Simptomul care aduce cei mai mulți copii în fața doctorului este febra. Deciziile părinților și reacția acestora în fața acestui simptom sunt, de cele mai multe ori, total nepotrivite. Se intervine cu antitermice prea devreme, uneori direct cu antibiotice, se înfofolește copilul și se uită cu desăvârșire de măsurile de scădere a febrei de pe vremea când eram mici – împachetările în apă călduță, care sunt cele mai eficiente și nici nu au efecte adverse.
- Câte grade înseamnă febră?
- Cum se măsoară corect temperatura?
- Când febra este urgență medicală?
- Ce măsuri luăm împotriva febrei la copii?
- În ce boli apare febra? Cum se manifestă?
- Care sunt cele mai mari mituri despre febră?
Când o infecție are loc în organism, corpul nostru – de la mic, la mare – pornește automat mecanismele de apărare și de luptă. Când temperatura corpului începe să crească este semnul că organismul nostru este capabil și a și început deja, lupta împotriva acestei infecții. Virală sau bacteriană.
Câte grade înseamnă febră?
Temperatura normală a corpului variază între 36,1 și 37,2 grade Celsius. Când termometrul arată o valoare mai mare decât acestea, atunci avem febră. Primul grad peste 37,2 este denumit stare subfebrilă. Și nu este nevoie să se intervină cu medicamente. Asta pentru că, uneori, hipotalamusul (o parte a creierului care controlează temperatura corpului) o fixează la o valoare mai înaltă, tocmai pentru a lupta împotriva infecției. Cu ajutorul frisoanelor, spre exemplu, corpul își produce acea diferență de căldură de care are nevoie pentru a ajunge la valoarea fixată de hipotalamus, valoare considerată mai potrivită pentru a controla infecția apărută în organism. De aceea, nu e bine să intervenim imediat când apare febra, pentru că acest simptom este o reacție sănătoasă.
Vorbim de febră, atât la copii, cât și la adulți, dacă termometrul arată o valoare mai mare de 38 de grade Celsius. O temperatură de 38 de grade Celsius, măsurată rectal, nu reprezintă febră nici chiar pentru un bebeluș.
In functie de gravitate, doctorii clasifică febra în:
- Subfebră: 37,5 – 38,5°C
- Febră ușoară: 38,5 – 38,8°C
- Febră moderată: 38,9 – 39,4°C
- Febră mare: >39,4°C
- Hipertermie la peste 40°C
CITEȘTE ȘI: FEBRA la copii: cum o scădem REPEDE și CORECT fără medicamente
Cum se măsoară corect temperatura?
Niciodată doar atingând cu palma fruntea copilului (care oricum indică o temperatură mai mică decât cea reală, fiind vorba despre o zonă considerată extremitate a corpului), ci cu termometrul. Cea mai precisă metodă de a măsura temperatura este cea rectală. Cel mai bun termometru cu care să măsori temperatura este cel clasic. Celelalte tipuri de termometre pot indica o temperatură mai mică sau chiar mai mare decât cea reală, de unde și greșeli în comportamentul ulterior al părinților.
Când febra este urgență medicală?
Bebelușul până în 3 luni trebuie văzut de medic dacă are febră de 38 °C și alte simptome (e agitat sau, din contră, letargic, varsă). La peste 3 luni, temperatura de peste 38,9 °C și starea letargică sau plânsul nepotolit al copilului ar trebui să te trimită imediat la urgențe. La 2 ani sau mai mult, febra care nu scade timp de trei zile este motivul unui control medical.
!!!!! NU EXISTĂ O VALOARE MAXIMĂ A TEMPERATURII CARE SĂ TE TRIMITĂ LA DOCTOR!!!!! Starea copilului, NU nivelul febrei, determină necesitatea unui control medical, scrie dr. Ana Cristina Ștefănescu, pe site-ul său.
Iată principalele semnale de alarmă la copilul cu febră:
- aspectul și starea generală a copilului în mod clar alterată;
- înrăutățire marcată și rapidă a stării generale;
- redoare de ceafă – nu își poate pune bărbia în piept;
- durere de cap marcată;
- nu răspunde la stimulare sau este confuz;
- dureri abdominale sau otice acute;
- refuză să primească lichide, nu urinează destul;
- vărsături puternice, în jet;
- febră care durează peste 4-5 zile fără ameliorare, sau cu agravare;
- sugari sub 1 lună cu febră;
- sugari sub 3 luni cu febră înaltă.
