medicale sau chiar medicii dau verdict de genul “n-ai inca lapte, ai sani prea mici, prea mari sa poti alapta, copilul nu se satura, neaparat trebuie dat lapte praf altfel ii pui viata in pericol” si multe alte mituri pe care lauza nu are puteri sa le combata. Astfel incat nou-nascutul separat de mama si obisnuit cu biberon poate sa ajunga sa refuze total sanul, mama care se mulge vede ca “nu iese nimic” este convinsa ca “nu are lapte” si capitolul “alaptare” se incheie inca dinainte sa inceapa.
Lipsa sustinerii familiei.
Alteori mama reuseste sa alapteze dar mediul o saboteaza, mai precis familia care o descurajeaza si-i induce nesiguranta in ceea ce priveste capacitatea sa de a alapta:”copilul plange de foame, da-i ceai, nu-l alapta prea des ca se strica la stomac, ai lapte slab” samd. Multe mame sunt foarte tinere si crescute cu ideea ca cei in varsta au experienta si “stiu mai bine” sau ajung suprasaturate de presiuni si cedeaza acestei permanente hartuiri, practice un abuz pe care rudele il fac sub pretextul bunelor intentii. Si uite asa, desi startul a fost ok, ajunge mama “sa piarda laptele” pe la 3 luni.
A ramas insarcinata in timp ce alapta primul copil.
Sigur ca sunt mame care reusesc sa alapteze pe tot parcursul sarcinii si ulterior in tandem dar in cazul multora lactatia scade drastic pana la disparitie incepand cu semestrul al doilea si atunci sunt nevoite sa apeleze la formula, mai ales daca intaiul copil e mic, sub 1 an. Dupa nastere unii copii doresc sa suga in continuare dar altii sunt dezinteresati nu vor o reintoarcere la san sau ar vrea dar mama nu face fata tandemului.
Bebelusul a trecut printr-o greva a suptului care nu a putut fi depasita.
Multi bebelusi trec printr-o “greva a suptului”, in general dupa 3-4 luni. Nu toate mamele sunt informate despre acest fenomen sau desi sunt informate nu reusesc sa convinga bebelusul sa accepte sanul din nou si in final lactatia scade pana la disparitie.
Multe mame nici nu stiu ca bebelusul a trecut printr-o “greva” si considera ca s-au intarcat singuri si e normal sa se simta nedreptatite daca sunt acuzate ca de fapt au fost nestiutoare si nu au facut tot ce trebuie sa readuca copilul la san. Nu este usor sa treci peste un asemenea episod si daca nu ai surse bune de informare si sustinerea celor din jur greva se poate transforma in intarcare.
A avut de urmat un tratament medicamentos incompatibil cu alaptarea.
Unele mame renunta la alaptare fiindca se imbolnavesc, ajung internate in spital sau trebuie sa ia tratament medicamentos incompatibil cu alaptarea. Desigur ca in general exista variante de medicamentatie compatibila cu alaptarea dar majoritatea medicilor nu sunt la curent cu acest lucru iar mama nu are cum sa faca cercetari pe cont propriu si nu este dispusa sa riste sanatatea copilului. Unele mame au de luat antidepresive, altele au de facut chimioterapie, de tratat boli grave nu stie nimeni ce e in sufletul acestor femei si nu e cazul sa le inducem sentimente de vinovatie si sa avem o atitudine superioara mai ales ca nu se stie cum am fi procedat noi intr-o situatie similara.
A dat ocazional biberon si suzeta si acestea au interferat cu alaptarea.
Multi copii, desi primesc ocazional cate un biberon cu lapte muls sau praf, nu au probleme in a se hrani in continuare la san. Si multe mame considera ca a da cate un biberon din cand in cand e ceva benign, sunt sfatuite si de alte mame:”lasa si tu copilul cu altcineva cateva ore ca nu se intampla nimic de la un biberon”.
Insa in cazul unor bebelusi apare rapid confuzia san-tetina, se obisnuiesc cu fluxul mai rapid al laptelui din biberon, refuza sanul. Si asa se ajunge de la ceva considerat nevinovat la imposibilitatea alaptarii. La fel si cu suzeta, din cauza ei multi bebelusi isi pierd reflexul corect de supt, mama face ragade din aceasta cauza si se poate ajunge la intreruperea alaptarii.
Copilul s–a nascut prematur sau cu probleme de sanatate.
Si discutam de prematuri nascuti la 26-30 de saptamani, unii din sarcina multipla, nascuti prin cezariana de urgenta in urma preeclampsiei sau prin travaliu prematur declansat de tot felul de conditii medicale sau imprejurari nefericite.
Nu toate mamele care trec prin asemenea stres enorm se pot mobiliza sa isi intretina secretia lactata cat timp nou-nascutul este la terapie intensiva, conectat la aparate, hranit prin gavaj, supus unor interventii chirurgicale. Desigur ca laptele matern e cu atat mai important pentru prematuri si/sau nou-nascuti cu probleme medicale dar in lipsa unor sfaturi adecvate si suport continuu mamei ii este greu sa faca tot ce trebuie pentru intretinerea secretiei lactate.
In concluzie, inainte sa sarim sa punem la zid si sa judecam o mama care da lapte praf copilului ar trebui sa ne gandim ca de cele mai multe ori a ajuns in acel punct dupa lungi si chinuitoare incercari de a alapta, sau urmand sfatul unor persoane a caror competenta nu au pus-o la indoiala, cadre medicale sau rude cu experienta in cresterea copilului.
Multe mame resimt dureros esecul alaptarii, cand afla ca au primit informatii proaste de la medici se simt furate de ceva deosebit de pretios, sunt frustrate ca nu au primit indrumare corecta sau chiar suparate pe ele insele ca au ascultat de altii fara sa cerceteze in profunzime. Daca “le scoatem ochii” vor deveni mai suparate, se vor simti agresate, nedreptatite, in schimb daca le prezentam adevarul intr-un mod adecvat, obiectiv, fara acuze si aere de superioritate, cu siguranta vor deveni la randul lor sustinatoare ale alaptarii, vor reusi sa alapteze la urmatorul copil si vor raspandi la randul lor informatia corecta pentru a ajuta si alte mame sa nu cada in aceleasi capcane.