Mergem la doctor, scrie doamna dr. Ana Purel, medic specialist pediatru, pe dozadepediatrie.ro, în următoarele situații:
- copilul cu vârsta sub 3 luni e deosebit de vulnerabil la infecții, că sunt bacteriene sau virale, așa că, și dacă l-ați văzut că are simptome de răceală, dacă are febră, nu stați pe gânduri;
- pierderea conștiențeiși convulsiile sunt motive evidente de a apela 112;
- un copil cu față palidă, buze vinete și pielea de pe trunchi și membre ca marmura e un copil care tolerează prost febra (majoritatea au o infecție bacteriana, dar am văzut și copiii cu gripă care arătau așa);
- când, pe lângă febră, are o erupție pe piele (diferite pete, vezicule… bubițe, spus mai pe românește) – cu o mențiune: dacă a fost în contact cu un copil cu varicelă și are și el o erupție care seamănă cu varicela, dar boala e tolerată bine, copilul se hidratează, nu e neapărat nevoie să fugiți la urgențe, puteți să consultați medicul de familie;
- când copilul e un pic mai mare și vă spune că îl doare capulși îl vedeți că îl deranjează lumina – poate fi un semn de meningită;
- febră izolată, care, deși durează de 2 zile, nu pare să fie însoțită de niciun alt simptom ( de obicei, când avem o răceală, de exemplu, nu avem doar febră, avem și un nas care curge, tuse, ne doare gâtul); când febra asta e singură, poate fi un semn de o infecție mai parșivă și care trebuie căutată de către medic;
- când copilul nu a fost văzut încă de medic, dacă febra persistă peste 2 zile la un copil mai mic (sub 2 ani) sau peste 5 zile la copilul peste 2 ani, chiar dacă avem acele simptome asociate despre care vorbeam mai sus;
- un copil cu boli cronice (de rinichi, de inimă, etc);
- când, pe lângă febră, asociază dificultăți de respirație, durere la urinat sau urina urât mirositoare, durere în fosa iliacă dreapta (locul unde se proiectează apendicele), pare să îl doară o mânuță sau un picioruș și nu rețineți să se fi lovit, etc.
- refuzul total al lichidelor – un copil cu febră este oricum mai vulnerabil la deshidratare, dacă nici nu bea, are toate (ne)șansele să ajungă ca o stafidă.
Ce măsuri luăm împotriva febrei la copii?
PASUL 1:
„Este extrem de important înainte să se cheme ambulanța sau să se plece către camera de gardă la urgențe să se încerce scăderea temperaturii. În majoritatea manualelor de pediatrie primul gest descris este acela al DEZBRĂCĂRII COPILULUI. Asigurarea a 18-20 grade în locuință și hidratarea acestuia vor fi următoarele gesturi“, scrie Mămica Pediatru pe site-ul său.
PASUL 2:
„Deși foarte obișnuiți părinții de astăzi să utilizeze antitermicele, cele mai eficiente metode de scădere a febrei rămân cele clasice, fizice: împachetările hipotermizante. Împachetările nu se fac nici cu oțet în șosete, nici cu spirt la gât, ci cu ajutorul unui cearceaf ud la o temperatură «potrivita», călduță, înfășurat în jurul trunchiului până când acesta se încălzește și este înlocuit cu un altul. Metoda «cearceafului» are la bază un principiu al fizicii: cedarea căldurii de la un corp mai cald – copilul – la un obiect mai rece – cearceaful ud. Prin împachetări repetate, se obține scăderea eficientă a temperaturii“, scrie Mămica Pediatru.
PASUL 3:
Se administrează antitermice dacă valoarea temperaturii trece de 39,4 °C. „Antitermicele cel mai uzual întâlnite sunt: acetaminofenul – Paracetamol, Eferalgan, Panadol, Calpol (toate conțin aceiași substanță activă) și ibuprofenul – Nurofen, Ibalgin, Ibugesic, cu mențiunea că în România este permisă administrarea lor doar după vârsta de 3 luni. Off label, se folosește doar la nevoie Paracetamolul și sub această vârstă.
Dozele recomandate sunt de 20-30 mg/kilogram-corp/zi de ibuprofen, respectiv de 40-60 mg/kilogram-corp/zi de paracetamol, divizate în câte 3 prize. Practic, la un copil de 10 kg, doza totală de ibuprofen pe zi este de 20 ori 10 = 200 mg. Cum majoritatea soluțiilor de ibuprofen au concentrația de 100 mg/5 ml, se folosește regula de 3 simplă:
100 mg………..5 ml
200 mg………….x ml = 10 ml
NU se va folosi niciodată aspirină la copilul sub 16 ani, existând pericolul de sindrom Reye.
Metamizolul a fost scos din uzul pediatric în majoritatea țărilor Europei, încă se folosește în România sub formă de Algocalmin/Novocalmin. Pericolul cel mare îl reprezintă agranulocitoza – o afectare a măduvei – în ciuda faptului că este, și recunosc din practică, cel mai eficient antitermic medicamentos!“, scrie Mămica Pediatru.
În ce boli apare febra? Cum se manifestă?
Cea mai frecventă cauză de apariție a febrei este infecția virală. Dar, în același timp, febra poate fi răspunsul organismului la numeroase alte cauze: o leziune, o inflamație, o infecție bacteriană.
În infecțiile respiratorii determinate de un virus – răceală, gripă, covid, în infecții ale tractului digestiv, în anumite infecții bacteriene (otita medie), în infecții ale tractului urinar, în infecții sinusale, în pneumonie – în toate aceste afecțiuni, febra se află mereu pe tabloul simptomelor.
Infecțiile virale debutează, de regulă, cu febră ridicată, dureri de gât, tuse. Sunt semnele clasice ale unei infecții virale. Febra, de diferite grade, poate apărea în funcție de agresivitatea virusului și de capacitatea organismului de apărare. De asemenea, apare o stare de oboseala, mialgii, adică dureri musculare, cefalee – dureri de cap. Un virus poate să ne slăbească sistemul imunitar și să deterioreze țesutul care ne apără de bacterii, făcând-le pe acestea să crească și să se dezvolte mai ușor. Tocmai de aceea, pacienții trebuie să se prezinte la un consult la cel târziu 10 zile de la apariția bolii.
O suprainfecție bacteriană are loc la câteva zile de la debutul infecției virale și este urmată de o perioadă în care febra dispare, apoi reapare, însoțită de dureri, dificultăți de respirație și oboseală. În cazul bacteriilor, putem observa cu ușurință, încă de la început, infecții ale urechii, prezenta streptococilor și senzațiile de durere în piept, care ne fac suspecți de pneumonie. În aceste situații, pacienții au nevoie de un antibiotic pentru a se simți mai bine.
O febră mare nu înseamnă neapărat existența unei boli grave. Febra care apare în infecțiile cele mai comune ale copilăriei nu este dăunătoare și, de fapt, ajută sistemul imunitar să lupte împotriva infecției.
Care sunt cele mai mari mituri despre febră?
Sunt persoane care cred că febra este semn rău de fiecare dată și că poate provoca leziuni importante. Acest lucru nu este adevărat! Când avem vreo infecție, corpul produce mai multă căldură (febra) și, în acest fel, sistemul nostru imunitar luptă împotriva ei. Febra nu produce leziuni la nivelul creierului până când nu ajunge la 42 °C. Cele mai mituri despre febră au fost demontate de dr. Ana Cristina Ștefănescu, pe site-ul său:
Febra peste 40 °C poate afecta creierul
NU, doar peste 42,2 °C și de lungă durată (cum ar fi în cazul unei persoane închise într-un autovehicul plasat în soare – hipertermie de mediu). Infecțiile nu generează în mod normal febre atât de înalte, datorită termostatului cerebral (din hipotalamus).
Toate febrele trebuie tratate cu antitermice
NU, doar cele care produc disconfort, de obicei peste 39-39,5 °C – dacă copilul tolerează bine o febră de acest nivel, zburdă și se joacă, poate fi doar urmărit.
Netratată, febra va continua să crească
NU, nu cresc mai sus de 40,5 – 41 °C (datorită termostatului cerebral).
Dacă e tratată, temperatura ar trebui să revină la normal
NU, poate scădea doar cu 1 – 1,5 °C, uneori nici atât (mai ales la debut).
Dacă febra nu răspunde la tratament, SAU dacă febra este foarte înaltă, înseamnă că este gravă cauza.
NU, febra este dată fie de virusuri, fie de bacterii – cea mai simplă infecție poate determina febră înaltă, iar o meningită poate da doar subfebrilitate – febra înaltă nu este un indicator de gravitate!
Măsura exactă a febrei este cel mai important pentru stabilirea gravității infecției
NU, aspectul și starea generală a copilului SUNT importante (ex. copiii care la 39 °C zburdă…).
Oricine poate face convulsii febrile
NU, doar 4% dintre copii fac convulsii febrile.
În concluzie, doctorița de copii, alias dr. Ana Cristina Ștefănescu scrie pe site-ul său:
„A suprima febra de la primul puseu nu face decât să pună stavilă încercărilor bine direcționate ale sistemului imun de a combate infecția. Fără febră – fie ea și de un grad mic – procesele anti-infecțioase sunt încetinite și ocolite.
Un studiu a dovedit că suprimarea febrei cu antipiretice la voluntari infectați viral a dus la scăderea producției de anticorpi și la prelungirea duratei bolii precum și a perioadei de eliminare a virusului (deci a contagiozității). Trebuie menționate, firește, și efectele adverse ale acestor produse, deja bine cunoscute – afectare hepatică (paracetamol), iritație gastrică (ibuprofen), injurie renală acută“.
Surse:
www.babycenter.com
https://pediatricblog.info/
